Subconstientul o respinge - s-a terminat :(
Raspunsuri - Pagina 4
april spune:
quote:
Originally posted by Rufus
De ani de zile, de cand am divortat si Ioana, copilul nostru, a ramas cu mine, tot aud aceeasi intrebare: cum a putut mama sa-l lase?
Ei, uite-asa bine! La fel de speriata de situatia financiara, dar constienta (vreau eu sa cred) ca fetei ii va fi mai bine cu mine. E asa crima?
Si cine spune ca un copil are nevoie mai mult de mama sau mai mult de tata? A facut cineva teste, studii, sau vorbim de idei preconcepute?
La acea ora, am simtit mult respect pentru fosta sotie care a apreciat nevoia copilului in defavoarea sentimentului, chiar daca, pe undeva, a contribuit si teama de necunoscut.
April, te rog sa ma crezi ca nici eu nu mi-as putea in nici un fel inchipui viata mea fara Ioana.
http://community.webshots.com/user/tora97
"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde
nu vreau sa fiu rea, dar nu pot sa inteleg o mama cum poate renunta la copilul ei.
Tu, ca mama, care ai simtit cum creste in tine, cum ai simtit durerile nasterii, alaptarea, ...sunt, dupa mine, sentimente mai puternice, ce nu sunt traite de tati.
Eu nu zic ca tatii nu-si iubesc copiii. Sotul meu este genul de tata care nu ar renunta la copil. Imi dau seama ce inseamna, dar nici eu n-as renunta. Sa ma fereasca Dumnezeu sa trebuiasca sa ne batem pt copil. Nu stiu unde s-ar ajunge.
Dar si daca ar ramane cu mine as vrea ca pt copil tatal sa fie tata, adica sa participe la toate evenimentele principale din viata ei. Nu as putea sa o "separ" total de ceea ce i se cuvine. Nu stiu daca am fost suficient de explicita, dar senzatia de abandon din partea mamei mi se pare de neconceput.
Asat e parerea mea.
pozici
Dorsilia spune:
imi dau si eu cu parerea, am tot citit dar n-am scris.
1. imi pare rau pt zbuciumul vostru
2. n-o sa divortati
3. daca divortati o sa fie ceva temporar
4. mariajul vostru n-a mai beneficiat de pasiune cam de pe la inceputuri
5. boala ei a adancit abisul
6. veti gasi o cale sa va maturizati si sa lasati ego-ul lao parte, poate chiar sa va reconsiderati sentimentele
nu-s oracolul din Delphi:))
Ramonika spune:
quote:
Originally posted by april
nu vreau sa fiu rea, dar nu pot sa inteleg o mama cum poate renunta la copilul ei.
eu cred ca e si kestie de egoism aici. daca stii ca tatal ii poate oferi conditii mai bune, de ce nu? ca sa isi satisfaca mama dorinta de a avea copilul langa ea, deci egoism clar...
Ramonika
si pisicile Vladutz 
Bubulina Maritza
Porumbel30 spune:
Ati citit "Krammer contra Krammer"?Mi se pare ca s-a facut chiar si un film dupa cartea asta...
Parerea mea e ca in situatia asta e mai bine ca ccc copilul sa stea cu tatal dar ar fi bine ca mama sa se implice in viata copilului macar un pic, parintii sa se sfatuiasca in privinta cresterii copilului...
Ati vorbit cu copilul despre divort?Este bine ca el sa simta ca poate discuta cu ambii parinti(impreuna sau separat)pt.a-si face idee mai clara si mai corecta decat le-o poate furniza imaginatia lor.Incercati sa evitati acuzele aruncate cu amaraciune,tendinta fireasca de altfel in astfel de situatii...Este bine pt. copil sa nu auda cuvantul "divort" aruncat la manie.Cand realitatea e clara, fara posibilitate de intoarcere,trebuie discutat, si nu numai o data.incearca sa-i spui ca va locui cu tine, ca mama va locui in apropiere(sau departe)dar ca o va iubi mereu si va ramane in continuare mamica ei...Trebuie sa o asiguri ca nu are nici o vina ca lucrurile s-au terminat in acest fel.De multe ori copiii isi imagineaza ca ei sunt motivul pt. care parintii s-au despartit.Ar mai fi multe de spus dar nu vreau sa ocup prea mult spatiu aici.Daca crezi ca te pot ajuta macar cu un umar de sprijin scrie-mi pe adresa yona_marin@yahoo.com . Fii tare!
"Sufletul n-ar avea curcubeul daca ochii n-ar avea lacrimi..."
Andrada spune:
Ai putea astepta cu divortul pina iese din spital sotia, si apoi pina se vindeca? Nu ea a ales boala, dar tu poti alege sa fii linga ea "la greu" ca asa v-ati jurat odata. Si apoi nu te face erou faptul ca ii iei copilul cind ea in incapacitate fizica. Pune-o pe picioare, ajut-o sa se ridice, sa se insanatoseasca si apoi discutati de pe pozitii egale situatia copilului,
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
rilbuc1 spune:
Andrada, nu eu am ales divortul ci ea. Cum sa divortez de o femeie pe care o iubesti?
Eu am sustinut-o atat moral cat si financiar la tratament (nu a fost in spital ci intr-o statiune), apoi dupa ce a plecat de acolo am mers in concediu initial in 2 apoi si cu copilul. Dupa concediu s-a hotarat sa divorteze. Nu mai vrea sa stea cu un om pe care nu-l iubeste.
Crede-ma ca sufar cand zice ca nu ma mai suporta, doare tare rau. Zice ca o doare capul cand se gandeste ca trebuie sa mai stea cu mine pana ne separam. Eu cred ca i-am fost alaturi atat cat am putut. Fiecare om greseste, insa atunci cand e iubire treci peste, altfel iti dai seama ca nu ai de ce. Dupa parerea mea, a luat multe decizii gresite in viatza, nu a interesat-o niciodata parerea altor persoane (nu neaparat a mea). Probabil boala si faptul ca nu a avut servici din care sa-si castige singura existenta au dus-o intr-o stare asa depresiva.
Imi zicea ca se intreba de ce trebuie sa mai treaca inca un an cu mine. Doare tare. Imi vine sa-mi dau palme pentru ca nu cred ca sunt atat de vinovat. Pur si simplu vrea altceva.
Ma mir ca gandeste obiectiv cu valisor, cu toate ca o doare.
Andrada spune:
Din titlul subiectului si din faptul ca ai amintit ca tu ai adus vorba de divort am dedus ca tu vrei separarea. Dar daca inca o iubesti si ea e indecisa (in mod repetat), eu zic sa mai incerci, cumva poate o faci sa se indragosteasca iar de tine,
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
april spune:
quote:
Originally posted by Ramonikaquote:
Originally posted by april
nu vreau sa fiu rea, dar nu pot sa inteleg o mama cum poate renunta la copilul ei.
eu cred ca e si kestie de egoism aici. daca stii ca tatal ii poate oferi conditii mai bune, de ce nu? ca sa isi satisfaca mama dorinta de a avea copilul langa ea, deci egoism clar...
Ramonika
nici vorba de egoism, e vorba de foarte multa dragoste. Cand o sa ai copii ramonika, o sa intelegi.
Si daca copilul tau nu it da sentimentul ca esti in stare sa faci orice sacrificii pt ca lui sa ii fie bine nu cred ca poti sa spui ca il iubesti cu adevarat.
O mama adevarata nu isi paraseste copilul. Eu nu sunt de parere ca tatal sa nu faca parte din viata copilului, dar pe cine chemi cand esti bolnav? cine vrei sa te alinte, a cui mana vrei sa o ti??
Eu imi iubesc f mult parintii, tata e special pt mine, dar crede-ma ca daca ar fi fost sa aleg vreodata pe mama as fi ales-o. E o legatura mult mai puternica, ce nu se poate explica in cuvinte. Poate nu toata lumea simte asa, dar asta simt eu.
Nu condamn mamele care au renuntat la copil dar nu le pot intelege.
Cat de des se implica ele in viata copiilor? Nu e usor sa cresti un copil, responsabilitatile sunt f mari,dar trebuie sa ti le asumi o data ce te-ai hotarat sa-l aduci pe lume.
Acum o sa-mi sara multi tatici in cap. Nu le contest calitatea de tata. Depinde si de mama , de la caz la caz, dar asta ramane parerea mea.
pozici
rilbuc1 spune:
Ieri am fost sa vizionez un apartament. Am fost cu valisor. La un moment dat, imi ridica mana ca sa o pun pe cea a fetei de la agentia imobiliara. S-a ras mult atunci, mai ales ca ea stia de ce caut apartament. Valisor i-a zis lui mami ce a facut acolo.
Seara, o vad ganditoare si imi zice ca abia acum la separare ne dam seama de calitati. Si a apucat-o plansul. Dar mergem fiecare pe calea lui. Chiar daca s-ar razgandi nu stiu ce garantii am ca peste x timp nu se va intampla la fel. Acum nu mai sunt atat de suparat, imi dau seama ca nu merita efortul sa merg cu ea.
Rufus spune:
quote:
Originally posted by april
Eu nu sunt de parere ca tatal sa nu faca parte din viata copilului, dar pe cine chemi cand esti bolnav? cine vrei sa te alinte, a cui mana vrei sa o ti??
Intotdeauna, Ioana m-a chemat pe mine, chiar atunci cand eram casatorit cu mama ei. Asa a vrut ea, cu toate ca ma-sa a fost o mama buna pentru ea. Pe mine m-a preferat la alint, cu mine manca, cu mine facea baie, iesea la plimbare, facea nebunii, citea, povestea, mergea la scoala. Eu am mers cu ea la doctor, eu am dormit langa patul ei, ca sa o acopar, sa vad daca are febra sau sa-i dau sa bea apa noaptea; am stiut ce tratamente are de facut si am tinut cont de ele, am stiut intotdeauna ce mananca, ce bea, cu ce se imbraca, cu ce detergent ii spal hainele, cu mine s-a tuns si eu i-am explicat cum o sa fie cand o sa-i vina ciclul (asta ce-i drept, cand eram noi doi). Si tot cand am ramas singuri, am gatit, am spalat, am calcat si am facut curat multa vreme, pana cand mi-am permis o menajera.
Nu pot nega ca uneori mi-a fost greu si ca acum ma bucur ca are o femeie matura in preajma ei, e mare, aproape de 12 ani si sunt lucruri pe care nu doresc eu sa le abordez in continuare, desi le stiu exact.
Si la mine a fost foarte multa dragoste.
Nu sar nimanui in cap, dar eu am fost cel putin la fel de capabil s-o cresc pe Ioana.
Ca mine sunt (sau pot fi) multi altii. Daca vor.
http://community.webshots.com/user/tora97