Subiect vechi, suferinta veche, mesaj nou
Raspunsuri - Pagina 6
G-ela spune:
Inainte de orice as vrea sa va multumesc pentru toate mesajele voastre, unele incurajatoare, altele, sfatuitoare, unele nedumerite, altele intelegatoare, calde, prietenoase, increzatoare sau neincrezatoare, etc.
Intr-un fel imi pare rau ca am deschis acest subiect si de fapt nici nu stiu ce as mai spune in continuare. Uneori ma simt mai bine cand tac decat atunci cand vorbesc. Si nici nu vreau ca voi sa va ‘certati’ din cauza diferentelor de opinie. Oricare dintre noi suporta suferinta diferit si asta nu inseamna ca unii fac mai bine sau mai rau, ca altii sunt mai buni sau mai rai decat ceilalti. Fiecare poate doar atat cat poate si solutia pentru orice problema vine atunci cand este timpul ei. Probabil ca am inceput sa ies din amorteala si intr-un fel sau altul va trebui sa stau de vorba cu viata mea si sa hotaram pe mai departe ce e bine pentru mine, sau mai degraba ce mi se potriveste.
Am sa urmez indemnurile voastre, intodeauna am urmat exemplele altora atunci cand au putut fi aplicate si mi s-au potrivit. O sa citesc cartile recomandate pentru simplul motiv ca eu cred in forta cuvintelor de a schimba lucruri si stari; si deatfel consider cuvantul preludiu la faptei.
Nu stiu ce sa mai spun, vreau sa fie bine pentru toata lumea si mereu am zis ca fericirea unuia nu inseamna nefericirea altuia, exista loc pentru fiecare fericire in parte.
VA multumesc din suflet pentru gandurile voastre, pentru timpul pe care mi l-ati oferit, pentru tot.
Draga Alice, am citi aproape fara sa indraznesc sa respir toate postarile tale si ma simt mereu coplesita cand aflu despre femei puternice, pentru ca eu nu sunt, sau poate nu m-am descoperit, sau poate nu m-am invatat, sau poate nu e timpul meu, sau poate sunt in felul meu, sau poate toate acestea la un loc.
Imi recomanzi sa ies, sa uit, sa ma focusez pe alte lucruri direct legate de mine si copil. Sa stii ca merg la teatru, la film, la gym, la o « sueta » cu prietenele mele dragi ori cu ele la cumparaturi, nu am avut si nu am restrictii la micile mele placeri; mi se respecta teriroiul privat si nevoia de a fi eu in cele mai multe momente. Sotul meu intervine violent cand se umple un ceva pe care eu nu am reusit sa-l inteleg. Si poate nici nu mai trebuie sa inteleg.
VA multumesc pentru toata grija voastra in ceea ce priveste copilul, am fost mereu atenti sa fie protejat in masura in care s-a putut; inteleg ce vreti sa spuneti, aici ma simt extrem de vinovata.
Un multumesc special Ciocolatei cu piper. Nu am facut decat sa incerc sa fiu obiectiva, nu vorbesc despre sotul meu nici mai urat, nici mai frumos decat il percep eu; nu-i caut calitati, le recunosc doar pe cele care exista, nu ii inventez defecte, sunt suficiente cele pe care le are. Stiu ce zici despre divort si nu e ceea ce imi doresc, poate nu acum, poate nu sunt preagtita, nu stiu inca.
Si nimeni nu stie cum va fi; poate am sa reusesc si voi invinge demonii si atunci voi putea sa imi iau la revedere de la aceasta lume spunandu-mi ca am salvat un suflet, doi oameni, o casnicie, un copil. Sau poate cu pasi mici, timizi si pasnici am sa o iau pe alta poteca, doar eu cu mine si cu Dumnezeu, atunci cand va fi sa fie; ruga mea de suflet fiind aceasta : „Doamne, da-mi puterea sa ma impac cu ceea ce nu pot schimba, da-mi curajul sa ma lupt cu ceea ce pot schimba si da-mi intelepciunea sa le pot deosebi una de cealalta!”
Si inca ceva, am inceput sa deschis acest forum foarte des, este primul lucru pe care il fac dimineata, inainte de a incepe lucrul. Sa fie un semn ca incepe sa-mi fie drag? Dependenta?
Andrada spune:
quote:
Originally posted by G-ela
ruga mea de suflet fiind aceasta : „Doamne, da-mi puterea sa ma impac cu ceea ce nu pot schimba, da-mi curajul sa ma lupt cu ceea ce pot schimba si da-mi intelepciunea sa le pot deosebi una de cealalta!”
Si tu ne ceri noua sfaturi?
Un lucru e cert din toate mesajele tale, ca tu ai invatat ceva din ce ti se intimpla si lucrul asta nu-i putin. Eu inca am printerul la servici de care ma lovesc de 6 ani exact in acelasi loc si asta e doar un exemplu fizic la indemina pustilor in premergator.N-am sfaturi pentru tine in afara de cel obvios, dar pot sa iti spun ca mie cind mi-a fost greu sa urmez o decizie, am inceput sa mi-o imaginez mental ca am luat-o, pasii imediat urmatori, lucrurile simple pe care urmeaza sa le fac in urma deciziei, toata vizualizarea asta mi-aduce momentul mai aproape si-l mi-l face mai suportabil,
Mult succes,
cu drag,
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
G-ela spune:
sfaturi? cu totii avem nevoie la un moment dat dar nu le urmam intotdeauna, si nu pe toate
si imi plac oamenii cu opiniile lor, imi place sa aflu cum gandesc altii
si morala printerului obstacol ar fi??? ne putem lovi la infinit de printer atata vreme cat nu-l indepartam sau nu ne indepartam
si eu cu drag si recunostinta,
gabriela
quote:
Originally posted by Andradaquote:
Originally posted by G-ela
ruga mea de suflet fiind aceasta : „Doamne, da-mi puterea sa ma impac cu ceea ce nu pot schimba, da-mi curajul sa ma lupt cu ceea ce pot schimba si da-mi intelepciunea sa le pot deosebi una de cealalta!”
Si tu ne ceri noua sfaturi?
N-am sfaturi pentru tine in afara de cel obvios, dar pot sa iti spun ca mie cind mi-a fost greu sa urmez o decizie, am inceput sa mi-o imaginez mental ca am luat-o, pasii imediat urmatori, lucrurile simple pe care urmeaza sa le fac in urma deciziei, toata vizualizarea asta mi-aduce momentul mai aproape si-l mi-l face mai suportabil,
Mult succes,
cu drag,
A
L’amore che move il sole e l’altre stelle.
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Mirunaa spune:
G-ela, ce vad eu acum la tine este resemnare.E posibil sa am o perceptie gresita a ceea ce se intampla cu tine...
o fi buna resemnarea asta, n-o fi buna....numai tu stii!
Toate cele bune!
crisbar spune:
gabriela,
si eu am crescut intr-un mediu plin de abuzuri fizice si verbale. nu stiu cum reusiti voi sa va protejati copilul in momentele grele, pentru ca noi eram de fiecare data martori la scene infioratoare. suferinta copilului este cumplita. cand eram mici doar asistam de pe margine si plangeam pana adormeam. cand am mai crescut un pic, interveneam, ne puneam paravan intre mama si tata, si atunci, negru de furie, nu mai vedea unde da si nici nu mai conta. am intrebat-o de ce nu l-a parasit si mi-a zis ca pentru noi. e adevarat, pe noi nu ne batea, dar tensiunea din casa cand era cu "capsa pusa" era cumplita. au trecut anii si sunt tot impreuna dar el nu s-a schimbat. nu mai este atat de rau ca inainte pt ca ii e rusine de noi si poate pentru ca a mai imbatranit si nu mai are putere ca inainte. pot sa-ti spun ca nu existe scuze pentru genul asta de comportament. pt ca situatia se poate schimba radical in 5 minute (acum radeau, glumeau si pareau a fi fericiti si dintr-o data incepea scandalul) si stiu sigur ca mama facea tot posibilul sa nu-l intarate. daca inainte scuza era: am copii si nu vreau sa ramana pe drumuri....acum noi suntem mari si nu mai depindem financiar de ei....si totusi ramane cu el, chiar daca are suportul si incurajarile noastre de a-l parasi. acum spune ca e prea tarziu. niciodata nu e prea tarziu...dar cred ca s-a resemnat. si noi suferim in continuare alaturi de ea.
te rog, nu imbatrani langa un asemenea om....daca nu-l poti schimba, atunci...
copilul pleaca de langa voi...iar tu nu vei cunoaste ce inseamna sa ai liniste in casa si in suflet si e pacat pentru ca poate fi atat de bine.
martha78 spune:
Draga G-ela, din ce am inteles eu din mesajele postate ar fi ca tu deja sti ce ar fi bine si corect sa faci, dar nu ai taria sa o iei de la capat...sau iti este teama de necunoscut???
Nu-mi place ca spui "nimeni nu stie cum va fi, poate am sa reusesc", lupta pentru fericirea ta si ai sa vezi ca merita!
Daca poti sa-ti imaginezi victoria, poti si sa invingi.
ciocolata cu piper spune:
Draga G-ela,
Sa sti ca imi esti tare draga.Imi pare tare rau caci suferi.De fapt cred ca toti suferim intr-un fel sau altul.Foarte putin au curajul sa recunoasca asa cum ai facut tu. Te respect pentru asta.Esti o fiinta plina de calitati.Desi nu te cunosc, parca atunci cand iti citesc mesajele, trairile ma regasesc pe mine cu toate neimplinirile mele.Cred ca fiecare femeie face sacrificii pentru familia ei.
Eu am renuntat la cariera mea,ceea ce este foarte frustrant pentru mine.
Sa stii dgaga G-ela caci in fiecare dimineata,pranz si seara deschid forumul in speranta ca vei scrie.Este un fel de impuls pentru mine.As vrea sa scrii intr-o zi ca esti fericita, ca ti-ai regasit sotul, ca v-ati regasit fericirea.Este foarte trist sa recunoastem dar traim intr-o societate agresiva.
Sunt tot mai multe abuzurile,oamenii parca nu mai pot convietui unii cu alti. Sotii isi bat sotiile, parintii isi bat copiii, fratii se bat intre ei, vecinii se cearta, parca toata lumea freamata.
Trebuie sa fii puternic sa razbati,sa rezisti sa faci fata tuturor incercarilor.De aceea eu cred ca pentru copii nostri noi trebuie sa fim exemple sa le aratam ca suntem niste luptatori, ca merita sa lupti pentru familie.Ei trebuie sa creasca pregatiti sa infrunte aceasta lume.Din pacate ei se lovesc de violenta oriunde,si la scoala,si pe strada,si la televizor.Peste tot este multa violenta.
Violenta face parte din viata noastra de zi cu zi.Nu este bine pentru linistea copilului sa traiasca intr-o familie in care parintii practica abuzul,dar totodata acesta experienta il va intari.Il va face puternic il va pregati pentru viata.
El va invata din greselile parintilor pentru ca toti gresim, dar trebuie sa invatam din greseli.
Este greu sa stii ce este bine,ce este rau,tu doar sti ce te doare,doar ceea ce simti.Cred ca cel mai greu se vindeca ranile sufletului.
Cred draga G-ela ca atunci cand simti ca nu mai poti sa mergi la o biserica sa stai acolo si sa cugetezi.Acolo vei gasi linistea sufleteasca de care ai nevoie.Poate reusesti sa-ti duci si sotul cu tine.Familia mea este o familie de credinciosi,credinta ortodoxa,si am incercat usor sa-l determin incet,incet si pe sotul meu spre biserica.Acum mai mergesi el din cand in cand si are frica de Dumnezeu.Conteaza foarte mult pentru linistea in casa.
Cand vii de la biserica parca esti mai multumit, mai implinit mai bun.Incearca sa mergeti toti trei Duminica la slujba.Poate va va ajuta.Uneori Dumnezeu poate face ceea ce noi nu putem.Poate sotul tau acolo isi va gasi linistea si poate se va cai.
Te pup dulce, Ciocolata cu piper.......
Porumbita spune:
cum poti sa spui ca un copil expus la violenta in familie e un copil mai puternic, mai bien pregatit pt viata? 
va deveni un adult care va creste plin de temeri, de complexe, de sentimente contradictorii fata de parinti, fata de relatiile cu sexul opus, fata de viata in general...
nu stiu ce curs de psihologie ai citit/facut tu, dar tare ma tem ca nu ai inteles nimic din ele dc poti da asemenea sfaturi... cum poti sa spui ca un divort e mai traumatizant pt un copil decat sa isi vada mama transformata in sac de box sau sa o vada cum plange sau are ochii vineti si nu se duce la seriviciu, da il ia pe el in brate si zice..vai, pt tine stau... 
si sa iti mai spun ceva, majoritatea copiilor proveniti din familii in care tatal o batea pe mama, o condamna pe mama pt ca a ramas... sau dc nu o condamna ii spun oricum ca ei nu aveau nevoie de o astfel de copilarie...
G-ele, sper sa nu fiu prea dura, dar eu cred ca stii deja ca nu e buna viata pe care o traiesti, stii ca nu esti fericita si stii si ce ai vrea sa se schimbe... dar mai cred ca nu esti dispusa sa faci pre mare lucru in privinta asta...desi stii ca o palma in 99% din cazuri e urmata de alta si o bataie nu ramane ne insotita de alta... si te inseli amarnic dc tu ai impresia ca faci tot ce poti sa iti protejezi copilul de asa ceva, de astfel de scene...
Ioana Sora spune:
G-ela, si eu simt resemnare in cuvintele tale. Sper insa ca ma insel si ca esti destul de puternica sa poti infrunta realitatea. Sotul tau te bate, da in tine, iti provoaca vantai, rani fizice si sufletesti. Ranile sufletesti le va simti si copilul tau. El va suferi mult mai mult decat suferi tu cand da in tine, va avea probleme de adaptare la o lume armonioasa si, mai tragic, poate deveni la randul lui un barbat violent, dupa modelul tatalui. Gandeste-te bine... Daca de tine nu-ti pasa, daca tu vrei sa induri bataile lui, gandeste-te la cat de chinuit va fi copilul tau din cauza mediului in care traieste.
Ciocolata cu piper, nu pot sa cred ce scrii. :O:O Fiecare are dreptul la prererile sale, dar situatia G-elei e foarte clara, nu e ceva de genul "sunteti de acord ca pustii nostri sa se joace la calculator trei ore pe zi..." Nu inteleg... 
Sa se lase batuta ca sa devina ea sau copilul ei mai puternic ?! Poate sa te lasi batuta ca sa te lasi calcata in picioare, sa suferi traume fizice si psihice si sa cresti un copil intr-un mediu total nociv. Asa cum ii spuneam si G-elei, acel copil poate la randul lui sa devina violent, iar bataile pe care le sufera mama lui nu il vor intari, il vor face un om complexat, cu frustrari, cu multe probleme afective, emotionale. Spui ca e multa violenta in jurul nostru. Poate... Dar uite ca eu nu o observ. Imi fac mediul meu asa cum vreau eu, evit si nu am legatura cu oameni violenti, evit scenele violente, urasc violenta, imi plac linistea si pacea. Cel mai important pentru un copil e sa traiasca intr-un mediu calm, linistit, armonios, sa nu auda urlete, tipete, injuraturi, sa nu ajunga sa vada cum un barbat(???) da intr-o femeie, cum un om loveste un alt om.
BellaDonna spune:
e a treia ora cand incerc sa-ti scriu si se sterge mesajul, dar nu renunt, de ce? ca si eu provin dintr-o familie cu trecut abuziva si nu vreau ca si copilul tau sa treaca prin ce am trecut eu...
In primul rand nu pot sa cred ca sant femei care iti dau sfaturi de resemnare si de a ramane in aceasta relatie abuziva...??!! E STRIGATOR LA CER....
Imi este greu sa scriu si emotii puternice imi revin acum proaspat in memorie, imi tremura maninile si sant revoltata, imi aduc aminte de bataile pe care le incasa mama mea si de cum plangeam eu si nu mai puteam suporta sa vad ....ce se intampla cum luam amandoua bataie cand ma duceam sa o apar si o inconjuram cu manutele si incercam sa o acopar cu trupul meu plapand de copil ca sa o protejez de lovituri ..crezi ca bruta inceta! nu lovea in amandoua si in mine si in mama.
Mai tarziu am judecat-o caci si acum mai port traumele in suflet, imi este tot timpul teama, plang imi este teama de viitor, nu am incredere in mine si cred ca eu sant cea vinovata...sa mai scriu..??!!
Raspunsul mamaei..ca a vrut un tata pt copii ei, si inca il iubea..
G-ela, scuza ma ca o sa fiu directa, dar cred ca esti o persoana EGOISTA, CARE TE GANDESTI LA TINE IN PRIMUL RAND SI NU LA COPILUL TAU, CACI DACA TE-AI GANDI LA COPILIL TAU NU AI STA LANGA O ASEMENEA BRUTA, stai langa bruta pt ca o iubesti dar nu pt copil sa aive tata, stai pt tine,voi oare va ganditi serios...sti ca in urma unor asemenea acte de violenta se poate ajunge la crima......un singur pumn mai puternic (caci barbati sant mult mai puternici fizic)o cazatura unde nu trebuie si poti lasa un copil orfan fara mama si tata in puscarie....??!!!aceste acte de violenta pot lua amploare de la un pumn sau o plama la adevarate furii si acte necontrolabile.....
G-ela tu asta vrei...??? asta vrei sa vada copilul tau......??!!!vrei sa-ti lasi copilul cu traume tp toata viata...??? sti cat de importanta e mama in viata unui copil..?? pt ca mama e cea care ii ofera protectie si stabilitate, iubire, daca el vede ca mama e abuzata ce crezi ca simte acel copil....??!!! va ramane cu o teama si frica in suflet toata viata, asta vrei.......pt copilul tau...
Daca sotul tau nu constientizeaza gravitatea actelor de violenta si nu se duce sa faca terapie nu se merita sa mai stai cu el nici o secunda fugi si fugi cat mai repede si mai departe de el iti spune si te sfatuieste un suflet traumatizat care si dupa 15 ani isi linge ranile trecutului....
Nimic fara Dumnezeu!