Sensibilitate exagerata?

Sa va povestesc:
I-am cumparat Sanzienei (5,9 ani) poeziile Elenei Farago (cu toate ca n-am vrut, ea a insistat pentru ca citise pe coperta "poezii" - si-i plac mult si in plus, probabil ca i-a placut desenul de pe coperta). M-a pisat la cap sa i le citesc si eu tot ii spuneam ca n-am timp, pana aseara cand s-a apucat singura sa le citeasca. Bunnnnnnn.
Prima poezie: "Cutzu schiop" :((. Plangea de salta camasa pe ea. Da-i si spune-i ca este numai o poezie, ca nu este adevarata, DAR ca intr-adevar, exista si copii care chinuie animalele. Nimic. Jale pe toata linia. Da Dumnezeu si suna un amic, ii povestesc ce si cum, tipul ii spune ca a gasit el catelul, l-a dus la veterinar si e ok. Sanziana il intreaba pe tip cum arata catelul, daca seamana cu cel din poza din carte. Ok. Inchidem telefonul si urmeaza un sir interminabil de intrebari: ce-i face veterinarul, unde era piciorul, unde l-a gasit amicul, ce o fi facand cutzu la ora asta..samd. In sfarsit, picam de acord cum ca cutzu este bine, doarme la veterinar.
Ne linistim.
Intru in baie si fi-mea ramasa de kapul ei, ia din nou carticica si citeste...."Gandacelul" :((((((((9
O gasesc rosie toata de plans. Incerc sa-i zic ca a fost salvat si gandacelul dar..imi spune ca nu-i adevarat ca a citit ea ca a murit.

Oameni buni, sunt totusi carti pentru copii. Cum sa fac sa fie bine?Dar nici sa nu fabulez vrute si nevrute, ca-i destul de mare (zic eu)

Deborah77 spune:

Cristina....imi amintesc ca asa imi patit si eu cand eram copil:) Si acum am o strangere de inima cand ma gandesc la poezia aia. Las' ca nu pateste nimic, asa invata sa iubeasca animalele. Aaaa, mai e si povestea Puiul de Agarbiceanu . si la aia am urlat. Mai ia-i si ceva vesel, pt diversitate, dar nu cred ca trebuie sa-ti faci griji.

marius spune:

Evita cartile, imaginile, informatiile dramatice. Este o calitate deosebita ceea ce spui, sensibilitatea nu o intalnesti chiar oriunde, insa este la un stadiu in care depaseste granita autocontrolului data fiind varsta ei. In concluzie poezii vesele, neutre, filme, imagini, culori pastelate etc etc. Fara raniri, decese, spatii inchise etc etc etc. Bafta!

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

Jocelyn spune:

Cristina, uite, cam acelasi lucru s-a discutat si aici www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57150" target="_blank">http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57150

Majoritatea am suferit si am plans la poeziile si povestirile astea triste dar cred ca te invata sa ai mila si sa iubesti fiintele neajutorate. Poate ca unii ar trebui sa citeasca la o varsta un pic mai mare, dar daca asa s-a intamplat acum, nu cred ca trebuie sa te framanti f. mult.


If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years.

Sabina V spune:

La poezii nu mai plang, dar daca vad un catel schiop sau vreun animal care are ceva...plang de rup pamantul.(si am 24 ani)
Sunt defecta ...ce sa faci
Sabina

filofteia spune:

La noi este invers plang eu cand citesc poeziile...

denizel spune:

Cristina, i-am citit si eu baietelului meu Gindacelul pt. ca incepuse sa calce furnicile. L-a impresionat f. tare si de atunci nu vrea sa mai vada cartea aia; a luat-o chiar de la el din biblioteca si a pus-o intr-un sertar. l-am intrebat de ce si mi-a spus ca ii vine sa plinga daca vede catelusul de pe coperta(noi avem o editie veche, de cind eram eu copil). Cred, la fel ca mist, ca deocamdata nu pot face fata acestui tip de lectura.

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

april spune:

asa eram eu.
imi aduc aminte cu tristete de povestile care ma faceau sa plang. nici acum nu-mi place Alba ca zapada, desi are final fericit, de ce a trebuit sa existe mama aia vitrega rea. Apoi cu scufita, de ce a mancat-o lupul, nu conteaza ca a fost salvata, pe mine ma marca evenimentul tragic. Nici acum nu-i prea citesc povest dintr-astea ca ma indispun. Asa am fost mereu si imi aduc aminte cu amaraciune de povestile copilariei.

De ce nu sunt povesti, poezii in care sa nu intervina raul? E adevarat ca in toate binele invinge, dar pana acolo, cata suferinta...

poze

Ramonika spune:

si eu am patit-o cand eram mica, de gradinita. la teatrul e papusi Alba ca Zapada am plans de se uita toata sala la mine cand a "murit" Alba ca Zapada...
vestea proasta e ca si acuma (la aproape 27 de ani) bocesc din orice. deci ... nu trece in timp... mi-e asa ciuda ca-s asa de sensibila si ma consum pt orice fleac. as vrea sa fiu mai nesimtita, dar nu poci...
stiti vreo reteta?

---

Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina Maritza

try spune:

Nu cred ca e o chestiune cu rezolvare de moment, cred ca e nevoie de timp ca micuta sa inteleaga despre ce e vorba acolo, adica sa inteleaga fenomenul.
Cu siguranta nu e pregatita sa faca fatza unor tragedii similare, dar adevarate. Cred ca trebuie s-o pregatesti usor. Nu te astepta sa uite peste noapte sau sa dispara manifestarile de sensibilitate doar pentru ca-i explici o singura data despre ce e vorba. E nevoie de "sedinte" repetate, daca le pot spune asa. Incearca sa-i dai exemple din lumea inconjuratoare, dar cu subiecti pentru care ea nu a dezvoltat o legatura emotionala anterioara. Si da-i exemple mai putin tragice ca sa poata face fatza mai usor la inceput. Astea cred ca o vor pregati un pic. Parerea mea e ca nu trebuie sa-i ferim de astfel de evenimente tragice (in sensul de nu-i mai cumpar carti de-astea, nu-i mai vorbesc despre asta, ii ascund cartea), ci trebuie sa-i pregatim de mici pentru ca astfel de lucruri se pot intampla oricand si oricui, iar ei e de preferat sa poata face fatza.
Parerea mea e ca cheia rezolvarii acestei sensibilitati nu sta in negarea situatiilor (adica nu mai exista cartea, nu exista catelusi tristi sau carabusi care mor), ci in confruntarea cu situatia. Numai astfel se poate "intari", adica poate dezvolta capacitatea de a intelege fenomenul/tragediile. Insa e foarte important cum o face, caci riscam sa ramana marcati pe viata de astfel de evenimente.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

RaluD spune:

Foarte bine ca e sensibila.
Si asa sunt destui nesimtiti pe lume...
Daca e creativa sau se va orienta catre arta, e chiar un avantaj!

Dar nu cred ca e exagerat de sensibila, TOTI copiii pe care ii stiu eu (inclusiv prietenii mei, cand erau copii) plangeau la poeziile Elenei Farago. Si eu la fel.
Sunt bolnavicios de tragice si copiii buni reactioneaza, normal.

Nu-ti face griji.
Daca nu ai alte motive s-o suspectezi de sensibilitate exagerata, eu zic ca e ok.

Raluca, Emi bebelusa si bb2 din burtica