Relatia cu parintii pe cand eram copii
Raspunsuri - Pagina 5
denizel spune:
Principesa, multumesc!
Voi incerca sa fac ce ai zis, numai ca imi e putin teama.
Daca faceti grupul ala, vreau si eu!
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
miau-miau spune:
Io zic ca va plingeti prea mult de mila. Mama e mama, indiferent de vremuri si MODA, indiferent ca moda e sa se altoiasca copiii, sau sa ne credem cu totii niste mici experti in psihologie. Mereu au facut ce au crezut ele mai bine pentru noi la vremea respectiva si dupa puterile lor.
Nu sint mamele de vina pentru toate nerealizarile noastre in viata.
Copiii nostri se vor plinge de noi cu siguranta,doar nu va imaginati ca azi, in anul 2005, s-a gasit solutia perfecta de crestere a copiiilor, pe care noi o aplicam acum si micutii ne vor fi recunoscatori peste generatii.
Principesa spune:
Try, eu ma gandeam la un grup care sa se intalneasca live dar este posibil ca si pe forum sa putem face ceva care sa aiba ceva efecte mai ales pentru cei aflati mai la distanta. Asa ca probabil am sa propun eu subiectul si o sa vedem cum sa facem sa fie cat mai eficient.
Denizel, daca ti-e teama inseamna ca s-a atins nucleul si esti pe drumul cel bun. Continua!
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
denizel spune:
eu stiu, mai miau-miau?...
ai citit ce a scris try inaintea ta?
In afara de asta, nu prea s-a plins nimeni de nerealizari. Altele erau of-urile.
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Principesa spune:
Miau-miau, eu am afirmat intentia pozitiva de cel putin doua ori pe aceasta topica. Dar nu asta era ideea.
Eu cred insa ca scopul acestui subiect era in primul rand cathartic si apoi de clarificare, iar in mesajul tau surprind o nota de desconsiderare la adresa celor care s-au exprimat anterior si nu mi se pare onest. Daca simti nevoia sa spui ceva despre tine, fa-o, daca simti ca poti ajuta, fa-o, dar de criticat cred ca poate oricine sa o faca si eu cel putin nu vad utilitatea gestului fata de persoane care au avut curajul sa relateze experiente intime si sa se deschida cu incredere fata de ceilalti.
Mes omages!
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Luana spune:
"Mama e mama, indiferent de vremuri si MODA, indiferent ca moda e sa se altoiasca copiii, sau sa ne credem cu totii niste mici experti in psihologie. Mereu au facut ce au crezut ele mai bine pentru noi la vremea respectiva si dupa puterile lor.
Nu sint mamele de vina pentru toate nerealizarile noastre in viata.
Copiii nostri se vor plinge de noi cu siguranta,doar nu va imaginati ca azi, in anul 2005, s-a gasit solutia perfecta de crestere a copiiilor, pe care noi o aplicam acum si micutii ne vor fi recunoscatori peste generatii." (miau miau)
este ceea ce as fi scris si eu
poate ca doar azi, poate ca doar anul asta;
nu stiu, dar o inteleg din ce in ce mai mult pe mama, stiu si simt de ce a facut intr-un fel sau altul;
tata era cel drag si bland, cel care ne citea povestile, cel care cel mai adesea mergea la sedintele cu parintii, cel care ne lua deoparte la discutii calme despre cat suntem noi de mari si de frumosi si cat de bine ar fi sa ne gandim mai bine inainte sa facem sotii, ("pai se poate mai, puiu lu' tati? Ai deja 7 anisori!" si astea ne facea asa de mandri si ne incuraja sa ne mai straduim un pic; cel putin asa simteam eu si frate-meu cand eram mici),
dar mama ne scrobea gulerasele, ne cauta hainute frumoase prin magazine, ne aducea ciocolata sau portocale seara cand venea de la servici, ne vindeca cu o imbratisare cand aveam febra si ne durea in gat, chiar daca ea era prima care tuna si fulgera cand vorbeam la masa, cand spargeam o farfurie, cand ne rupeam pantalonii in genunchi. Acasa mama e vioara, nu? daca ea ar fi fost prea obosita sa "cante", adica sa spele, sa se ingrijeasca ca ceea ce mancam sa fie bun si hranitor, precum si de celelalte mii de detalii casnice, ce-ar mai fi fost de noi? zic si eu
mie mi-e dor de ei asa cum erau, oameni simpli si fara "tehnici" de educatie
cu bine, fetelor! sper sa nu va suparati prea tare
L.
denizel spune:
Principesa, pentru ca tot venim la tine cu jalba-n bat, vreau sa-ti spun o chestie care sa te distreze.
Stiu sigur ca, ultimul gind cu care m-am culcat azi noapte a fost ca probabil ai parul lung si blond(influenta nick-ului, nu?). Cum crezi ca te-am visat apoi? Ca ai parul scurt si negru, folosesti ruj maro si iti ingustezi ochii cind vorbesti:)))
Tze sa fie, tze sa fie?
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
filofteia spune:
quote:Io zic ca va plingeti prea mult de mila. Mama e mama, indiferent de vremuri si MODA, indiferent ca moda e sa se altoiasca copiii, sau sa ne credem cu totii niste mici experti in psihologie. Mereu au facut ce au crezut ele mai bine pentru noi la vremea respectiva si dupa puterile lor.
Nu sint mamele de vina pentru toate nerealizarile noastre in viata.
Copiii nostri se vor plinge de noi cu siguranta,doar nu va imaginati ca azi, in anul 2005, s-a gasit solutia perfecta de crestere a copiiilor, pe care noi o aplicam acum si micutii ne vor fi recunoscatori peste generatii.
quote:
Ba eu ma simt super realizata si cum am mai scris relatia mea cu mama este super proasta... Stiu ca ma iubeste stiu ca eu sunt tot ce si-a dorit ea si am avut tot ce ea nu a avut.. Incepand de la o nunta ca in povesti, dar la care ai mei nu s-au implicat in nici un fel... au venit ca musafiri... nici rochia de mireasa nu a vazut-o decat la nunta... Ce mi-as fi dorit? Sa umblam amandoua prin magazine si sa fie bucuroasa pentru mine... Iar copilul meu l-a vazut prima data la un an si trei luni... cand a venit intradevar sa ma ajute... incepeam servciul si nu angajasem bona... in scurt timp mama a devenit o povara pentru mine...
Imi pare rau ca este asa...
De ce mama? Cred ca in primul rand pentru ca am fost fete... Fetele au ca model mama... si poate ca ne-am dorit un alt model...
Eu stiu ca mama a facut tot ce a putut si ca ma iubeste.. dar totodata imi dau seama ca a gresit undeva...
M-am simtit prost si de cate ori m-a laudat in fata surorii mai mici...Eu am fost mereu cea buna, frumoasa si desteapta... si va spun eu ca te simti ingrozitor... cum puteam sa o consolez pe sora-mea?
Multe as avea de spus...
mate spune:
quote:
Originally posted by try
[
Principesa, eu vreau sa facem grupul ala de training de asertivitate sau analiza personala. Cum? Pe Yahoo!Groups? Sau la ce forma te gandeai sa imbrace grupul? Eu pot crea grupul pe yahoo, daca la asta te refereai.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi
Try,daca iti duci ideea pana la capat si creezi grupul pe Yahoo,te rog nu uita sa ma anunti si pe mine.Vreau sa particip si eu la discutii,sint multe de spus si pe forum nu prea am curaj...Dar ideea este nemaipomenita...
Oana,mamica lu' Iepurici Alerg P'Aici(27 Nov 2004)
Christinel
New Zealand
...wish you were here...
mcrmiki spune:
Luana eu nu iti dau dreptate in ceea ce spui. Ai dreptate in ceea ce spui
" tata era cel drag si bland, cel care ne citea povestile, cel care cel mai adesea mergea la sedintele cu parintii, cel care ne lua deoparte la discutii calme despre cat suntem noi de mari si de frumosi si cat de bine ar fi sa ne gandim mai bine inainte sa facem sotii, ("pai se poate mai, puiu lu' tati? Ai deja 7 anisori!" si astea ne facea asa de mandri si ne incuraja sa ne mai straduim un pic; cel putin asa simteam eu si frate-meu cand eram mici),
dar mama ne scrobea gulerasele, ne cauta hainute frumoase prin magazine, ne aducea ciocolata sau portocale seara cand venea de la servici, ne vindeca cu o imbratisare cand aveam febra si ne durea in gat, chiar daca ea era prima care tuna si fulgera cand vorbeam la masa, cand spargeam o farfurie, cand ne rupeam pantalonii in genunchi. Acasa mama e vioara, nu? daca ea ar fi fost prea obosita sa "cante", adica sa spele, sa se ingrijeasca ca ceea ce mancam sa fie bun si hranitor, precum si de celelalte mii de detalii casnice, ce-ar mai fi fost de noi? zic si eu",
dar si mama poate face tot ce face si tata, sa stea cu copii, sa le spuna povesti, sa se joace, amandoi sa fie exigenti cand este nevoie, nu unul sa fie bau-bau si altul parintele bun. Treburile casnice se pot face impreuna, sau cand copii se culca. Eu sunt de principiu ca nimic nu este mai important decat copilul tau, ca anii trec foarte repede si tot timpul trebuie sa le arati si sa le spui ca ii iubesti. Care copil te iubeste mai mult cel caruia ii arati iubirea sau cel caruia ii cumperi tot ce vrea, dar nu ai timp sa stai cu el pt. ca esti prea ocupata de multe alte chestii?
mie mi-e dor de ei asa cum erau, oameni simpli si fara "tehnici" de educatie
Nu cred ca ai nevoie de tehnici de educatie ca sa-i arati dragostea ta copilului. Sper ca nu te-am suparat cu nimic, cel putin asa gandesc eu.
Astept sa mai scrieti, va citesc cu placere.
Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
Miha&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)