Salvati-l pe Mihaita ! (6)
Raspunsuri - Pagina 5
gabriela hogas spune:
quote:
Originally posted by Ovi
Eu tac chitic ca si ... cangurul in papusoi dar va citesc in fiecare zi. Doar daca pocniti din degete si ma infatisez ca vrajitorul Merlin sa va indeplinesc dorintele :-).
http://www.hogas.go.ro
Ovi, multumesc din suflet pentru mesaj. Am cateva minute bune de cand nu ma opresc din zambit. Nu ai idee ce ma bucur sa te aud
Ce mai faci?Acuma ca veni vorba, cred ca ar trebui sa punem pe site niste poze actuale cu Mihaita si bineinteles sa actualizam si informatiile despre stadiul in care ne aflam. In cateva zile o sa am si pozele (am sa selectez doar cateva din mia de poze pe care o am) si sa vedem la text, sa fie concis si bineinteles ce nevoi ar fi ... te anunt cum reusesc sa ma adun.
Kitty, multumim pentru urari si pentru grija ta. Cred ca rugaciunile voastre si dragostea pentru Mihaita ii dau putere de se minuneaza toti de unde atata energie si viata ! Va multumim din suflet !
Pashosha, mersi mult pentru sfaturi. Am sa iau legatura cu adinan cat de repede posibil.
Nu stiu de ce dar ma tine o durere de cap de cateva zile de ma sui pe pereti. Si are Mihaita o noua ocupatie acum: trantitul obiectelor cat de tare posibil. Il amuza teribil. Mie nu imi ramane decat sa mai iau un algocalmin si sa sper ca se va plictisi curand. Mai oameni buni dar ce ii place sa tranteasca ... Ridica obiectul cat de sus poate si apoi vine cu toata forta si este foarte concentrat pe tema asta ...
In alta ordine de idei, datul jos din pat nu mai are nici o taina pentru el, trece peste tot perna, patura, nu conteaza ce ii sta in cale, el tot se da jos din pat. Pentru ca are la activ cateva trante dureroase sa-l vedeti ce grija are de funduletul si de capsorul lui. Se da foarte foarte usor jos, calm, precaut si cand a simtit pamantul stabil o ia la fuga bineinteles spre noptiera unde nu are voie, pentru ca sunt tot felul de lucruri utile, medicamente, care nu are voie sa umble la ele. Daca ajungi inaintea lui la noptiera trece peste tine, iti incaleca picioarele, se urca pe tine, nu conteaza el trebuie sa ajunga la noptiera. L-am lasat de cateva ori dar a fost dezastru, tot a dat jos, tot. Oare de ce nu se duce in alta parte a camerei? In rarele ocazii cand ajunge spre usa, se tine de toti peretii si de toate obstacolele din cale si preocuparea lui este sa deschida usa de la baie, isi baga un degetel si incearca sa deschida usa, imposibil pentru el dar el inca nu stie asta, spre bucuria noastra ! Dar suntem cu ochii ca girofarul, o secunda daca nu te uiti la el deja este in alta parte.
Cu ridicatul din patut mai avem uneori probleme. Se ridica dar ii place sa se ascunda si sa se lase in jos. Face chestia asta de doua - trei ori dar oboseste si apoi nu mai poate sa se ridice si incepe scanceala. Mai avem de lucrat la stabilitatea in patut, dar este extrem de comic cum se ridica in toiul noptii. El se trezeste plange el ce plange, nu foarte tare, ca vrea lapte dar daca nu il auzim se ridica in picioare si merge de jur imprejurul patutului si incearca sa traga de tot ce prinde: perna lui Dan (care doarme cu capul spre paut), bate darabana in masuta lui de masa, da toate lucrurile care stau pe marginea patutului ... daca vede ca nici asa nu ne trezim incepe sa vorbeasca da' vorbeste fratilor de te scoli razand. Comenteaza el ceva in limba lui dar are un glas atat de frumos Doamne suntem topiti. Si gesticuleaza si este foarte expresiv. Apoi cand vede ca a reusit sa te trezeasca incepe sa rada. Ii faci lapticul si trebuie sa ii asterni iar patul ca arata de parca o herghelie de cai a alergat pe acolo si adoarme pustiul linistit cu lapticul langa el si toata lumea se culca. Iar chestia asta se repeta de 2-3 ori pe noapte si dimineata.
Imi pare rau ca nu se poate inregistra video toata viata unui copilas. Fiecare secunda, fiecare minut este atat de pretios si de minunat incat nu iti vine sa crezi ca a trecut si peste cateva zile nu iti mai aduci aminte ce a facut intre timp pentru ca el creste, gandurile tale sunt pline de probleme si preocupari, si iar te trezesti ca te priveste atat de inocent si de luminat incat uiti de toate si ai putere sa o iei de la capat. Doamne, asta face viata atat de frumoasa si tot de asta parintii care isi pierd copiii raman cu o durere de nealinat. Copiii astia sunt viata lor, e ca si cum ei ar muri dar raman sa simta durerea despartirii.
Of, iar ma apuca jalea ! Va las pana cand nu incep sa plang printre straini. Va imbratisez cu drag si stiu ca ne sunteti alaturi si va multumim mult de tot.
Doamne ajuta!
Gabriela
Mihaita Hogas are nevoie de tine !
Ovi spune:
Gabriela, eu fac binisor, multumesc de intrebare. Sigur ca actualizam site-ul cu poze, texte, etc. Cand esti gata, trimite materialele la cristureanu@gmail.com si le rezolvam.
Ma bucur de vesti si ca Mihaita este vioi. Asta este semn bun. Stiu ca este uneori obositor sa-l ti sub observatie. Am si eu pustanul meu de 2 ani si 4 luni: cand este treaz, casa arata in permanenta ca dupa explozia unei grenade. Dar cum spuneam, este semn bun :-)
pe curand,
http://www.hogas.go.ro
pashosha spune:
gabi, spune mi te rog frumos cum stati cu banii...nu te supara ca te intreb, dar sunt ingrijorata pentru voi...imi pare rau ca nu am cum sa va ajut financiar acum, dar promit sa o fac de indata ce rezolv cu Bella....
mult succes si rabdare
http://bella.netfirms.com/ro.htm
pashosha mami lui Luca si Maia
where is a will, there is a way !!!
gabriela hogas spune:
quote:
Originally posted by pashosha
gabi, spune mi te rog frumos cum stati cu banii...nu te supara ca te intreb, dar sunt ingrijorata pentru voi...imi pare rau ca nu am cum sa va ajut financiar acum, dar promit sa o fac de indata ce rezolv cu Bella....
mult succes si rabdare
http://bella.netfirms.com/ro.htm
pashosha mami lui Luca si Maia
where is a will, there is a way !!!
Gabriela, multumim frumos ca te gandesti la noi. Important este ca Bella sa ajunga cat mai repede pe mana unor doctori competenti. Noi mai rezistam ... si ce e cel mai important este ca suntem deja aici. Tu ai nevoie de toata energia pentru Bella, ca sa nu mai zicem ca ai doi copii. A propos, La multi ani frumoaselor tale Maia si Bella.
Dupa calculele noastre am avea resurse pentru vreo 4 - 5 luni, adica aproximativ pentru perioada posttransplant si putin peste o luna inainte. Daca da Dumnezeu si reusim sa plecam de la pensiunea asta destul de scumpa poate o mai lungim vreo doua luni. Problema este ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ si nu se stie ce mai apare ... Dupa transplant e clar ca trebuie sa stam la pensiunea asta. Vom merge de cateva ori pe zi la spital etc. Doar daca gasim ceva foarte aproape de spital, sa poti ajunge in 5 minute. Chiria in cartierul asta este foarte mare. Este greu de explicat. Se poate gasi o chirie putin mai mica dar ilegala, fara acte. In primele sase luni politia este cu ochii pe tine, unde stai, trebuie sa faci dovada unei cazari ... e complicat. Noi intoarcem problema pe toate partile sa vedem cum este mai avantajos si mai lipsit de pericole. Daca pleci prea departe ce salvezi pe cazare dai pe transport care este foarte scump. Nu vrem sa ne plangem. Sunt convinsa ca ne vom descurca ... pentru ca ne sunteti alaturi si stiu ca nu ne veti lasa la greu.
Initial vroiam sa tratez problema din timp sa nu strigam in ultimul ceas dupa ajutor. Dar nu ma impac cu gandul ca in timpul asta pot fi salvati alti copii. Sa ajungem intai la fundul sacului si o sa strigam atunci dupa ajutor. Sunt atat de impresionata de Luca ... nu pot sa imi revin. Malformatia de care a murit este exact malformatia diagnosticata lui Mihaita intrauterin ... problema la inima de care va spuneam ca a fost confirmata inclusiv de medici straini. Ce s-a intamplat insa dupa nastere cu inimioara lui Mihaita este 100% minune dumnezeiasca, de asta sunt convinsa. Cu ocazia asta vreau sa va spun ca exista in Iasi cel mai bun ecografist pentru femeile insarcinate. Dr. Iliev. Nu vreau sa incep o discutie off topic de aceea am sa ma opresc aici.Noi nu ne dorim decat ca Mihaita sa fie operat cat mai repede posibil, sau mai bine cand o vrea Dumnezeu. Noi am ajuns aici, facem ce ni se spune cat de bine putem si in rest Dumnezeu o sa aiba grija. Multumim din suflet la toti ... sunteti extraordinari ...
Ovi, din pacate pana luni nu o sa am acces la un calculator dar saptamana viitoare ma ocup de actualizarea informatiilor pentru site. Multumesc mult de tot. Ladybug, sper sa ne ajuti si cu cablespeedul. Stiti, eu mai intru asa uneori pe siteurile astea si plang cand imi aduc aminte prin ce am trecut .... Nimic nu trebuie uitat ... Iar cand ne uitam inainte ne iau niste emotii ... Cu Dumnezeu inainte !
Doamne ajuta!
Gabriela
PS. La multi ani Mariei (Mihaela, sa-ti traiasca fetita scumpa foc) si la toti copiii si parintii care poarta numele Sfintei Fecioare. Profit de ocazie sa ii spun si surorii mele La multi ani si sper sa ne revedem curand.
Mihaita Hogas are nevoie de tine !
marioan spune:
Buna Gabi! Ce mai face Mihaita? Ati rezolvat cu viza?
Sincer eu v-am cunoscut mai tarziu, am stat acasa cu baietelul meu si nu am avut internet dar am citit povestea voastra si m-a impresionat tare mult si cand am vazut si ultimele poze in care Mihaita e atat de frumos dar galbior. Citesc de fiecare data cand scrii si ma rog pentru Mihaita sa gaseasca cat mai repede un donator si sa va intoarceti acasa sanatosi.Multa putere si sa auzim numai vesti bune.
Mirunaa spune:
Am citit pe nerasuflate toate noutatile scrise de tine, Gabriela.Sunt inca in concediu dar am dat o fuga la serviciu si direct aici m-am prezentat.Am vazut si eu pozele lui Mihaita.Aveti un copil frumos si din ce spui tu si istet.E un dulce!
Ma bucur ca sunteti bine si inca un lucru de admirat la voi este acela dat de dorinta de a face ceva in plus in Belgia.Sa munciti sau chiar sa va apucati iar de invatat.Sper sa se poata face ceva in sensul asta...Desi, din ceea ce spui e cam greu.
Am fost in weekendul asta la munte.L-am luat si pe rares(baiatul meu de doi ani si 2 luni).Cum vremea a fost ffff frumoasa am fost intr-o poienita la un gratar.Eram acolo tot neamul.Familia fratelui meu, tatal meu, parintii cumnatei si noi.Ne-am asezat langa un rau.Nu stiu cum s-a facut dar Rares a cazut in rau de pe un mal de cel putin doi metri.A cazut pe burta.Erau in jurul lui trei femei iar eu la 5 metri de ei.Totul s-a petrecut intr-o fractiune de secunda.Am vazut toata faza si , instinctiv am sarit si eu in rau.Asta e o faza pe care nu mi-o mai amintesc.Pur si simplu nu reusesc ....Am fost cumplit de speriata.I se putea intampla tot ce-i mai rau.N-a avut absolut nimic.
Povestindu-ti asta am vrut sa-ti spun ca a fi parinte este cel mai greu lucru din lume.Stiu ca stii asta....dar in cazul vostru (si a celor care au copilasi bolnavi) este peste puterile de intelegere a vietii.
O sa vina si randul vostru sa va duceti in concedii in trei(sau in patru, mai stii:)))ce mai, o sa va bucurati de tot ce-i frumos in viata.
Sanatate multa si multi pupici lui Mihaita.
Toate cele bune!
gabriela hogas spune:
Marioan, ma bucur ca esti alaturi de noi. Multa sanatate si baietelului tau. Cat despre prelungirea permisului de sedere noi am depus hartiile de la spital cu poze si taxe la comuna si dosarul a plecat la minister. Nu stim daca ancheta politiei a fost facuta dar am inteles ca ne vor trimite un fel de instiintare cand trebuie sa ne prezentam sa ne stampileze foaia pentru prelungire. Am primit o hartie A4 cu poza noastra, un fel de act de identitate, cu adresa, cu stampila, care iti da dreptul sa stai aici. Ne-au zis ca totul este in regula deci speram sa nu fie probleme cu prelungirea.
Mirunaa, sper ca nu te-ai dus la serviciu in concediul tau din cauza noastra 
. Ma bucur ca iti place de Mihaita. Asa cum spunea rodica mai demult a crescut, s-a mai maturizat ... si noi de multe ori ne uitam ca prostii la el si ne miram ca a inteles un cuvant sau cand il certi se uita asa la tine, incearca sa te impresioneze. Este destul de incapatanat si cel mai mult ne enervam cand nu vrea sa manance. Ieri a mancat doar 2 biberoane cu lapte a cate 150 ml fiecare si seara a mancat 200 g iaurt cu banane. Iaurt de asta cred ca ar manca o tona. Ii place foarte mult. Dupa amiaza cand am vrut sa ii dam legume cu pui a fost un circ adevarat si nici nu a mancat pana la urma. S-a pus pe un plans fratilor de spuneai ca il taie cineva. Dupa plans ii curgea nasul siroaie, cand sa i-l curatam a inceput sa planga iar ca nu prea ii place procedeul, si asa a adormit cu sughituri. Si tot somnul a tot oftat de mi se rupea inima si am spus ca nu mai incerc niciodata sa ii dau mancare ceva ce nu vrea. L-am tinut in brate cred ca mai bine de o ora si il tot pupam si el tot suspina. Pana la urma l-am lasat in patut ca transpirase de la mana mea si voia sa se intoarca si nu avea unde in bratele mele.
Este foarte greu sa fii parinte si te gandesti ca fiecare decizie ii poate schimba viata si de multe ori nu stii ce sa faci, pe ce drum sa o iei si iti este frica sa nu gresesti. Nici nu stii cate dileme sunt in capul nostru si dupa o vreme epuizati aprindem o lumanare si ne punem in genunchi si ne rugam ca alta solutie nu avem. Si uite asa ne linistim si mai trece o zi si Mihaita se trezeste vesel si noi suntem cei mai fericiti parinti din lume cand ii vedem zambetul. De-abia astept sa va pun niste poze cu el (pe care le-am promis de cateva luni, iertare !) sa va bucurati alaturi de noi. Este adevarat ca este foarte galben si pe noi ne doare sufletul dar incercam din toate puterile sa ignoram culoarea asa cum incercam sa ignoram piciorusele lui slabute, burtica lui marita de la ficat si splina si faptul ca arata ca un copilas de 8 luni. Dar il iubim atat de mult incat ne bucuram pentru ce avem si in primul rand ne bucuram ca traieste.
Mirunaa, mi-a ramas inima in loc cand ai povestit patania de la rau. Ma bucur ca nu a patit nimic. Of, Doamne cum o fractiune de secunda iti poate schimba viata !
Doamne ajuta !
Gabriela
Mihaita Hogas are nevoie de tine !
gabriela hogas spune:
Hai sa va povestesc o zi cu peripetii.
Ne ducem duminica la biserica. Biserica este undeva la vreo 10 statii cu metroul sau la vreo 15 euro cu taxiul sau uneori cand se poate ne mai duce un prieten din Bruxelles cu masina, depinde de mai multi factori. Ni s-a spus ca nu avem voie sa il ducem pe Mihaita in aglomeratie si de multe ori incercam sa evitam mijloacele de transport in comun dar in acelasi timp sa economisim si bani. Nu stii niciodata cat pierzi pe o parte incercand sa castigi in alta. De obicei mergem la metro si daca nu este aglomerat ne urcam si incercam sa il tinem cat mai departe de oameni, de bare, de toate.
Asa, duminica dimineata in metrou erau foarte putini oameni si ne hotaram sa ne ducem cu metroul. Dupa slujba am zis ca repetam figura si dupa ce am luat paine si niste fructe si ceva branza ... in fine vreo 2 sacosele, le ingramadim sub carucior si hai inapoi acasa. Coboram in subteran (unde apropos nu este deloc aer, in metroul din Bucuresti am senzatia ca se respira mai bine ca in cel din Bruxelles). Stam pe banca in asteptarea metroului si langa noi un tip la vreo 50 de ani super incrancenat privea fix intr-un punct. Am zis ca dintr-o clipa in alta se ridica si bate pe vreunul de pe acolo. La un moment dat apare un tip super ciudat, imbracat ca zdrente, fara papuci si care trecea super incet prin fata tuturor persoanelor care asteptau si le privea fix pe fiecare. Eu cel putin am inghetat de frica. Noi stateam intr-un capat si ajunge tipul si la noi, mai oameni buni, avea o privire super diabolica. Mi-a inghetat sangele in mine. Tipul de langa mine, ala incrancenat nici nu clipea, privea acelasi punct fix. Nimeni parea sa nu il observe pe ciudatul asta, numai eu. La un moment dat tanarul asta scoate ceva stralucitor si il tinea in mana si parcurge drumul inapoi pe peron uitandu-se iar fix la fiecare si masurandu-ne din cap pana in picioare, nu stiu ce avea in mana, un cutit, o lama, ceva ciudat oricum si stralucitor. Mie imi venea sa fug dar atunci mi se parea cel mai sigur loc sa stau acolo teapana. Dan nu zicea nimic, se uita si el la tip gata sa reactioneze daca se intampla ceva. Mihaita vorbea in legea lui si manca un biscuite. Bine ca nu vorbeste sa inceapa sa puna intrebari indiscrete despre omul ciudat. Se indeparteaza tipul respectiv si incepe la boxe un anunt: attention !! Drumul cu metroul intre statiile X si Y este suspendat temporar deoarece a avut loc un accident in subteran. Speram ca problema sa se rezolve cat mai curand posibil. Eu care inteleg franceza cat de cat mi s-a parut anuntul ala ca suna in romaneste, atat de ascutite aveam simturile. Acuma ne gandeam o fi accident, o fi o bomba, mie cel putin mi s-a facut o frica, cu ciudatul ala acolo. Si vine si metroul, destul de liber dar oricum nu mai gandeam mergeam inainte teleghidati. Coboram la un moment in statia X unde se blocase traficul si urcam al suprafata si ne propunem sa mergem pe jos. Am zis noi ca facem vreo ora dar ne-am impus sa ne tina picioarele. Eram flamanzi ca era trecut de 2 si nu mancasem, Dan are probleme cu spatele si dupa vreo 2 km il apuca o durere si zice ca el mai departe nu poate sa mearga. Habar nu aveam unde suntem ... La un moment dat vedem o statie de autobuz si culmea eram la o gura de metrou. Autobuzul era unul special care se infiinteaza cand ceva nu merge in subteran si ia oamenii care ies din metrou si ii duce pana la o intersectie de autobuze sau la o gura de metrou de unde merg trenurile. In fine, il intreb pe sofer cum ajungem la spital si ne spune ca ne duce el pana la o statie si de acolo stiam ce alt autobuz trebuie luat. Mai mama, nu stiam de ce nu mai pleaca autobuzul. El astepta sosirea vreunui metrou in statie. Cand a inceput sa iasa lumea din metrou nu se mai termina. De-abia s-a inchis autobuzul de atata lume si am renuntat. Am coborat si am zis ca luam un taxi, ne pierdusem rabdarea, Mihaita plangea nu stiu de ce, si sun la un taxi. Ii explic ca sunt pe strada T, sunt in fata gurii de metrou X si in fata unei cladiri importante. Tipa de la telefon imi zice ca daca nu ii dau un nume si un nr de strada nu imi ia comanda. Eu stresata sa nu depsasesc un minut de convorbire ii explic inca o data unde sunt, ea nu si pace, sa ii dau un nr de strada, cand gasesc un nr de strada sa revin cu telefonul, ok? Si ii zic ca nu este ok, ca sunt in mijlocul strazii cu un copil mic in carucior si in fata ditamai cladirii. Tipa calma imi zice ca data viitoare sa stiu care sunt regulile si inchide. Incepem sa mergem pe strada sa gasim un numar pe pereti. Gasim la un moment dat si formam iar. Eu eram deja nervoasa dar din pacate era alta tipa la telefon care ma intreaba adresa, ii zic numele strazii si numarul si dupa aceea ce credeti fratilor ca imi spune: dati-mi va rog un reper important care este langa pozitia voastra. M-a lasat masca, am luat-o de la capat, metro, cladire, strada etc. Sa innebunesc .... Dupa aproape 10 minute vine in sfarsit o masina si am ajuns si noi acasa terminati de oboseala si traind inca o data cat de greu e sa fii strain si sa nu vezi o fata prietenoasa. In afara de lumea care a iesit din metrou si s-a urcat in autobuz nu era nimeni pe strada !? Am intalnit o singura doamna care admira o vitrina la un interval de vreo 2 km.
Sper ca nu v-am plictisit. Stiu ca traita e altfel povestea dar dupa atata scris mi-a fost mila sa o sterg. Va imbratisez cu drag, Gabriela.
Mihaita Hogas are nevoie de tine !
gabriela hogas spune:
Cred ca m-am tzacanit 
Vedeti ce se intampla cand nu intru pe DC de aproape o saptamana !! Nu ma pot opri din scris, a se traduce vorbit. Cred ca Dantje, Madalina si alte fete care m-au mai sunat aici stiu ca nu prea ma pot opri din vorbit. A propos, fetelor, multumesc de telefoane, sunteti super ... stiti care-i secretul ? Dan al meu nu prea vorbeste si Mihaita nici atata asa ca mi-i un dor de graiul romanesc si mai ales de prieteni cu care sa pot vorbi asa ca sper sa ma suportati. Vroiam numai sa spun ca astazi am mai facut o runda de injectii in fundulet. Ce jucarii pe pereti, pe plafon ?! Nu mai au efect ! Deja stie ca jucariile alea nu prevad nimic bun, cum am intrat in sala de tratamente a devenit serios domnul bebe, a inceput sa se incrunte si cand l-am asezat pe masa deja plangea de mama focului. Of, of, am iesit cu el in body si pampers pana la parterul spitalului, nu stiam cum sa il scot mai repede de acolo.
Va pup si va iubesc !
Gabriela
Mihaita Hogas are nevoie de tine !
gabriela hogas spune:
quote:
Originally posted by Mirunaa
O sa vina si randul vostru sa va duceti in concedii in trei(sau in patru, mai stii:)))ce mai, o sa va bucurati de tot ce-i frumos in viata.
Sanatate multa si multi pupici lui Mihaita.
Toate cele bune!
M.P
Mirunaa, gandul asta ne da puteri nebanuite. Ca dupa plans mai vine si ras. Multumim din suflet pentru urari. Cat despre faptul cu patru in concediu nici nu iti inchipui cat de mult ne mai dorim un copil. Noi avem amandoi frati si surori si ne dorim si pentru Mihaita sa aiba parte de asa ceva. Prelungirea operatiei lui Mihaita ne intristeaza pentru ca nu mai am 20 de ani si peste 30 de ani trebuie sa fii in forma, ceea ce nu este cazul meu. Am luat mult in greutate si ma simt obosita. Ne-am gandit de zeci de ori cand sa il facem si am obosit facand planuri. Nici un moment nu pare bun ... sa se faca Mihaita bine dar se pare ca va mai dura destul de mult pana cand sa zici ca pericolul a trecut, sa ajungem in Romania, sa o luam de la capat cu munca, nu stim care moment este mai bun, asa ca atunci cand va voi Dumnezeu atunci va veni si al doilea si speram in sufletul nostru sa fie trei in total. Asa ca Doamne ajuta sa fie sanatosi. Aici suntem destul de stresati cu sarcina pentru ca nu avem asigurare medicala. Pe de alta parte cred ca este cel mai bun loc din Europa sa ai un copil la ce aparatura si dotare exista in spitalul asta. Grele decizii, grele ... Dar stii cum se spune, mai greu pana ce apare, cand apare ... te bucuri si atat.
Gata. Pe ziua de azi ati scapat de mine. Imi cer scuze ca am scris atat de mult dar vreau sa raspund la toata lumea care isi face timp pentru Mihaita si pentru noi. Va multumesc din suflet si va suntem recunoscatori.
Doamne ajuta !
Gabriela
Mihaita Hogas are nevoie de tine !