Familiarizarea cu bunica

Fetelor, am nevoie de sfaturile voastre....Am o fetita in varsta de aproape cinci luni, care este crescuta "de fusta lui mami"; vreau sa spun ca, din cauza alaptatului exclusiv suntem de nedespartit: mergem impreuna la plimbare, facem nani impreuna, petrecem mai tot timpul impreuna, mai mult singurele, caci tati lucreaza si vine seara tarziu. Pana la 1 august, cand aveam vreo urgenta de max. o ora-doua (doctor, cosmetica, gospodarie), o rugam pe mama sa stea cu ea sau sa o ia la o plimbarica si eu sa imi rezolv treaba. La 1 august mama a plecat 2 saptamani si apoi am plecat si noi in concediu si, intre timp, micuta a uitat-o pe bunica si, cand vine pe la noi, plange si nu vrea sa stea la ea. De fapt, asa face cand cineva strain vine pe la noi, caci afara e destul de sociabila, mai ales ca e la mami in brate. Cum sa fac sa o obisnuiesc din nou cu mama, caci, daca am vreo urgenta in timpul zilei, nu am cu cine sa olas. Cine s-a confruntat cu situatii similare? Cum ati procedat? Va multumesc si sa auzim numai de bine!

ML spune:

O idee... inregistreaz-o pe bunica spunandu-i povesti sau cantand cantecele. Pui caseta cand mananca, se joaca etc. pt. a se obisnui cu vocea. Mai sunt si altele dar nu-mi vin in minte acum.

Darria spune:

Nu am bebe propietate personala dar am legatura cu pampersciosii, stiu cum reactioneaza
Bunica sa petreaca mai mult timp cu voi(sa mearga la plimbare, in parc, in casa, etc..), sa fie in preajma voastra mai mult timp si atunci fetita se va reobisnui - vor redeveni bune prietene.

idei nunta

Dorsilia spune:

vaaai si eu astept sfaturi, puisorul meu are 1 an si o luna si nu vrea sa stea cu bunica deloc, ii zambeste, dar de la distanta. Ne vedem saptamanal cate 1-2 ore doar, am mi fost vreo 2 saptamani la ei in vizita, insa nici acolo nu s-au acomodat, tot n-a vrut sa stea cu ea.

didita spune:

Si la noi se pune problema spinoasa a bunicilor. La mine copii nu vor sa ramana cu ei (ca prefera sa se plimbe cu parintii) si urla de mama focului primele 5 minute. Acum problema este ca ai mei nu vor sa-i las daca plang si cum excrocii au prins miscarea...Cu socrii a fost mai usor. Am facut ca o adaptare la cresa: prima data stam de vorba toti impreuna, dupa plec un sfert de ora, o jumate de ora si chiar daca urla la inceput cu timpul se obisnuieste (de obicei nu dureaza mai mult de 5 minute pana iesi din bloc). Dupa o zi doua se repeta miscarea cu interval un pic mai lung (jumate-trei sferturi de ora in functie de cum s-a petrecut ultima data). Sfatul pe care ti l-as da ar fii sa nu pleci niciodata fara sa-i spui, daca pleci cat doarme incearca sa-i spui inante de a o culca: mama pleaca un pic in oras, dar se intorace repede si nu te ingrijora buni ramane cu tine. Cu timpul devine un ritual (chair daca nu intelege exact ce-i spui) si o linisteste.

didita