Relatia cu parintii pe cand eram copii
Raspunsuri - Pagina 7
gabriela 1969 spune:
Eu consider ca in ceea ce o priveste pe miau miau,mai multa diplomatie atunci cand isi exprima parerile nu i-ar strica.
miau-miau spune:
quote:
Originally posted by gabriela 1969
Eu consider ca in ceea ce o priveste pe miau miau,mai multa diplomatie atunci cand isi exprima parerile nu i-ar strica.
recunosc, sint cu defect.
Otiliav spune:
quote:
Originally posted by tryquote:
Originally posted by Principesa
Ma gandesc ca poate aceasta maniera coercitiva este generata si de teama pierderii controlului, de nesiguranta, poate de anticiparea neputintei in fata unor aspecte care nu sunt conforme cu dorintele tale.
Principesa, asta e argumentul care m-a facut pe mine sa-mi schimb optica privitor la bataie ca metoda de educatie. Si cand spun bataie, nu ma refer l-a a bate un copil cu sarg, ci la a aplica palmute corectoare. Cand am inteles ca de multe ori parintii aplica palmute pentru ca nu-s capabili sa se stapanasca (si de multe ori ascund asta sub masca educatiei), cand am realizat ca asta nu-i singura metoda, desi pare a fi cea mai la indemana, cand am inteles ca acel sufletel mic are si el orgoliu si ca asa cum noua nu ne place sa fim loviti cand gresim nu vad de ce micutilor le-ar placea sa fie loviti. Oare ei nu sufera? Oare nu le ranim orgoloiul? Cum ar fi sa vina sotul acasa si sa-mi aplice cateva palmute ca am gresit si am lasat fierul in priza pe camasa lui? Neplacut, umilitor, frustrant, revoltator, nu-i asa?
Cand am inteles ca bataia e o metoda eficienta doar pe termen scurt, dar care poate avea efecte negative pe termne lung asupra psihicului copilului, am urat aceasta metoda.
Cand am inteles toate astea am stiut ca nu-mi voi lovi niciodata copiii, exista un arsenal intreg de alte metode de a determina un copil sa faca ceea ce doresti tu (in sensul de a-l corecta) si ma consider suficient de inteligenta incat sa gasesc metode alternative.
Si nu ma indoiesc ca si celelalte mamici sunt la fel, asa ca va rog din suflet, nu va mai loviti copiii. Cand aveti impulsul asta, luati o pauza, un ragaz si ganditi-va de doua ori inainte de a ridica mana. Un copil care este batut, va considera ca este indreptatit sa aplice violenta pe cei mai mici decat el pentru ca asta a vazut ca fac cei mai mari: cand cel mai mic ca tine nu face ce vrei tu, este permis sa i se aplice tratamente violente. Cand copilul meu loveste un alt copil in parc, cum sa mai am puterea sa ma duc la el sa-i spui sa nu dea in celalat copil (ca nu-i frumos, nu-i permis etc.) cand eu acasa ii aplic bataite? Mami de ce are voie si eu nu am voie?
Cu siguranta, daca se ia o pauza intre a ridica palma si a lovi, nu cred ca o mama si-ar mai lovi copilul. De cele mai multe ori, palma se da din impuls. Fetita mea Ana, a varsat ieri de doua ori supa pe mine. Ma inarmasem cu rabdare, pentru ca vreau s-o invat sa pape supa la pranz si banuiam ca o sa fie greu, ca o sa dea cu manuta peste lingura. Dar era a treia zi si parea ca totul merge bine si dintr-o data cum nu am fost atenta cum m-a pedepsit si a trecut la treaba. A doua oara mi-a fost si mai greu sa ma abtin, dar am reusit. Si face diverse lucruri pe care a inteles ca nu ar trebui sa le faca. De exemplu, cum intra in bucatarie cum cauta gunoiul. Stie ca o cert si daca ma vede ca nu sunt atenta incepe explorarea. Poate si pentru ca eu o las sa puna mana pe orice nu-i dau peste mana, doar atat i-am interzis cautatul prin gunoi.
Cat despre orgoliul lor, ea cum ma incrunt cum face o fata trista de uneori ma face sa rad.
Otilia si Ana Maria (18.12.2004)
try spune:
quote:
Originally posted by denizel
traaaai, try, vezi mai ca parca esti mama ta!.
deci, fiind eu un adult mai sensibilos(stii de ce), m-am simtit putin trasa de urechi pt. o asa zisa compatimire a ta. Eu, de fapt nu te-am compatimit pe tine in mod special, ci mi-am exprimat un fel de revolta impotriva parintilor care chiar nu au putut sa-si dea seama de fragilitatea sufletelului unui copil.
Chiar nu prea imi gasesc cuvintele si pe topicul asta stiu ca m-am exprimat destul de deslinat.
Imi cer scuze daca te-am embarasat
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Denizel, eu in general, nu ma atac asa usor. Cineva trebuie sa fie tare indraznet in adresare ca sa ma faca sa ma simt jignita. Tind sa consider adresarile celorlalti mai mult pareri decat jigniri (macar atata lucru sa fi invatat si eu de la sora-mea mai mica) si asta astept si de la ceilalti de multe ori, sa nu se lezeze usor cand e vorba de discutii deschise.
Asa ca nu-ti face probleme, orgoliul meu e inca intact
.Referirea nu am facut-o la tine, nu te-am tras de urechi (mey, n-ai inteles ca sunt impotriva pedepselor fizice
?). Am inteles ce ai vrut sa spui, nu ma simteam compatimita, dar mi-era teama ca asta a inteles miau-miau din mesajele noastre, ca una povesteste si celelalte sar s-o compatimeasca. Cand citesti mai repede un astfel de subiect sau daca nu ai starea necesara sa intri in miezul lui, tot ce-i posbil sa ti se para un subiect unde unii isi plang altora de mila.Iar in privinta exprimarii, nu te uiti la mesajele mele? Pornesc dintr-un punct si seninez in altul. Nu mai vorbesc ca nu ma pot exprima in cuvinte putine. Mesajele mele sunt de regula kilometrice(unul din defectele mele). E greu sa vorbesti coerent despre un astfel de subiect care a stat in "cutiuta" la pastrare ani de zile si care n-a vazut lumina zilei de prea multe ori.
Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi
Otiliav spune:
Si acum sa va spun si eu despre relatia mea cu parintii.
Eu m-am inteles foarte bine cu mama, am fost mamoasa de mica si am refuzat sa dor singura, deci pana la 18 ani tot cu mama am dormit.
Certuri au mai fost, pentru ca eu o tineam pe a mea pana o enervam si-mi dadea cate o palma, dar ne impacam noi cumva. Chestia este ca mama are asa o caldura sufleteasca si parca ne completam. Mai tarziu am constatat ca amandoua suntem nascute in an de gemeni, poate si asta a contat.
Cu tata a fost bine in copilarie si de la 10 la 18 cand bine cand foarte rau. De exemplu, pe la 10 ani m-am dus la el sa-i spun sa-mi dea bani de sandale la care el imi raspunde ca el se ducea la scoala descult, replica pe care nu o s-o uit niciodata. Si avea bani, ma riscam si-i luam pe furis, il luam 100 de lei ca sa creada ca a numarat gresit. Eu cred ca-si mai dadea seama, ca ma vedea cu jucarii noi sau cu cate o cutie cu 100 de gume Turbo, asta fiind prin 90-91.Niciodata nu stiam cum va reactiona. Anul trecut de Paste, mi-a dat 10 milioane ca s-a gandit el ca poate vreau si eu masina de spalat, iar m-a dat pe spate in sensul bun acum. El a avut urmatoarea conceptie, sa invatam sa ne descurcam cu banii de mici, sa stim cum este munca si cat de greu se fac banii sa nu-i cheltuim aiurea. Cat despre munca, de la 10 ani, vacantele mele le petreceam la fan,la prune, la sapa si la cules porumb si de 2 ori am mers in tabara la mare si 1 data cu familia. Cel mai mult si mai greu era fanul. Si acum tin minte, ca venea la 6 dimineata si ma trezea sa-mi spuna ce sa facem eu si fratele mai mic in ziua respectiva. Pentru mine a fost foarte nasol, ca pana in 90 ei nu avea terenuri, animale in fiecare vara frecam tiparul in timpul zilei + 2 saptamani in concediu cu familia. Cand incepeam scoala, desi sunt blonda eu eram cea mai bronzata de ziceau colegii ca am fost 1 luna la mare. Si de unde, eram fericita ca incepea scoala si scapam de munca fizica.
Certurile cele mai mari erau cu discoteca, am luat si o palma pe la 18 ani ca am ajuns la 3 noaptea acasa. Incuia usa, ca sa se trezeasca sa-mi deschida sa vada ora la care am venit. Odata am intrat pe geamul de la baie, ca stateam la casa. Ma certam rau cu el, ma deranja ca nu are incredere in mine ca nu ma destrabalez si uram momentele cand trebuia sa-i cer voie. Invatam in disperare sa scap de el si de dat raportul unde merg, cu cine, la ce ora si multe altele. Aveam voie, cam 1 data la saptamana, foarte rar am fost si de 2 ori dar eu ravneam la vecinele mele care mergeau de vineri pana duminica. Cand am luat la facultate mi-a spus ca sa am grija ce fac, ca el nu mai poate sa-mi interzica noptile prin oras. Acum, dupa atatia ani imi dau seama ca daca n-ar fi fost frica de el poate faceam multe prostii.
Acum locuiesc la 100 km de ei si am familia mea. Cand ne intalnim este bucurie mare dar n-o sa uit niciodata cum imi calcam pe inima sa merg sa cer voie sa ies in oras.
Otilia si Ana Maria (18.12.2004)
try spune:
Otilia, avem amintiri comune, sa stii. Mersu lla fan, culesul de prune, sapatul la porumb erau activitatile noastre "preferate". Nu uit cum mama ne invoia de la scoala sa mergem la cules de porumb, cum ne sculam diminetaa la 5 ca sa prindem masina de 5:30 sa mergem acasa (pentru ca pana duminica seara noi stateam la depanusat porumb) sau la tzara (cand trebuia la ora 8 sa fim pe camp ca altfel "se ducea toata ziua fara rost". N-am avut niciodata puterea sa ripostam, insa cand am luat la fac. i-am spus mamei: "pe mine nu ma mai prinzi la munca la tzara, trebuie sa invat". Era o scuza desigur, dar intr-un fel faptul ca luasesem la fac. imi daduse dreptul de a alege daca mai merg sa muncesc la tzara sau nu.
Acum radem si ne amuzam intre noi fratii de acele amintiri, insa atunci ele erau un adevarat chin pentru noi. Era si o gluma proasta intre noi: cand unul din noi dormea mai bine si mai frumos, un altul venea repede si-l scula si-i spunea oarecum soptit: "Anaaa (sau cine era), hai scoala-te sa trebuie sa prindem masina de 5:30" .
Iar cu cerutul voie la noi era problema majora. Daca vroiam sa mergem la un film sau sa mancam si noi o prajitura ne indemnam unul pe altul care sa se duca sa ceara bani de la mama (caci tata de cele mai multe ori nu era acasa). Uneori ne lua si o zi intrega pana unul la urma ceda si avea curaj sa mearga sa ceara in numele tuturor. Si cand ceream aveam cea mai vinovata figura din lume (stiam ca ai mei nu sunt cu banii pe roze si asta era un motiv pentru care ne era greu sa cerem de la ai mei, desi cand am facut-o de foarte putine ori ai mei ne-au refuzat). Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi
Otiliav spune:
La noi mama intodeauna scoala a fost pe primul plan. Nu am lipsit niciodata si daca invatam eram scutiti, chiar si tata era multumit sa invatam. De fapt replica lui era ca noi alegem ori scoala, ori munca fizica si poate asa era felul lui de a ne impulsiona.
Cu terenurile a fost cam asa. In 89 a murit bunicul meu si din 90 tata a trebuit sa munceasca terenurile mostenite. Si tot atunci a fost scos la vanzare un teren foarte mare vizavi de casa noastra pe care bineinteles ca a vrut sa-l cumpere.
Pana in 90, o duceam foarte bine. La sfarsit de saptamana mergeam la plimbare si la intoarcere sigur treceam pe la cofetarie. Tocmai de asta tata ne spunea ca el ne ofera o viata buna (in 94 mi-a cumparat primul calculator)dar ca trebuie sa muncim, FIE PLOAIE FIE VANT, fanul trebuie strans, prunele la fel si animalele hranite. A, si mai multe perechi de sandale inseamna in ochii lui risipa, bani aruncati. Acum normal ca ne intelegem bine, ca doar traiesc din banii mei iar el daca vrea sa-mi faca un cadou mi-l face daca vrea sa stranga banii treaba lui.
A si inca ceva, o famailie ca a ta este ceva minunat dar foarte greu de crescut 4 copii!
Otilia si Ana Maria (18.12.2004)
Dorsilia spune:
ultima oara cand am fost luata in brate pt a fi carata ca eram superobosita de aerul de munte a fost la 4 ani...de atunci am primit numai pupaturi conventionale de revelion, pasti, craciun si ziua mea de nume si de nastere, si punct. Nici o alta pupatura spontana sau imbratisare asa de dragul meu. Filmul s-a rupt cand mi-a venit mie ciclul cred.
Dorsilia spune:
adica atunci s-a rupt complet, si anume la 17 ani jumate ,,,,cand brusc parintii si-au dat seama ca tot baieteste ar trebui sa ma tund, imbrac si port
try spune:
As fi vrut sa pot participa mai mult la subiectele astea (mai ales ca ma simt orecum raspunzatoarepentru ca am initiat acest subiect), dar din pacate timpul a devenit prea scurt pentru mine. Reinceperea serviciului va presupune multe renuntari, printre care si postari regulate pe forumul asta.
Dar sper sa duceti voi mai departe subiectul daca se mai simte nevoia lui. Sper sa pot sa va urmaresc in continuare la acesta sectiune (cabinetul psi) chiar daca nu mai am timp de postat. Si sper sa ajungeti sa creati acel grup de training de asertivitate si de auto-analiza propus de Principesa. E o mana intinsa care e pacat sa fie refuzata. Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi