La France (40)
Raspunsuri - Pagina 12
frunzaverde2 spune:
lu,more
hai sa ma bag si eu in seama ! nu considera ca ma apuc sa iti dau sfaturi ci iti spun ce am sintetizat eu din experientele cunoscute
"La inceputurile noastre", si al meu H voia sa ne instalam in Ro. Ar fi putut de ex sa deschida o firma de constructii unde eu as fi fost un adevarat Office Manager / Assistant Manager. Dar nu pentru ca mi-ar fi placut, ci pentru el, pentru ca nu as fi avut de ales, pentru ca nu as fi putut (nu ar fi acceptat el) sa il las sa se descurce singur si eu sa predau franceza sau italiana pe undeva.Si am fi fost in orice caz in plin Iasi (dar si acolo e noroi, pina la genunchi uneori).
Dar nu stia limba (eu stiam franceza), nu avea suficienti bani pentru un business, numai capitalul era nu stiu cit pentru a deschide firma (banii de care dispunea ne permiteau insa in Fr sa traim, nici macar nu zic decent), el ar fi avut oricind posibilitatea sa se intoarca in Fr daca i se facea dor intr-un miez de noapte (eu ar fi trebuit sa astept o invitatie, o viza, o autorizatie etc).
In Ro ar fi trebuit sa ma ocup de toata partea adm, pentru ca el nu cunostea societatea ro (si nici limba), nu ma simteam in stare. Am venit in Fr, tara lui, unde tot eu a trebuit sa ma ocup de partea adm, si am facut totul de parca aici ma nascusem (aveam tragere de inima,pentru ca imi doream sa obtin lucrurile pentru care ma zbateam, nu din obligatie). Nici azi in Ro nu as fi in stare sa ma descurc pe la ghisee.
Am cunoscut francezi instalati la Bucuresti, am mai vazut pe la Tv de-a lungul timpului, doar cei cu bani si relatii au realizat ceva acolo. Mitul celui care pleaca de la zero si urca in virful piramidei merge la americani (nu la latini in orice caz).
Nu am copii, ai unul (sau trei, depinde cum ii numeri). Vorbesti atit de frumos despre cit de "epanouie" este Anca incit iti dai seama din start ca ar deveni la tine la tara la fel ca negrii si arabii din "cité" care se plictisesc de mor.
Acum cred ca la vremea respectiva instalarea in Ro nu era pentru H un proiect ci o idee disperata, era si el plictisit de Franta lui, era si el tentat de sclipirile est europene, traversa si el o pasa proasta din pdv profesional...(din cite am retinut din postarile tale, W "stie sa conduca si sa delege", mai greu sa obtina un post pe masura acestor capacitati ; ce n'est pas mechant ce que je te dis, dar suna cam asa : "eu sint cel mai destept dar nu ma intelege nimeni").
Am avut si o experienta mai de aproape. O cunostinta de a lui
H, la fel de disperata (fost contabil pe care cifrele il cam dusesera pe aratura) voia sa devina mare patron in Ro. Fiul acestuia avea 22 de ani, tocmai se intorsese de la Universitate din Scotia, perfect bilingv in fr/engl (nu stiu cum l-ar fi ajutat printre rom^ni, in fine, ei insistau pe chestia asta).Urma sa ne alaturam si noi si sa cream o firma, de la zero, franceza, care sa intre pe piata ro ca "investisseur" strain (nu stiu cum se spune in Ro, poate ma ajuta cineva).
Am fost cu ei prin toate firmele Iasului, pentru ca se voiau multilateral dezvoltati, de la produse agricole la automobile si textile si alimentare si ceramica si nici nu mai stiu ce am vazut in saptamina aia...tevi de esapament...Ma duceam eu cu tupeu la "accueil", imi facusem un speech cu "investitorii francezi (asta e ? investitor ?) dornici sa cunoasca potentialul de fabricatie si export a firmelor mioritice". Deschideam din start usile directorilor de firma, priveam de sus pe secretarele care se ploconeau in fata sefului, eu nu mai eram in pielea rom^nului, eram investitorul strain...
In final contabilul mi-a spus zimbind "moqueur" la adresa rom^nului : "nici nu stie de ce venim, ne ofera si cafea, si suc si prajituri (era in iulie sau august)...prosti mai sint rom^nii, in Franta abia daca iti aduce o cafea, si aia dupa ce ai semnat un contract".
Ceea ce lui eu nu i-am spus, dar i-am spus lui H e ca primirea lor se datora si luminii in care ii prezentam (nu spuneam niciunui director ca tipul respectiv avea de fapt ca ocupatie in Fr "faire les marchés" si ca din asta traia, sau poate si din ajutoare sociale).
Nu mi-am permis sa le dau indicatii cum sa se imbrace, dar cind tu te duci sa iei un prim contact cu un director de firma nu te duci in short (chiar daca tu esti in vacanta), fiul lui purta tot short si sosete desperecheate... la una din firme (imi amintesc perfect care)a iesit directorul cica sa ne conduca. De fapt, dupa cite vazuse si auzise, mi-am dat seama ca voia sa mai rida putin in barba si sa vada si ce jaf de masina au acesti "intreprinzatori" francezi.(e cu dublu sens).
Masina era un BX dar cind a fost sa parasim Iasul a ramas in pana. Norocul meu ca un var de al meu era cu noi si ne-a ajutat, pentru ei era vina mea ca nu sint in stare sa ma descurc pentru un "garagiste" (ce conta ca eram femeie, ca aveam 22 de ani, ca si permisul abia il dadeam si nu avusesem in viata mea nici o tangenta cu masinile si ca nici fi-su in Scotia lui nu ar fi fost in stare sa se descurce. De altfel tot ce am retinut de la el e ca m-a inebunit pe tot traseul sa ii gasesc "glace à l'italienne". Acum cel putin stiu ce e, desi au trecut zece ani. Cam asta era nivelul lui mental).
Mi s-a reprosat ca ii duceam numai prin restaurante ieftine sa manince. Din fericire, banii trebuiau schimbati si leii stateau in miinile mele, am stiut din start deci cit aveam si cum trebuiau dramuiti. Dar mi s-a cerut sa prezint justificarea tuturor cheltuielilor, la zi.
Intr-o firma tipul a cerut sa ii fie adusa o vorbitoare de limba engleza ca sa faca fiul lui traducerile (de obicei se vorbea romaneste si eu traduceam). In fine, asta era increderea de care beneficiam.
Mi s-a reprosat ca ii duc in periferia Bucurestiului la hotelul Parc, pentru ca ei se imaginau sa stea la hotel Ambasador sau la Lido. Si au trecut prin fata lor, cit sa le arat pretul. Dar chiar si la Parc, dupa ce le-am spus conditiile mi-au spus : "ok" si nu intelegeau de ce nu ma duc sa le aduc cheile de la camere. "Uitasera" ca banii erau la ei in buzunar. ERau oricum ultimii. Le-a mai ramas cit sa se intoarca in Franta.
Mi s-a mai tinut o lectie de morala in plin Bucuresti.A fost concesia facuta pentru obtinera vizei de lung sejur. Pe individ l-am mai vazut o data sau de doua ori la noi in Franta, pentru ca am avut eu grija sa nu mai avem nici un contact cu el(o fi rau, o fi pacat, sa-mi fie iertat !)
Ce vreau sa iti spun lu, ca sa revin la oile noastre, este ca multi viseaza, "peut-êt' qu'ils sont debiles / peut-êt' par désespoir / du moins c'est c' qu'en disent les journaux du soir".
La modul constient stiu ca nu vreau sa ma mai intorc sa traiesc, sa lucrez acolo... asta nu inseamna ca nu mi se va intimpla, nu pot sti... poate or fi timpuri mai bune, poate or fi oameni mai buni... dar pina atunci poate va mai trece... "inc-o vreme... si-inc-o vreme..."
------------------------
Life is a pattern in which the design becomes clear only at the end !
f.anomis spune:
Intru si eu sa va salut!
Luminita, si eu imi doresc mult sa va cunosc altfel decat in poze. Eu sunt in general acasa, cand va faceti putin timp, va asteptam. Poate veniti impreuna cu Oana. Eu ma tot straduiesc de cateva zile sa-ti dau un telefon, sa ma lamuresti putin cum e cu zborurile de la Milano la Bucuresti, dar nu stiu cand e mai potrivit sa nu deranjez. Eu nu prea pricep de ce sunt mai multe tarife. Parintii mei vor sa vina probabil la sfarsitul lui octombrie sau inceputul lui noiembrie, si am vazut pe site-ul companiei ca au o promotie.
Cat despre mutatul in Ro, nu esti singura. Si sotul meu viseaza acelasi lucru, iar eu, imi doresc sa ma mut in Bretagne sau Normandie
In rest, as mai avea doua intrebari: Cunoaste cineva un bun mutuelle? Al meu, imi cam face fite: ba ca am drepturi, ba ca mi le-au taiat de la 01.01.2005, in schimb continua sa ia cotizatia!!!!
Iar a doua, in ce limba vorbiti cu copilasii vostri (cele care sunteti in familii mixte)? Ce limba au vorbit prima oara?
Aurelia, ti-am citit povestea sarbatorii de duminica. Vreau sa-ti spun, ca te-am invidiat putin.
Acum va pup, caci am un rdv la doctor (am o raceala de mai mult de doua saptamani si vad ca nu mai trece desi am facut tratament).
O zi buna la toata lumea!
Simona si 
Olivia Maria(06.12.2004)
MissJJ spune:
Buna fetelor!
Doruletz inca o data multumesc de ajutor. Speram si eu sa fie abonament din ala pt o zi pt ca si la noi la metrou este si costa tot asa 5 lire.
Acuma abia asteptam sa ajungem acolo. Speram ca vremea va tine cu noi si ca nu vom avea bafta sa fie furtuna sau mai stiu eu ce exact atunci,lol,ca am mai patit asa.
Va pup pe toate si mai tinem legatura sa va spun cum am petrecut la Paris.
------------------------
Born free, now I'm expensive.
http://community.webshots.com/user/mada_mxm
lu.more spune:
Va multumesc inca o data, fetelor, pentru incurajari sau… descurajari !
Ce-mi spuneti voi aici nu e nou pentru mine.
Chatonel, daca ar fi sa plecam, ce punti sa mai pastram cu ce-i aici ?
Eu am o bruma asta de serviciu, si daca-l las si pe asta, cine stie cand si cum mi-as mai gasi altul ! Deci tin cu dintii, fiindca o data plecati, cale de intoarcere nu exista. Cum sa las loc de intors ? Poate doar sa-mi iau un an « sabbatique » de la serviciu, pe motiv ca-mi urmez sotul in zari straine…
Multumesc, Cait, Mihiasiro (pentru mesajul asa de lung…), Simona…
Am citit cu mare atentie mesajul tau, Mihaela ! Mi-am inchipuit-o pe Anca la tara, nu se potriveste deloc ! O vreme, da, cum merge acum in vacanta, se joaca cu pisoii si se catara in pomi. Dar ma uit in jur si nu vad pe nimeni de varsta ei. Si nu mi-o inchipui, zau ca nu (si-mi dau lacrimile) fiindca ma revad pe mine cand eram mica si la fel, nu aveam vecini de varsta mea… Ocupatia principala era sa pazesc vacile pe deal si sa ma joc cu prieteni imaginari… Eram nefericita, mi-o spuneam adesea si o repet si acum. Nu vreau ca Anca, o fetita atat de plina de viata, sa se ingroape in vagauna aia…
Ar fi, bineinteles, varianta sa ne instalam la oras, la Pitesti. Acolo am avea tot confortul… iar Anca ar merge la scoala, ar avea prieteni si nu s-ar plictisi. Dar… sa-mi fie cu iertare, nu dau doi bani pe invatamantul din Romania, cel putin nu pe cel secundar. Acum, dupa ce compar cu ce vad aici, nu dau doi bani pe el !
In fine… sotul meu e entuziast, si-mi reproseaza ca-i infrang elanul.
Eu ii spun – ce-mi spui si tu, Mihaela – ca nu stie limba, el imi zice ca la inceput va avea nevoie de mine (doar la inceput ?!?). Iar nu sunt o femeie de afaceri, nu-mi place sa bat la usi, sa cer imprumuturi si sa negociez contracte. Sunt sigura ca daca ar trebui s-o fac, n-ar iesi cum trebuie ! Tu, Mihaela, macar ai incercat, tu esti altfel (din cate-mi dau seama), si tot n-a mers, cum Dumnezeu sa mearga la mine ???
Ei bine, astea si multe altele, sotul meu nu le intelege. El ia doar exemplele pozitive (de prin ziare, internet etc.) si e convins ca ar reusi si el.
E dezgustat de Franta, da ! De 3 ani nu numai ca batem pasul pe loc, dimpotriva, regresam. De cand a rupt-o cu asociatii lui, de acum 3 ani, ceilalti nu vor sa-i cumpere actiunile, iar sotul meu nu vrea sa le dea pe degeaba. De trei ani avem parte numai de sicane, ca am ajuns acum, daca cumva avem o perioada mai calma, sa ne intrebam ce surpriza ne vor mai face fostii asociati. De trei ani ne merg toate pe dos. Si exemple sunt destule. In aceste conditii am impresia ca sotul meu a coborat garda, nu mai vrea sa se bata dupa atatea nopti nedormite si acum isi indreapta toate sperantele spre Romania. Iar eu, despre care spunea « noroc ca am avut-o pe Lulu care m-a sustinut », ajung acum sa mi se reproseze ca vreau sa-i infrang elanul ! Iar eu zau ca nu o fac de dragul Frantei, ci de tema de Romania ! Cum Dumnezeu sa-l fac sa inteleaga ca nu e un capriciu al meu…
Gata, ma opresc de-adevaratelea ! Merci inca o data !
Simona, poti sa ma suni oricand seara, sa zicem intre 7 – 9 ?
Ce pot sa-ti spun de pe acum e ca nu e nici o diferenta intre zborurile mai scumpe si cele mai ieftine ale aceleiasi companii (nu vorbesc de diferentele de genul clasa business – clasa economica) . Doar ca din cand in cand mai « dau drumul » la promotii, cine e pe faza profita, cine nu, plateste mai mult pentru aceleasi servicii.
Vorbim cand vrei tu !
Mi-ar face placere sa ne cunoastem, iar cu Oana, ce sa zic… n-am mai vorbit cu ea de nu mai tin minte (daca esti pe aici si citesti, Oana, imi cer scuza, dar zau ca nu stiu la ce sa-mi stea capul mai intai…)
Aurelia, tare frumos povestesti… Parca am fost si eu acolo cu tine. Si zau ca mi-a placut la nebunie !
Va pup pe toate la gramada !
.................................................................................
Dragii de noi
.................................................................................
« C’est une grande folie que de vouloir être sage tout seul. »
La Rochefoucauld
Mirunda spune:
Lumi draga, e clar ca sotul tau trece printr-o perioada neagra, e clar ca tu trebuie sa il sustii, DAR (si iarta-ma daca sunt poate dura), nu cu pretul de a te distruge pe tine si MAI ALES pe fata ta! Te rog sa ma ierti, dar mi se pare o nebunie sa lasi tot ce ai realizat acolo, sa o scoti pe Anca din mediul ei, unde ea infloreste, si sa o duci la tara in Romania (nu vreau sa jignesc pe nimeni, la tara la noi se nasc si cresc oameni adevarati, dar e tare greu sa te obisnuiesti, la varsta Ancai , cu greutatile vietii de la tara...). Eu in locul tau as incerca sa ii explic ca are ajutorul tau si sustinerea ta, DAR in prima faza, voi ramaneti pe loc, iar el va face pionierat, si atunci cand vor inceapa sa mearga lucrurile, il veti urma si voi! Nu cred ca are dreptul (desi e sotul tau) sa iti ceara sa lasi TOTUL si sa il urmezi, si nu e vorba de tine aici, ci de Anca...Daca ai fi numai tu la mijloc, ok, ai zice ca faci nebunia asta pentru omul ce il iubesti...dar o ai pe Ancuta, si eu cred ca, pentru ea, poti incerca sa temporizezi un pic lucurile, explicandu-i sotului tau ca tu il vei urma, dar el va fi deschizatorul de drumuri...Poate ai oameni acasa in Ro care il pot ajuta in prima faza, pana invata limba, eu sunt convinsa ca daca vrea, se poate descurca si fara sa te aiba pe tine in permanenta langa el, mai ales ca el iti cere sa il urmezi pe un drum care este teribil de nesigur...
Of, e greu, te cred...
Anca ce zice, ce parere are EA despre aceste planuri?
Mirunda
http://community.webshots.com/user/mirunda
"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
Ne-am mutat in Franta......URAAA!!!
didita spune:
Am impresia ca multi francezi cred ca in Romanaia umbla cainii cu covrigi in coada!! Bineinteles ca si al meu sot vroia sa faca rahatul bici si sa faca firma la Bucuresti. Are impresia ca il asteapta pe el lumea cu bratele deschise sa faca afaceri. Pentru mine este clar ca ceea ce vrea al in conditile data nu se poate. Nici eu nu sunt femeie de afaceri, am fost cresuta sa fiu cinstita in orice imprejurare si de fiecare data cand mint (chair si prin omisiune) ma framant de parca as fii omorat un om. Relatii nu am, bani nici atat si descurcareata... poate intr-o viata viitoare. La un moment dat gasise o idee de export-import, gasisem si asociati in Ro care deja in stadiu de proiect au incercat sa-l fure. Asta l-a mai linistit.
A mai fost un eveniment important: s-a imbolnavuit rau la mare si am fost obligati sa-l ducem la spital (numai pt control?!) avea febra f mare (peste 40) si dupa un control "à la roumaine" i s-a dat un algocalmin fiola si o reteta de antibiotic. In afara de atentia deosebita de care am beneficiat (remarci de genul strainii astia cu pretentii, pt ca s-a suparat ca i-a pus in gura o ligura de metal care nu se stie de pe unde venea si nici daca a fost vreodata sterilizata etc...) toata distractia ne-a costat in jur de 200 de fr (nerambursati de nimeni bineinteles).
Deci cand vrea sa plece in ro (chipurile pt binele meu, ca aici nu ma pot realiza profesional) ii aduc aminte de tot ce-a "apreciat" in timpul vacantelor, intrebandu-l ce te faci daca copiii sunt bolnavi?
didita
frunzaverde2 spune:
Draga Lu, more,
1 - mai visa W sa mearga si in Mayotte, ca "se puteau face afaceri bune". Si se puteau, dar iarasi, ori pentru cei cu bani si relatii, ori pentru marile firme.
Am vazut si acolo o experienta, in care ea l-a urmat pe el pe acest motiv (dezgust de Fr, situatie grea...deprima...). Ea e prima care isi gaseste serviciu, platit modest dar acceptabil. El isi gaseste mai tirziu, la jumatate (!) din salariul ei, traiau ca localnicii (adica in coliba de chirpici, la 100 de km de serviciu, cu masina deplorabila dar indispensabila, fara aragaz, fara frigider...) Incep incetisor sa isi cumpere aragaz etc... in nici sase luni el isi pierde rabdarea, lasa totul balta si pleaca in Franta. Ea a ramas in acele conditii pentru ca avea doi copii dintr-o alta casatorie si platea pensie alimentara... in Franta fusese guvernanta la St Raphael... voia sa stea macar un an, ca sa aiba ceva serios si in CV...
2 - Cind am fost la biserica la Duminica mironositelor a explicat preotul cit de important e rolul femeii in viata de familie. Si ideea finala e ca - desi capul e barbatul si femeia trupul - unde nu-i cap vai de picioare. Asa ca uneori e chiar datoria femeii sa isi readuca sotul cu picioarele pe pamint, sa nu mai viseze cai verzi pe pereti.
Din cite spui in ultimul mesaj reiese si mai clar ca W nu pleaca cu un proiect in cap ci pleaca pentru ca aici ii e greu si spera sa ii fie mai bine in alta parte, unde poate familia fratelui tau il primeste cu drag si el idealizeaza astfel primirea pe care rom^nii i-ar face-o si ca afacerist. Cind or sa inteleaga rom^nii ca a venit cu miinile in buzunar si ca nici bani nu are or sa ii intoarca spatele.
Tatal meu a avut un episod de genul asta, si cind aveam eu opt-noua ani am parasit cu totii Iasi-ul pentru Suceava. A facut totul fara stirea mamei, cind eram in vacanta la bunicu' am auzit cintind cocoselul american, si am descoperit camionul in curte, cu lucrurile... Dupa nici sase luni, noi cei trei copii (noua, zece si doispe ani) ne-am intors singuri cu un tren de seara, la gara din Iasi ne astepta un unchi, a doua zi am inceput scoala la Iasi (trimestrul doi), stateam in aceeasi casa ca si mai inainte, la bunica, tata a venit mai tirziu, mama insa a trebuit sa astepte sfirsitul anului scolar.
AStazi imi explic acea "nebunie" (pentru ca tine de psihiatrie).Pentru noi a existat din fericire un retur. Dar ne-am fi lipsit de acea experienta. Tot ce mi-a ramas bun e o prietena, colega mea de banca din Suceava, pe care am regasit-o chiar pe acest forum, e in NZ.
DAca simti tu ca nu asta vrei sa faci, nu fa. INvesteste energie in a gasi argumente pentru a-ti sustine cauza in fata lui W ! ...Poate iti cauti un alt serviciu, mai bun, pe aici (traducator...in plus de ce ai acum), poate schimbati regiunea dar in Fr, desi nici asta nu e o garantie...Crezi in destinul tau, roaga-te daca te simti confortabil in relatia cu Dzeu !
Nu are rost sa te distrugi "a petite dose" impreuna cu Anca intr-o tara unde poate doar in vacante mai simti ca iti e drag sa o revezi, si poate nici tara, Ro, ci al tau "la tzara", care are farmec atit timp cit stii ca peste un timp revii in Fr.
NB :
DAca e sa te intorci in Ro, va fi voia Celui de Sus, poate ca peste un an sau doi sau cinci tu vei fi cea care ti-o vei dori, si o vei face pentru ca asta simti (cam asa a fost la noi cu venitul din Poitiers la Paris, in 95 visa el, nu voiam eu ; in 99 am venit eu, nu a mai vrut el ; in 2001 a venit si el ; in 2003 - 2004 am fost amindoi intre Lyon si Paris ; acum sintem din nou impreuna, la Paris, si si-a gasit intimplator serviciu la 2 km de casa, doi ! in regiunea pariziana sa lucrezi la 2 km de casa ! in timp ce unii fac 2 ore de transport la dus si inca atit la intors)
Cred ca Dzeu ne rezerva surprize mai bune decit planurile pe care ni le facem noi.
Iti doresc sa faci cea mai buna alegere si sa fii fericita si implinita cu toti cei dragi tie.
------------------------
Life is a pattern in which the design becomes clear only at the end !
frunzaverde2 spune:
Lu,
fa un tur si pe Discutii Generale, e acum in prima pagina un subiect : "V-ati intoarce definitiv in Ro ? "
Poate ii traduci lui W diversele pdv, atit ale ro cit si ale emigratilor, atit pro cit si contra
------------------------
Life is a pattern in which the design becomes clear only at the end !
Mirunda spune:
Fetele din sud, sunteti bine, sper, ca vaz ca a cam dat ploaia si vijelia peste voi...
Un pupic,
Mirunda
http://community.webshots.com/user/mirunda
"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
Ne-am mutat in Franta......URAAA!!!
Otilia spune:
A inceput si Adélie "scoala" ieri! 
Nici macar n-a plîns... 
...nu, din contra, se pare ca a zîmbit si educatoarei si lui taica-sau de "la revedere". 
Cînd s-a dus s-o ia tot zîmbitoare a gasit-o... 
, bon, c-o vînataie mica pe picior, dar mîndra nevoie mare. A venit acasa si ne privea asa trufasa... si nici nu mai vroia sa ne asculte! Gata, emancipare curata din prima zi de gradi! 
~Otilia&LaAdelita~www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Otilia" target="_blank"> 