Simt nevoia sa ma pedepsesc...

Buna...

Ma tot intreb de o saptamana daca sa scriu sau nu despre ceea ce simt, despre ce mi se intampla...Culmea! Nu am incredere ca asta va rezolva ceva...Nu vreau sa supar pe nimeni, doar ca sunt mai cinica de felul meu...Nu cred in povesti, in rezolvari frumoase, in finaluri fericite...as putea spune ca sunt destul de pesimista...iar esecul nu ma motiveaza, dimpotriva, daca dau gres cu ceva, nu voi mai incerca a doua oara...Stiu ca nu e bine...Iar ce e si mai rau e ca simt nevoia sa ma pedepsesc...
Stiu asta de mult. Am destula intuitie, destula educatie si destula inteligenta ca sa-mi dau seama ca nu e bine, nu e normal. Vreau ca totul sa-mi iasa perfect, din prima, iar daca nu...nu mi-e bine! Nu, nu ma tai cu lama si nici nu ma ard cu tigara...Desi uneori mi-a trecut prin cap. Dar sunt prea lasa. Mi-e teama de suferinta fizica...Dar sunt atatea moduri in care ma pot auto-pedepsi...
Am trecut si prin faza cu regimuri drastice, imi impun adesesa sa fac lucruri care nu-mi plac...de cele mai multe ori dupa ce ajung eu la concluzia ca nu merit nimic mai bun...Si imi dau seama ca nu e normal! Dar nu ma pot opri. Desigur ca nu reusesc decat sa ma simt si mai rau pe urma...e un cerc vicios...
Am fost copilul perfect (sau asa spuneau cunoscutii familiei mele), am facut intotdeauna totul in ordinea cuvenita, sunt o fire pasnica, obedienta si conservatoare...Toata lumea imi spunea ca daca o tin tot asa, o sa am un viitor superb, minunat, o viata frumoasa...Toata copilaria am asteptat sa cresc, sa ajung la viata aia frumoasa! Naiva...
Mi-am impus o multime de limitari, am facut eforturi cu gandul la viitorul meu luminos...si toti s-au obisnuit cu mine asa...Nu stiau ca as putea fi si altfel...
Si acum? Am crescut, am o viata linistita, poate mai buna decat a multora, relativ confortabila...Dar in nici un caz ceea ce speram...
Sa ajungi la 27 de ani si sa nu-ti permiti sa faci un copil...Ma chinui de 1 an de zile sa iau decizia asta...Nu e vorba ca sunt nehotarata...Mi se pare ca nu am ce sa-i ofer...Sa nu ma luati cu "ofera-i dragostea ta"...Am crescut prea mult ca sa mai cred in asta...
Care e punctul final? Am ajuns la concluzia ca eu sunt de vina! Ca nu stiu sa fac destul, sa lupt destul, ca nu sunt destul de inteligenta, de harnica, de buna...ca nu pot sa fac mai mult...Nu pot sa cred ca cei din jur m-au mintit...Ca asta e viata...Se poate mai mult, doar ca...nu pot eu! Eu sunt vinovata! Si atunci? Simt nevoia sa ma pedepsesc...Am facut ceva ce nu as fi crezut: am incepupt sa fumez. Desi mi se face rau, desi nu-mi place. Stiu sigur ca atata vreme cat voi fuma, nu voi face un copil...Ma pedepsesc...Nu merit altceva...
Si mi-e teama ce va urma...Tatal meu a baut toata viata lui...pana acum 2 ani...Am avut tentative de suicid in familie...Si uneori ma gandesc...
Am inca destula luciditate cat sa imi dau seama ca nu mi-e bine...Probabil o mica depresie, probabil si din cauza toamnei. Iau vitamine, socializez (impotriva vointei mele uneori...)...incerc...
Dar de fiecare data cand cad, parca ma duc tot mai jos...

Probabil ca nu voi rezolva nimic cu acest mesaj. E oricum prea lung ca sa merite citit, incalca toate regulile "economiei de piata"
Uite, am pus un zambet ca sa-l mai cosmetizez...Nu conteaza...E doar o alta metoda de a ma pedepsi: recunosc in fata tuturor cat de neputincioasa si slaba sunt...Urasca chestia asta, dar am facut-o!

marius spune:

Primul pas l-ai facut. Ai scris pur si simplu ce te doare. Si in pofida asteptarilor tale sumbre lumea citeste, lumea te asculta si de extrem de multe ori lumea te ajuta. Uneori lumea nu e cea pe care o vezi in fata ta, nu e economia aceea de piata stricto senso asa incat pasesti intr-un alt univers. Ce va fi aici? Ramane de descoperit.
Pana una alta bine ai venit!

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

dadi_t spune:

Adela, m-a impresionat profund mesajul tau...Departe de aparente...esti o tanara cu un suflet mare si bun, dar trist! De fapt eu cred ca nu ai suficinta incredere in puterile si imaginea ta. Sigur, starile prin care treci se datoreaza unei depresii, dar in mod sigur nu trebuie sa te indepartezi de ...prezenta celor din jur, chiar si.. cu forta. Sa stii ca eu la 37 de ani ma simt mai bine decat la 27....O femeie devine constienta de ea si de ... sexualitatea pe care o emana.... dupa 30 de ani. Si devine importanta in primul rand pt... EA! O sa fii surprinsa ca peste 2-3 ani vei fii privita cu alti ochi(pozitiv) de cei din jur, chiar si de cei pe care deja ii cunosti. Totul e sa fii constienta de faptul ca fiecare din noi avem ceva...aparte....si poate doar nu a fost descoperit de ceilalti, in parte si din vina noastra pt. ca ...nu i-am lasat sa se interiorizeze alaturi de noi. Daruieste ca sa primesti... e sloganul meu...Unu: ai satisfactia faptului ca ai ajutat pe cineva, poate doar cu o vorba buna si doi:in egala masura ti-ai castigat, daca nu un prieten cel putin o cunostinta... de ce nu o relatie la care candva vei apela. Nu vreu sa par mercantila....dar viata asta presupune...Daca pui si suflet...e si mai bine pt. tine. Fii darza si mai increzartoare in tine si in capacitatea ta de a surprinde pe cei din jur, cu o alta atitudine decat cea de acum si ...te vei simti infinit mai bine....Chestia cu autopedepsirea e o defulare a esecurilor in general...pasionale...dar...fruntea sus si motiveaza-te pt orice vrei sa faci de acum inainte. Fa-ti o lista cu prioritatile din viata ta si canalizeaza-ti puterile si gandurile pt. realizarea lor. Cu pasi mici vei reusi!
Te pup si sper ca fetele te vor ajuta sa te... simti mai bine!

Poze octombrie!!
Tania cu Andreea(14 sept'96)+ Bianca (14 febr'04)


Ce nu poti controla...evita!

april spune:

[quote]Originally posted by dady68
[br...prezenta celor din jur, chiar si.. cu forta. Sa stii ca eu la 37 de ani ma simt mai bine decat la 27....O femeie devine constienta de ea si de ... sexualitatea pe care o emana.... dupa 30 de ani. Si devine importanta in primul rand pt... EA! O sa fii surprinsa ca peste 2-3 ani vei fii privita cu alti ochi(pozitiv) de cei din jur, chiar si de cei pe care deja ii cunosti.

bine spus dady

ana_radu spune:

Si acum tu, ce ai vrea sa auzi? .....Spui ca ai inteligenta necesara sa poti vedea cum stau lucrurile ....dar nu se vede. Viata nu este ca un sablon ca sa se potriveasca pt. toti.
Trebuie sa te adaptezi din mers pt. toate situatiile.

adelamaria spune:

Ai perfecta dreptate, Anar!... Nu stiu ce mi-o fi venit!...Am si eu o zi proasta!
Rog moderatorii sa inchida subiectul.
La urma urmei...fiecare isi duce crucea...
Oricum, pentru toata lumea si multumesc de gandurile bune!

bobi spune:

quote: Am fost copilul perfect (sau asa spuneau cunoscutii familiei mele), am facut intotdeauna totul in ordinea cuvenita, sunt o fire pasnica, obedienta si conservatoare...
Tatal meu a baut toata viata lui...pana acum 2 ani...Am avut tentative de suicid in familie...Si uneori ma gandesc...

obedientza, conservatorismul... erai pedepsita in copilarie? de ce sa faci totul in ordinea cuvenita? incearca si altfel, stabileste-ti ordinea cuvenita prin prisma proprie...

analizeaza-te unde ai ajuns acum, fata de copilarie...

cat de mult inseamna pentru tine sa faci un copil, si ce inseamna sa ti-l permiti? si-apoi, mai ai timp pentru bebe, insa trebuie sa gandesti constructiv nu distructiv, copiii au nevoie de mame fericite, bucuroase...

poate vrei sa povestesti mai mult despre cei care te-au mintit (sau cum ai fost mintita)...

de unde atata neincredere? la cine sau la ce te raportezi de obicei?

de ce iti impui adesea lucruri care nu-ti plac? nu e de mirare ca esti deprimata...

gandeste-te la ce poti si iti place sa faci, indiferent ce e. trebuie sa fie ceva. imposibil. si incepe de acolo

si in final...povesteste mai multe, iti va fi mai bine, deschide-te pana la capat!!!

iti urez mult succes, si astept neaparat sa vad ca ai raspuns, altfel inseamna ca abandonezi nerezolvat ceva ce zici ca te macina - si nu e corect.

pupici

bobi si bb andi

sunt confuza... sau poate nu?

Principesa spune:

Adela, cred ca ultimul mesaj e o cacialma. Si mai cred si ca ai un bun potential intelectual care este canalizat in sens opus. Daca poti sa fii atat de inteligenta in a gasi metode tot mai rafinate de a-ti face rau, cu siguranta ca se poate si in celalalt sens, adica sa iti faci bine. E o problema la macaz. Si un cerc vicios transgenerational.
Dar daca dupa ce ti-ai asumat curajul de a te deschide bati in retragere, inseamna ca nu esti inca dispusa sa risti o schimbare.
Am sa mai spun doar ca aceasta nevoie de a te pedepsi este o compulsie care te fereste de alte tendinte si mai periculoase.
Daca te simti mai confortabil si vrei sa faci ceva, putem continua pe mail, astept cu drag un semn de la tine.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

bobi spune:

sorry, principesa: care e cacialma? ultimul mesaj al adelei, sau ultimul mesaj postat, adik al meu (sper sa nu)
pupi

bobi si bb andi

sunt confuza... sau poate nu?

conchita spune:

quote:

---

Originally posted by adelamaria

Ai perfecta dreptate, Anar!... Nu stiu ce mi-o fi venit!...Am si eu o zi proasta!
Rog moderatorii sa inchida subiectul.
La urma urmei...fiecare isi duce crucea...
Oricum, pentru toata lumea si multumesc de gandurile bune!

---

de ce sa-ti inchida subiectul? doar pentru ca i se pare cuiva ca nu meriti sa ti se spuna nimic in situatia in care te afli? nu fi copil, adica nu te mai supune! sau daca o faci, asculta de cei care iti arata ca ii interesezi, nu de cei care iti arata spatele. cu alte cuvinte, incepe razmerita, pur si simplu. revolta-te de fiecare data cand e cazul. ba, stii ceva, chiar si cand li se pare altora ca nu ar fi cazul, dar tu simti ca o rascoala mica ar reaseza rolurile/lucrurile in balanta. acumulezi prea multa energie negativa si, dupa cum ti-e felul, nu o eliberezi in nici un fel, o lasi acolo sa se decanteze in depresie si tristete, in auto-blam, in auto-flagelare.

chestia cu auto-pedepsirea, poate citeste Principesa si subiectul tau si da mai multe detalii cum e cu sentimentul de vinovatie si cu suferinta care devine un modus vivendi. si cum te adancesti in tristete chiar si atunci cand nu ai motive, pentru ca asta e starea care te face pe tine sa te simti in siguranta. stiu ca suna paradoxal, dar tristetea, depresia, abandonul de sine sunt stari confortabile in fond. cand te supui lor, se cheama ca ai capitulat, refuzi sa faci efortul (cateodata supraomenesc) sa le depasesti, sa le sublimezi in ceva constructiv, cum ar fi caritatea, creatia, munca pur si simplu.

si pe mine m-a impresionat foarte tare mesajul tau, as vrea sa te pot ajuta intr-un fel si sigur sunt mai multe fete care simt la fel. dar lasa subiectul deschis, o sa vezi ca nu va fi chiar in zadar. o sa-ti mai scriu si eu.

p.s. ah, uite ca Principesa venise deja! :-)

Principesa spune:

Al Adelei bobi, bad timing.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura