Competitie cu fratele mai mic?!

Incerc sa nu bat campii,cu starea sufleteasca de acum mi-ar fi chiar usor sa va povestesc viata mea si viata familiei mele si a familiilor din jur (de ce nu?). Dar..
Fetita mea are aproape 8 ani. Baietelul are aproape 2! Mi-a fost destul de greu sa invat sa comunic cu ea, as minti spunand ca a fost ceva firesc, ca a venit de la sine.Am invatat sa fiu mama cu ea. Ea a fost primul meu copil, lumina ochilor. Si a fost FATA! Doamne ce frumoase si destepte mai eram noi!
Am venit in Canada cand ea era deja de aproape 3 anisori. Si in 2003 l-am avut pe Luca: accidentul, copilul discutat si rasdiscutat de familie, pus in cumpana cu case si masini, Luca : minunea noastra, copilul bun si cald al mamei, mancacios si dormicios si...tot ce vreti voi. Ce sa mai incolo si incoace Luca este o palma de la Dumnezeu pentru toate gandurile negre pe care i le-am pus in timpul sarcinii. Orice mamica si-ar dori sa aibe un copil bun ca Luca.
Ioana a realizat ca chestia cu fratiorul nu e doar o poveste de adormit copilu' ci realitate doar in ziua in care Luca s-a nascut. Firesc, e si ea doar un copil. Dar tot atunci s-a si schimbat radical. Este vesnic nefericita, nemultumita, face o gramada de prostii ca sa iasa in evidenta....se lupta pentru locul 1, desi ii explic mereu ca nu e cazul. Relatia noastra e tensionata, imi striga tot mai des ca nu-mi pasa de ea si ca ii ranesc sentimentele. Ceea ce mi se pare grav (azi s-a lovit ca o bleaga la un picior si eu am ras pentru ca a fost o situatie nostima. A inceput sa urle la mine sa nu mai rad ca pe ea o doare si nu e de ras, ca nu-mi pasa de ea si ca o sa ma spuna bunicii)
Ce ma fac? Ce sa fac?

mcrmiki spune:

Buna! Este eterna gelozie si competitie intre frati. Este foarte geloasa(un lucru obisnuit intre frati) si atunci trebuie sa-i acorzi mai multa atentie ei, sa-i spui tot timpul ca o iubesti mult, ca ii iubesti pe amndoi la fel. Imi zicea un pshiholog, ca niciodata nu trebuie sa-i scoti ochii celui mai mare ca el tre sa faca cutarica lucru pt. ca este mai mare, pt. ca el tot mic se vede, tot copil. Incearca sa te imparti cu sotul tau cu copii si fetita sa fie mai mult cu tine, sa faceti mai multe activitati impreuna, doar voi fetele.
Eu am doi baieti, diferenta este de 3 ani, cateva luni a fost bine, dar acum se bat toata ziua, dar se si iubesc, cateodata se strang in brate si se pupa, de-ti vine sa-i mananci. Asa ca trebuie multa rabdare si calm. Bogdan s-a facut mult mai rau de cand a aparut Vlad si asta doar din gelozie. Pshihologul imi spunea ca gelozia este normala si ca va dura pana la adolescenta.
Va doresc numai bine!

Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
Miha&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)

liviab spune:

Sa ai foarte, foarte multa rabdare. Sa ii arati fetitei tale ca o iubesti, sa faci in fiecare zi ceva special pentru ea, sa iti aloci in fiecare zi un timp numai al vostru, sa...sa... sint sigura ca vei sti ce sa faci. Nu te speria de reactiile ei, sint normale, este si ea doar un copil cu un fratior mai mic care sufera ca atentia ta se imparte la doi acum. Fiind atit de mare diferenta de virsta, pentru tine este, intr-adevar, mai greu, pentru ca nu ii poti implica pe amindoi in jocuri, nu prea ai cum sa-i determini sa faca lucruri impreuna. Dar nu este imposibil sa o faci sa inteleaga ca nu are rost sa fie geloasa. Numai ca asta ia timp, mult timp, uneori chiar ani. Tu trebuie sa fii cea puternica, sa nu-ti pierzi niciodata rabdarea, sa ii explici, de fiecare data cu calm si dragoste ca nu este adevarat ca nu-ti pasa de ea, ca daca uneori te preocupi mai mult de cel mic este pentru ca el nu poate sa-si poarte de grija singur deocamdata, ca la fel ai facut si cu ea etc. Din cind in cind rasfoiti albumele de familie sau uitati-va la inregistrari video de cind era ea mica, sa vada cit de "cocolosita" era si ea.

Foarte important insa este sa ii arati cit de mult o iubesti, sa nu i-o spui doar printre altele, fa-ti timp pentru ea, oricit de complicat ar fi, copiii simt foarte bine nuantele si resping declaratiile fara acoperire. Si, mai ales, sa nu faci greseala sa il favorizezi pe cel mic doar pe baza argumentului "e mai mic". In cazul meu (pentru ca din experienta mea vorbesc), diferenta e doar de trei ani si jumatate, dar gelozia a existat din ziua 1, desi am pregatit-o pe cea mare pentru eveniment exact cum scrie la carte. Ei bine, de cind cea mica a fost suficient de mare incit sa se joace cu jucarii, am facut o regula clara: jucariile sint comune (mai putin cele nepotrivite pentru cirsta celei mici, in sensul de periculoase), asa ca se impart. Nu i-am interzis celei mari sa se joace cu jucariile de bebe, doar pentru ca e mai mare. Mi-am dat seama ca genul asta de regresie e absolut normal. Asa ca, in momentul in care cea mare se juca cu ceva iar cea mica venea sa-i smulga jucaria din mina, nu o lasam pe motiv ca "da-i-o, ca-i mai mica si sa nu plinga". Nu. Ii spuneam: "acum se joaca IUlia cu ea, cind o lasa ea, te vei juca tu". O sa rizi, dar am facut asta de foarte timpuriu, cind cea mica nu avea nici o sansa sa priceapa, dar am fost consecventa, n-am cedat la plinsete, i-am distras atentia, ma rog, cum se face cu cei foarte mici, apoi am continuat sa dau din gura si sa explic, iar acum cea mica are aproape doi ani si munca mea da rezultate. Nu mai face mari figuri cind nu i se fac mofturile pe loc, a invatat sa se joace impreuna cu sora ei si nu se mai cearta pe jucarii mai mult de trei secunde. Iar cea mare a vazut ca e respectata, ca nu fac diferente, ca sint corecta in ecizii si gelozia s-a mai topit...Nu de tot! Si asta nu cred ca se va intimpla niciodata, si sint convinsa ca, atunci cind cea mica va mai creste, va fi, la rindul ei, geloasa in anumite momente pe cea mare. O sa vad atunci cum o sa gestionez situatia, oricum, sint pregatita sa o infrunt. Nu stiu daca ti-a folosit la ceva ce ti-am spus.

Daca ar fi sa sintetizez in citeva cuvinte "ce-i de facut" este sa fii atenta in permanenta la dorintele si la evolutia celor doi, sa ai foarte multa rabdare, sa incerci, pe cit posibil sa nu reprimi brutal accesele de gelozie, sa nu disperi, pentru ca ele sint normale, sa nu te lasi cuprinsa de nervi, pentru ca iti intuneca judecata. Sa le respecti sensibilitatile si sa le arati, efectiv, in egala masura, ca ii iubesti neconditionat. Sa fii corecta cu ei. Sa ii explici cu rabdare celei mari diferenta dintre o greseala fara intentie a unui copil mic, care nu are inca discernamint si o greseala cu intentie a unui copil care cunoaste diferenta dintre bine si rau.

Si sa faci toate lucrurile alea pe care sint sigura ca le stii foarte bine, care sint particulare doar stiuatiei tale si copiilor tai, pentru ca, nu-i asa, si ei, ca si noi, sint unicate si cine sa-si cunoasca mai bine puii decit mama lor? Sint absolut sigura ca vei sti ce sa faci, am mai spus asta, cred ca aveai doar nevoie sa te descarci, intr-un moment de epuizare, si sa te consolezi cu gindul ca nu esti singura in situatia asta. Nu esti. Mult succes, sanatate si voie buna la puiuti. Ai incredere in tine si totul va fi bine.


"Copiii tai nu sunt de fapt copiii tai. Ei sunt fiii si fiicele vietii insasi. Ei vin prin tine, dar nu de la tine. Si, desi sunt cu tine, nu-ti apartin. Le poti oferi dragostea ta, dar nu si gandurile tale, caci le au pe ale lor. Le poti gazdui trupurile, dar nu si sufletele. Caci sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care tu nu o poti vizita, nici macar in vis."
Kahlil Gibran

didita spune:

Nu mai repet ce s-a mai spus deja (si sunt de acord cu sfaturile pe care le-ai primit deja).
Ai mei au diferenta de 3 ani si bineinteels ca se iubesc si se cearta ca fratii (fata si baiat). Eu i-am explicat de la inceput ca ii iubesc pe amandoi mult de tot, dar diferit, asa cum si ea ne iubeste pe noi parintii diferit. Am intrebat-o daca ar putea sa aleaga intre mine si tati si a zis evident nu si cred ca a inteles ce vroiam sa-i spun. I-am explicat de la inceput ca e normal sa fie geloasa pe bebe si ca ea nu e deloc obligata sa-l iubeasca. I-am repetat ca daca nu-l iubeste nu e grav, dar ca indifernet de ce sentimente are pt el trebuie sa-l respecte (sa nu-i faca rau, sa nu-l necajeasca expre etc...). Cand se supara pe mine pe motive care par ridicole (pt mine) nu-i spun nu-i adevarat o intreb de ce zice ca-l prefer pe bebe si incerc sa-i exlpic de ce am procedat asa ca sa inteleaga .
De ex in situatia pe care ai descris-o (cand s-a lovit si tu ai ras) cand ea se supara si zice nu mai rade ca nu-i de ras, incerc sa ma abtin si-i cer scuze explicandu-i ca nu radeam de ea dar ca situatia era haioasa si ca n-am crezut ca o durea chiar asa de rau. Faza cu spusu la bunici ... mi se pare inacceptabil. Si fii'mea a incercat-o si i-am tait-o scurt: in primul rand e inadmisibil sa-mi vorbesti pe asa un ton, in al doilea rand tu esti fata mea si eu ma ocup de educatia ta, nu bunicii! Bunicii hotarasc ce si cum cand esti in vacanta, singura, la ei!

Cred ca atunci cand vrei sa-i spui ca impresia pe care o are ea despre o situatie nu e chiar realitate, mesajul trece mai bine cand nu negi sentimentele ei. Fraze de genul: " nu-i adevarat eu va iubesc pe amandoi la fel" nu o fac decat sa creada ca nu o asculti ce-ti spune, ca nimeni nu o intelege etc... In plus nici nu cred ca e adevarat ca poti iubi la fel doua persoane diferite, pt ca le apreciezi pt calitati diferite. Asta nu inseamna ca le iubesti mai mult sau mai putin.
Incearca sa o o lauzi pt ceea ce face numai ea sau ceea ce-i place (daca deseneaza, danseaza, canta etc...) Nu incerca cu tot dinadinsul de a face la fel pt amandoi si nu incerca sa-i demostrezi ei ca faci la fel, este imposibil si nici nu au nevoie amandoi de acelasi lucru. Da-i exemple cand pt ea ai facut ceva si pt fratele ei nu. Si ex invers cu ceva care ea n-ar fii vrut si a preferat altceva!!!
Una din cele mai mari prostii mi se pare de ex de le face cadouri la amandoi la aniversari. Cum vrei sa se simta unici si iubiti daca ii pui tot timpul la gramada. Ziua de nastere e personala si fiecare are dreptul de a profita o zi pe an!

didita

kores spune:

Si eu ma lovesc zilnic de aceasta problema. La mine diferenta este de 2 ani intre copii, dar cel mare baiatul,este atit de gelos incit el a trecut direct la violenta fizica cu sora lui mai mica. Nu stiu cum as putea sa-mi reprim pornirea spre pedeapsa fizica cind el se duce special la ea, la sora lui de 1 an si o impinge voit ca sa cada, sau o loveste peste cap daca nu sunt atenta, sau o musca. Am fost foarte rabdatoare la inceput, i-am explicat, nu l-am certat/pedepsit, dar el tot asa face.E adevarat ca are si momente mai ales cind nu o vede citeva ore in care se duce o iubeste, o pupa, o stringe in brate, ce sa mai, sunt deliciosi.Cred ca face asa sa ne atraga atentia asupra lui
Uneori imi spun ca copilasul asta n-ar fi luat atitea pedepse daca era singur la parinti. Tot timpul trebuie sa stau intre ei arbitru

noltic spune:

Buna Mitzi! Ai 2 copii superbi si merita sa se simta ambii speciali; sunt convins ca ii iubesti pe ambii la fel de mult, dar ei cum percep dragostea ta/voastra???? Cel mai sendsibil si curat suflet este cel al copilului nostru cand se simte in siguranta(unic); chestia cu gelozia intre fratzi este normala pentru ca noi nu suntem constientzi de responsabilitatile si rolul lor: este ceva absolut normal si uman si de aici si copii fac diferentza respectiva. Depinde enorm de responsabilitate pe care ne-o asumam fata de cei mai mici; dar si cei mari vor sa se implice afectiv in aceasta relatie din care noi ii excludem cu buna stiinta si intentie protectoare din simplul motiv ca lor le lipseste discenamantul rational: ce este bine sau ce este rau dpdv fizic si emotional, dar la acest ultim capitol ei sunt cel mai aproape de adevar dar, in acelasi timp sunt si exonerati de responsabilitati de catre noi din acelasi motiv pentru care incercam sa ii protejam pe cei mai mici; gandim si reactionam rational intr-o mare de afectiune neconditionata a copiilor nostri. O dojana din partea mamei poate fi lesne inlocuita de o privire sau gest dezaprobator din partea surorii mai mari; sa nu uitam ca fetele/femeile au un capital afectiv deosebit comparat cu cel al baietilor. In raportul sora mai mare si frate mai mic mama are mult mai putin de furca cu educatia celor doi daca isi apropie fata emotional si sincer in procesul de crestere(atentie mare la modul cum percepem educatia celor 2 copii) decat cel in care fratele este mai mare si surioara mai mica: aici va trebui sa treaca ceva ani sa inteleaga si fratele dar si noi ca fata poate compensa diferenta de vrsta efectiva cu experienta unica de a fi pe post de mama surogat in aceasta relatie de familie. Gelozia este generata de diferentele de atentie si implicare in cura de crestere specifica celor doi copii; ambii sunt ai nostri si la fel sunt de speciali in raport cu importanta lor ca si copii, nu ca varsta sex sau importanta emotional/afectiva. Intre 2 sau mai multi copii singura diferenta ar trebui sa fie cea a varstei efctive , nu afective.
Cu respect,
Nick!

Porumbel30 spune:

Nici mie nu mi-a fost usor cu baiatul cel mare (care si el are aproape 8 ani) cand s-a nascut mezinul care are acum 3 ani si ceva.Mai ales ca pana atunci m-am ocupat intensiv numai de el.Dar l-am implicat in ingrijirea bebelusului (chestii minore, e adevarat),am scos in evidenta ce avantajat e el fata de bb pt. ca poate sa faca una sau alta singur, ce bine e sa fii mare,iar in afara de astea si de multe alte "amanunte" de acest gen i-am spus de mai multe ori ca dragostea mea nu s-a impartit la 2 ci s-a dublat( si se va tripla in curand...).In alta ordine de idei, avem activitati NUMAI in 2,separat cu mine si separat cu tatal lui, in afara de activitatile comune ale familiei,secrete numai ale noastre,are anumite lucruri numai ale lui, cu care cel mic nu are voie sa umble, are un loc numai al lui unde se poate retrage cand e prea enervat de figurile mezinului...
Daca ceva din ceea ce am spus inca nu ai incercat, incearca acum dar nu uita ca cel mai important lucru pe care ea trebuie sa-l vada la tine e sa nu te simti vinovata, chiar daca in adancul sufletului cam asta e ceea ce simti. Incearca sa o incurajezi sa-si faca prieteni de varsta ei (dar ai grija la influente!)-e mai bine doar 1-2 prietene "bune" decat o "gasca" indoielnica. Intreab-o ce i-ar place sa faceti doar voi doua si incearca sa pui in aplicare,vino si tu cu propuneri (stiu ca esti obosita, de aceea incearca ceva mai "concentrat" si care sa o satisfaca si sufleteste).Tatal ce spune?


"Sufletul n-ar avea curcubeul daca ochii n-ar avea lacrimi..."

Principesa spune:

Draga mea, as vrea sa pun putin in discutie ceea ce simti si gandesti tu si sa iti spun ca lucrurile astea interactioneaza cu fetita ta asa cum interactioneaza si cuvintele.
Gandurile pe care tu le-ai avut in timpul sarcinii de fac acum sa te simti foarte vinovata si sa incerci prin atentia si gandurile tale sa iti rascumperi vina. Alaturi de asta as pune dificultatile de comunicare pe care le-ai avut cu fetita. Acestea impreuna fac ca probabil disponibilitatea ta afectiva sa fie mai mare fata de Luca desi tu sa incerci sa faci sa nu simta Ioana lucrul asta. Dar ea este empatica si are acces la sentimentele tale neverbalizate si asta o face sa simta ca nu mai este importanta pentru tine pentru ca nu mai este cea mai importanta.
O discutie deschisa despre ceea ce simti ar ajuta tare mult desi poate crezi ca sunt lucruri pe care ea nu le-ar intelege.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

alessia105 spune:

Mitzi..draga mea ..eu iti vb de pe pozitia fetitei tale ..intre mine si fratele meu este o diferenta de apoape 5 ani ..pana sa vina el pe lume eu am fost rasfatata casei si regina peste toti ..cand a venit el ..oops ..am ramas singurica ..toata lumea si-a indreptat atentia sper el ..el era bot mic de carne care ragnea si care imi luase dragostea familiei ( s-a nascut triplu strangulat si in primele 6 luni de viata a avut probleme a avut .. hernia inghinala( in amabele parti ) si hernie ombilicara ), deci iti dai seama ca toata lumea a fost inebunita de suferinta bb-ului si pe mine ma uitasera ( asa simteam )...
Apoi timpul a trecut ..eu am stat cu bunica , el cu parintii ...totul era perfect ..pana m-am dus la scoala si m-am mutat si eu la parinti ...eeeee... nu stiu daca e numai imaginatia mea ,dar mi se pare ca ai mei nu stiau sa imi arate ca si eu eram iubita ...eu eram cea care manaca bataie ( e mult spus bataie..o palma la fund si scandal)daca bb facea o prostie ...odata tin minte ca era sa isi tranteasca tv-ul in cap ..aveam un Sport pus in biblioteca si el a tras de raft si a cazut exact pe langa el ..eee eu am luat-o pe coaja desi nu eram in camera ...
Ma rog timpul a trecut cu bune si rele si fratele meu mi-a fost intotdeauana cel mai bun prieten ..cineva pe care am putut sa ma sprijin cand am avut nevoie ..chiar acum la inceputul lui sept a fost la noi si radeam ce prosti faceam noi cand eram mic si ii ziceam ca era un bot de carne cu ochi si oooooo guraaaaaaa..si acu un munte de om ..dar tot cu guraaa mare
Dar si acum sunt sigura ca cel putin in inima lui mama el e cel mai iubit ...Doamne fereste sa ma supar acum ...dar cand eram mica

Sincer imi era f frica de reactia lui Sebi cand a venit Benny pe lume mai ales ca el este inca in Ro la scoala si vine numai in vacante ...dar am incercat sa ii arat ca il iubim si pe el la fel de mult ca pe bb ..si cred ca am reusit ..el singurel a cerut permisiunea sotului meu sa ii spuna papa nu pe nume cum ii zicea pe nume ...am incercat pe cat posibil sa il implic in cresterea lui Benny ,dar in asa fel incat sa nu ii rapesc din placerile varstei lui ...rezultatul ....O SOACRA MARE...aoeleu bb si trebuie sa pui scutecul asa sau aoleu face kk ..ba a gasit odata pc-ul deschis pe forum la mamicile de martie -aprilie 2005 si le-a scris..ba chiar odata l-am intrebat daca e gelos pe bb
stii ce mi-a zis ..ca nu ..dar trebuie sa fac urmatoarele sa nu devina gelos...Legea Sebi:

Daca il pup pe Benny , trebuie sa il pup pe Sebi si pe papa, Daca il pup pe Sebi sa il pup pe papa si pe Benny , si daca il pup pe papa sa ii pup si pe ei ...si daca papa nu e acasa facem o listuta si cand vine ii dam pupicii restanti .....

Incearca sa o implici mai mult sa ii dovedesti ca ea fiind mai mare are anumite responsabilitati si ca e f important ajutorul ei mai ales ca ea e ceam mai mare..ai o discutie cu ea asa ca de la Femeie la Femeie si explica-i ca ea este cea mai mare si cea cate trebuie sa iti fie alaturi ca de e persoana importanta in casa ..nu ca bb care e inca mic si inca nu se poate descurca fara ea si fara voi.

Va pupam dulce pe toate si pe toti,va dorim tot binele din lume si MULTA SANATATE!
Alessia, Benny (02.03.05) si Sebi (16.01.98)


Poze de pitici voinici


"Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic". - Gandhi

Mitzi spune:

Am citit aproape pe nerasuflate. Sau poate ca am respirat si nu mi-am dat seama, sigur am respirat.
Va multumesc!
Ce este greu si a fost nespus este ca teoretic sunt casatorita dar practic.. Hai ca suna tare rau..ce vreau sa spun este ca sotul meu este sofer de truck, lucreaza pentru o companie care transporta marfa in America. El este acasa cu noi doar 2 zile pe saptamana. Maxim! 2 din 7. In restul de 5 eu sunt si mama si tata si femeie si barbat si ..tot pentru copii. Si-mi este foarte greu. Poate ca nu ar trebui dar asta e, asta e scuza mea pentru neimplinirile mele ca mama. Teoretic stiu tot. Tot ce mi-ati spus pare firesc si simplu. In viata mea insa, in viata asta reala, i-am explicat asta si Ioanei, nu vine nimeni sa mi-l ia pe Luca si sa il schimbe de caca, nu vine nimeni sa il hraneasca si sa il duca in parc, nu sta nimeni cu el cand noi facem lectii. Am incercat sa-i arat ca "as petrece" timp cu ea daca cineva l-ar lua pe Luca (am incercat sa coloram impreuna si Luca ne-a smuls creioane si ne-a rupt hartii....l-am ignorat pana cand s-a vopsit pe fata atat de tare de n-am reusit sa-l spal 3 zile. Si a vopsit si masa, si covorul)
Adrian, sotul meu sufera alaturi de noi pentru "neimplinirile" noastre. Asteptam cu interes ca Luca sa implineasca 2 ani si jumatate si sa mearga la daycare, eu sa reincep serviciul si el sa renunte la cursele in State in favoarea unora locale.
Nu mai e mult! O toamna, o iarna si o primavara. Si vom fi toti.