ce are copilul meu?

Matei implineste maine 2 ani. Pe la un an jumate l-am suspectat de sindrom hiperkinetic asa ca am fost la un medic neurolog care ne-a spus ca este intr-adevar cam agitat dar ca nu are sindromul in sine, sa-i dam tonotil si ca dupa 4 ani se va mai potoli. El era permanent in miscare si nu prea reuseam sa ma inteleg cu el: sa ne jucam impreuna, sa mearga linistit pe strada, era foarte incapatanat etc. Acum la doi ani e mult mai linistit: se joaca singur si o ora intreaga cu aceeasi jucarie (sau obiect), ii plac copiii, s-a acomodat relativ repede la cresa (il duc la cresa de la 1 sept.), e tare jucaus si ne jucam impreuna in fel si chip. La momentul actual stie urmatoarele:
- vreo 10 cuvinte bisilabice (mama, tata, caca, pa, bebe, tzitzi, pui,tou - adica metrou, teas - adica ceas, imita masina etc.)
- recunoaste toate legumele, fructele si animalele comune;
- recunoaste 2 culori (rosu si galben)
- reuseste sa introduca singur diverite forme geometrice prin gaura corespunzatoare(vreo 4, 5; daca ar avea rabdare ar baga mai multe);
- reproduce cum fac vreo 5 animale (gaina, sarpele, magarul, vaca, pui, gasca si poate inca cateva);
- sta la masa cand mancanca si cam jumatate de mancare o mananca singur, chiar si supa;
- sta la masa si pentru alte activitati destul de mult timp (intre un sfert de ora si o ora daca este ceva care sa-l captiveze);
- se uita la desene animate (clasice) cu sufletul la gura si participa la tot ce se intampla anticipand actiunile cand le-a invatat succesiunea

Care sunt problemele:
- este antisocial (se enerveaza teribil cand il baga cineva in seama ,mai mult sau mai putin cunoscut) - se tranteste, planga, loveste cu mainile; de aici a aparut si intrebarea: Ce are copilul tau? din partea celor mai apropiati;
- lucrul de mai sus se intampla destul de frecvent si cu tatal sau;
- are momente cand este ca un titirez, se agita, se invarte, da din maini si din picioare, se rostogoleste - de multe ori iarasi cand este cineva prezent si vrea sa atraga atentia (pare rusinat si probabil nu stie cum sa reactioneze);
- se enerveaza foarte tare cand nu-i iese ceva (in timp ce se joaca) sau cand ii interzic ceva ce ii place foarte mult (de ex. sa se joace cu apa), accepta interdictiile foarte greu;
- pe strada imi este f. greu sa-l controlez, merge in directia pe care o vrea el, se opreste oriunde il intereseaza si nu se mai misca din loc, il iau pe sus urland si zbatandu-se (asta se intampla zilnic);
- aproape invariabil ajungem acasa cu scandal de ne stiu toti vecinii;
- plange mereu dupa mine (daca plec pentru 1 minut sau o ora, nu conteaza) si nu sta nici cu sotul meu;

Cam atat cred. Este copilul meu normal? Ce m-a facut sa scriu este vizita de astazi de la medic, pentru ca a racit. Dr. a intrebat in timp ce-l consulta: mereu este asa de agitat? Cat timp am stat in cabinet matei a fost intr-o continua miscare, tragand de toate alea de pe birou. Concluzia: este hiperkinetic, sa merg cu el la psihiatru, este in urma cu limbajul, este in urma si cu comportamnetul (adica are comportamentul unui copil mai mic de doi ani).
Vreau sa va marturisesc ca de multe ori ma simt si eu depasita de situatie, nu stiu cum sa ma port cu el in momentele de criza, cand este nervos, tipa, urla, loveste in jurul lui si arunca cu tot ce gaseste desi stie foarte bine ca nu are voie. Primul cuvant pe care l-a spus a fost nu, iar acum orice spune incepe cu nu. Si inca ceva: la 2 ani, copiii vostri stiau sau raspunda la intrebarea " cati ani ai?". Ma chinui cu el sa-l invat si intrebarea si raspunsul, dar parca vorbesc la pereti. Nici cum il cheama nu-l intereseaza. Sper sa aveti rabdare sa cititi tot ce am scris si poate imi spuneti si parerea voastra. Toate cele bune.

liliac1 spune:

Draga mamica, te cred ca esti un pic "ingrijorata" din cauza manifestarilor copilului dar nu trebuie sa intri in panica doar din atat.
Si de unde ai scos-o ca este in urma cu limbajul si cu comportamentul?? Sunt copii care nici la 3 ani nu vorbesc inca bine, dar asta nu inseamna ca au o problema, ci doar ca prind curaj un pic mai tarziu!! Chestia asta o puteti analiza si din prispa a ceea ce ati facut voi, parintii, la varsta aceasta. Aceeasi pb o are o prietena a mea cu baiatul care nici pana acum nu i-a spus nici un cuvant (are 2 ani si vreo 3 sapt) dar cand am intrebat-o la ce varsta au inceput ei sa vorbeasca si-a amintit ca sotul ei a inceput cam pe la...4 ani! Si pe cuvant ca e un barbat normal, care are o gandire suficient de profunda!!!

Cat despre agitatie, pai toti sunt agitati si au crize!! Si este cunoscuta cea negare a copiilor la 2 ani!! Asa ca linisteste-te!!

Chestia ca plange dupa tine probabil a aparut datorita faptului ca pana la mom. gradinitei numai TU ai stat cu el! De aici si o oarecare "jena" fata de persoanele cu care vine in contact! Dar...este normal!!
Lasa copilul sa creasca!!
Va



Liliana& Andra-Maria
Avem 2 ani

poze Andra Ghiberdica

Ramba spune:

Fetita mea are 3 ani.
La intrebarea cati ani ai, isi spune numele pentru ca am gresit incercand sa o invat in acelasi timp si cum o cheama si cati ani are. A retinut-o numai pe prima.
Culorile le recunoaste, in principiu, dar nu le numeste decat foarte rar.
Este si ea o mica scandalagioaca daca nu primeste ceea ce vrea.
Cu toate acestea eu o consider un copil normal.

Principesa spune:

Teresa, in mesajul tau si in informatiile pe care le-ai primit despre Matei sunt niste confuzii. Un copil care se poate concentra o ora nu are cu siguranta ADHD (deficit de atentie si sindrom hiperkinetic). Starile lui de agitatie probabil exprima anxietate. La 2 ani nu poti spune despre nimeni ca este antisocial, acest lucru poate fi afirmat de-abia in adolescenta. Matei prezinta o stare de anxietate in prezenta strainilor si posibil uneori si in prezenta tatalui care genereaza acele comportamente. Din ce mai descrii tu, Matei pare sa fie intr-o relatie de dependenta cu tine care nu reusesti sa ii impui limite si te simti depasita de situatie. Nefiind obisnuit sa accepte limite are si o foarte slaba toleranta la frustrare.
Concluzie: copilul tau este perfect normal, nu trebuie dus la psihiatru.
Cel mai probabil are un atasament dependent fata de tine care ar merita un pic investigat asa cum ar merita ca tu sa fii mai ferma cu el.
Daca ti se pare ca se potriveste descrierea putem sa mai dezvoltam sau sa rectificam

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Sabina spune:

Exaxt astea sunt manifestarile nervoase ale Sofiei.Cu exceptia ca ea la 2 ani vorbea f bine, dar fetitele sunt totusi mai docile.

Ce am observat eu: Sofia se comporta asa in urmatoarele situatii:

1.In vizite.asta pt ca vede ca eu vreau sa vorbesc cu musafirii si nu suporta sa nu stau numai de capul ei.

2.Cand eu sunt preocupata de altceva.Vrea sa ma ma interseze doar persoana ei.

In orice caz, ea face asa doar cand sunt eu in preajma, deci e clar ca problema e la mine.Daca sunt plecata de acasa e mult mai cuminte.

Singurul mod de rezolvare e sa fiu intr-adevar atenta la ea cand sunt cu ea, nu sa ma gandesc in alta parte, si chiar in vizite sa ii acord ei atentie, nu musafirilor.In timp, cand se va obisnui cu ideea ca se poate baza pe mine chiar daca nu ma joc mereu cu ea cred ca se va potoli.Deocamdata trebuie sa ma dedic ei cand imi cere.Pt ca are si destule momente cand se joaca singura, deci nu vrea incontinuu langa mine.Asta imi demonstreaza mie ca nevoia ei de afectiune e reala,nu e doar rasfat.


E bine cum m-am gandit?

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

Principesa spune:

Da Sabina, te-ai gandit tare bine. Mai ales afirmatia "se va obisnui cu ideea ca se poate baza pe mine chiar daca nu ma joc mereu cu ea" e un mare adevar.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

teresa spune:

Cred ca totusi copilul meu are ceva. Si nu sondrom hiperkinetic, asa cum a spus si Principesa. Cred ca mai degraba ceva de natura afectiva. Azi noapte a fost un cosmar. La ora 12 s-a trezit si a plans continuu pana la ora 1, zvarcolindu-se efectiv. la inceput am crezut ca-l doare ceva, dar apoi mi-am dat seama ca nu-l durea nimic. Pur si simplu era foarte agitat, plangea, se intorcea se pe o parte pe alta, incerca sa adoarma, iar incepea, era pe jumatate constient, ma respingea, iar ma cauta, iar ma respinge...A adormit la 1 si pana la ora 3 s-a mai trezit de 3 ori facand la fel. Apoi a adormit la 3, s-a mai trezit la 7, a baut lapte, apoi la ora 9 jumate s-a trezit de tot destul de bine dispus. Azi aceeasi atitudine defensivo-violenta fata de cei din jur, nervozitate, a trebuit sa-l las cu o prietena in jur de pranz care mi-a zis (ea lucreaza cu copiii autisti si are ceva experienta) ca este ceva in neregula cu el, referindu-se la nervozitate si la faptul ca atunci cand este suparat priveste in gol, pare absent sau concentrat probabil asupra propriei persoane sau trairi si rupe legatura cu exteriorul. Saptamana viitoare facem programare la psihiatru pentru copii. As vrea mai multe pareri de aceea daca puteti sa-mi recomandati un medic v-as fi foarte recunoscatoare.

Principesa spune:

Teresa, in primul rand La multi ani si sa fiti sanatosi.
Ce intelegi tu prin ceva afectiv? Pentru ca el s-ar putea sa aiba niste manifestari mai neobisnuite, asa cum descrii, iar aceste probleme sa nu intre sub incidenta psihiatrului.
Eu am vorbit cu o pedo-psihiatra si astept raspuns daca te poate primi.
Intre timp eu am sa postez un subiect legat de atasament, pentru ca e posibil ca acele comportamente sa aiba legatura.
Numai bine

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Sabina spune:

nu te mai panica imediat.Si sofia s-a trezit asa noaptea...ea s-a sculat pana la 2 ani si 7 luni de 2, 3 ori pe noapte cu tipete etc.


Nu te lasa influentata de tot felul de pareri.Incearca sa vorbesti f f calm tot timpul, sa ii acorzi atentie , sa ii indeplinseti dorintele.Bine, nu o sa-l lasi cu degetele la priza, da trebuie sa vezi ce vrea.Nu te supara, dar poate prietena ta nu a intuit exact ce vrea copilul, si Matei s-a retras in el, e normal.


Incearca sa scoti desenele, sofia a fost f agitata cand a stat in casa 3 saptamani la varsat de vant si s-a uitat la desene(chiar clasice, nu CN sau Jetix)

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

Principesa spune:

Teresa, am luat legatura cu psihiatru si daca esti interesata ma poti contact pe mail pentru detalii

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Gabriella spune:

Buna,eu stiu ca fetele nu vor ca tu sa te ingrijorezi prea tare dar totusi e bine sa mergi sa ceri parerea unui specialist.Sunt de acord ca majoritatea copiilor sunt super energici,cu greu te poti intelege cu ei in anumite situatii,iar ritmul de dezvoltare este diferit de la copil la copil.Asadar majoritatea baieteilor vorbesc mai greoi,fata de fetite(nu este lege dar de obicei asa se cam intampla).Insa sunt si cateva aspecte putin mai delicate pe care tu le enumeri:faptul ca ti se pare ca este antisocial,sau/si cu tatal lui,ca veniti acasa de fiecare data cu scandal,ca pe strada nu il poti stapani...etc ,si e bine sa stii daca intr-adevar ceva e in neregula cu el.Trebuie sa fii umpic realista si sa excluzi ptr un moment ideea ca"nu mi se poate intampla tocmai mie"..Nu este vorba nici de rusine,nici de jignire,e copilul tau si daca TIE ti s-a parut intai de toate ca ceva ar fi anormal atunci mergi la un specialist..Multa sanatate si binenteles ne-am bucura sa fie o alarma falsa!! Mamica lui Jill,o nebunatica de 4 anisori...