situatie delicata !!!!!! (2)

april spune:

adriana nu mai spui nimic???
asteptam noutati. vrem sa te ajutam . atat cat putem

Antonela &Andrada

iulian1969g spune:

quote:

---

Originally posted by buggy

Aprilie
Nu pot fi de-acord cu Iulian sub nici o forma...sa preferi sa traiesti in minciuna...come on...fie vorba si de dragoste...aia nu e dragoste...consider ca orice om are dreptul la o dragoste adevarata in care sa cunoasca implinirea...pai cum sa cunosti implinire in minciuna mi se pare cumplit...trebuie sa stii ce sa alegi...trebuie sa ai acest drept...nici nu imi pot imagina ce pedeapsa poate fi pe capul unui barbat sa creasca un copil pe care il crede al lui si defapt sa nu fie asa......nimeni nu merita asta...
Nu imi vine sa cred ce a putut scrie Iulian...las totusi aceasta parere pe seama subiectivismului si a lipsei de implicare...eu nu cred ca el ar prefera sa traiasca in minciuna.

---

Buna,

Cred ca este bine sa fac o precizare, poate ca ma vei intelege mai bine:

Eu m-am referit la situatia / situatiile cand aceste legaturi extraconjugale sunt exceptii/accidente... adica nu este o regula, nu sunt frecvente!

Si eu cred ca la Adriana a fost un accident.

Nu cred ca gata... la prima nemultumire, Adriana se duce la primul amic si are o relatie sexuala cu el! Eu nu cred asa ceva - si asta din ce am constatat discutand pe privat cu ea.

Si pentru ca am considerat-o doar un accident - si nu ceva frecvent, obisnuit in viata Adrianei - am spus ca pentru un accident eu cred c-as fi dispus sa trec cu vederea; adica sa nu distrug cei 10 ani de casnicie de pana acum si urmatorii (cati or mai fi), plus viata unui/unor copil/copii.

La asta m-am referit.

Ca daca este bunavointa din partea ambilor parteneri, ca daca fiecare se poarta cinstit, cu bun simt, daca exista disponibilitate de a invata din greseli - in aceste conditii nu are rost sa mai rascolesc anumite situatii de viata ale sotiei. Ce rost ar avea? (ma refer la un rost constructiv, spre binele sotiei, al copilului si al meu) Mie imi pare ca in acazul acestor accidente, o rascolire din partea mea mai mult ar tulbura apele, decat sa ajute familia! Reamintesc ca eu ma refer aici doar la accideente, nu la ceva frecvent!

Nu este mai bine sa am privirea indreptata catre viitor si sa ma straduiesc sa trec peste un accident?

Eu cred ca as face bine daca as putea trece peste un accident in sensul de a nu rascoli toate situatiile din viata sotiei mele.

Este adevarat insa ca sunt situatii si situatii, ca depinde foarte mult de purtarea celui care a facut boacana, si bineinteles mai este aspectul urmator:

Una este sa discut despre asta, si alta este ca eu, Giuliano, sa fiu pus, concret, in situatia asta! Si acest lucru trebuie luat in considerare.


Acum cred ca acum m-ai inteles mai bine...



Giuliano

Porumbita spune:

Giuliano, teoria e buna si toti o stim, da' practia ne omoara...

Marox spune:

Mai, mai...Acum citeva pagini va puneati intrebarea cum ar reactiona un barbat implicat in aceasta poveste. Iulian v-a raspuns...si pac, cum raspunsul lui nu era in sensul dorit, ati sarit sa-l mustruluiti.

Eu fac parte din categoria acelora care gindesc ca Adriana nu trebuie sa-i povesteasca nimic sotului DACA testul de paternitate dovedeste ca este al lui copilul. Iar daca nu este, pentru linistea morala a ei, a copilului, a sotului, a amantului este mai bine sa marturiseasca adevarul. O aventura fara urmari se uita repede, dar sa alegi deliberat sa traiesti intr-o asemenea minciuna toata viata, nu stiu, mi se pare cumplit...

cataghe spune:

Hehe, Marox, adica daca nu se stie, e mai putin grav... Adica daca si-a inselat barbatul si se lasa cu urmari, e intolerabil, dar daca nu exista nimic care sa-i dea batai de cap, e in regula... se uita repede... Mai precis ea uita repede, daca altcineva nu stie, nu?

_
In God we trust, all others bring data.

roxana1974 spune:

Oricat de idiot suna, aventura Adrianei, mai ales daca nu are urmari, nu are rost sa o spuna sotului. Ar fi un lucru care-i va strica linistea pe care o mai are, in mod GRATUIT. Sunt de parere cu Marox, daca copilasul nu e al sotului, atunci sa gaseasca o cale sa-i spuna, altfel, nu are rost, ar fi o sinceritate prost inteleasa si manifestata. ..teorema: "ce nu stii nu exista" se poate aplica in acest caz particular!

"Fiecare pasare, pe limba ei piere..."

Marox spune:

Da, Cataghe, ai sintetizat bine, exact asta am vrut sa spun!

Cine ar avea de cistigat daca Adriana ar spune adevarul in conditiile in care copilul e al tatalui? Va imaginati cum ar cadea cerul pe capul sotului, cum i-ar fi umbrita fericirea de a fi tata?!! Si 10 teste de paternitate daca i-ar arata si tot ar mai exista indoiala! Plus ca daca afla sotul ei e posibil sa afle si sotia amantului...ea ce vina are sa sufere din cauza unei aventuri care a avut loc cu luni in urma si care nu mai este de actualitate?!!

adriana2005 spune:

dragele mele

scuze ca nu am mai raspuns dar am fost plecata cam 3 sapt .Am revenit azi dimineata si abea am apucat sa citesc 2 pag de raspunsuri.

M-am mai calmat ...am discutat si cu un medic mai concret...cu presupunerile nu fac nimik.
Grupa mea e b3 si sotul b3 deci bb are tot b3 sau 01 .
Bb e jucaus si da din picioare cand iti e lumea mai draga ;vorbesc cu el si imi e atatt de drag ca nu ma mai pot supara pe nimeni si pe nimik.
ceea ce am vrut sa spun aici e ca in vacanta asta (am umblat f mult)am avut ocazia sa petrecem tot timpul impreuna ceea ce a contat f mult,ne lipsea asta f mult.Dotul meu s-a mai trezit parca si lucrurile stau mult mai bine.Sa dea Dzeu sa mearga tot asa.
O rel de cuplu nu poate fi descrisa pe forum...ce este intre 2 pers doar cele 2 pers stiu .
Multumesc celor care mi-au scris,...chiar daca au reactionat mai dur... asta e parerea lor .
Am sa incerc sa raspund mai concret dupa ce citesc toate mesajele.

va pupam
adriana

cataghe spune:

quote:

---

Originally posted by Marox

Da, Cataghe, ai sintetizat bine, exact asta am vrut sa spun!

Cine ar avea de cistigat daca Adriana ar spune adevarul in conditiile in care copilul e al tatalui? Va imaginati cum ar cadea cerul pe capul sotului, cum i-ar fi umbrita fericirea de a fi tata?!! Si 10 teste de paternitate daca i-ar arata si tot ar mai exista indoiala! Plus ca daca afla sotul ei e posibil sa afle si sotia amantului...ea ce vina are sa sufere din cauza unei aventuri care a avut loc cu luni in urma si care nu mai este de actualitate?!!


Marox, mama lui Alex (n. 14.06.03) si a Juliei (n. 29.03.05)

---

Mai, da, ai si tu dreptate, ce sa zic... Oamenii sunt foarte diferiti intre ei, unii pur si simplu nu pot renunta la niste principii, si nu pot renunta pentru nimic - nici pentru linistea sotului inselat, nici pentru a sotiei amantului, si nici chiar pentru a copilului. Din punctul meu de vedere, o minciuna e o minciuna, si o minciuna care iti marcheaza viata in asemenea hal iti transforma toata viata in minciuna. E un compromis oribil pe care il faci cu tine insati, si credinta mea e ca dintr-un compromis nu poate iesi nimic bun. Dar poate ca nu e cazul celor care isi inseala sotul, probabil ca daca poti sa faci asta, inseamna ca nu prea te chinuie principiile. Insa daca totusi le ai si tradarea a fost doar un moment de ratacire (caci poate ca se poate intampla, nu stiu), eu una nu pot sa inteleg cum mai poti tu trai cu tine insati. In fine, e o parere strict personala, care face casa buna cu personalitatea mea si felul in care vad eu lucrurile... Exista oameni care traiesc cu sotul/sotia intr-o sinceritate absoluta care e regula, si carora pur si simplu le e greu sa isi imagineze un alt mod de viata si un alt fel de iubire.

_
In God we trust, all others bring data.

adriana2005 spune:

Ileana - referitor la testul adn din lichidul amiotic ...ar fi bine sa intrebi la spital nu sa te uiti la discovery ..din pacate nu traim in tara in care ceea ce apare acolo se aplica ad literam!!! Sa fim realisti. In plus m-am interesat si am vb cu cativa medici despre asta(chiar cu o prietena care si-a facut amniocenteza de nevoie )- a spus clar atat ea cat si medicul care a facut amniocentaeza ....daca nu este ABSOLUT necesar (dpv medical) nu merita riscul pt bb .Daca bb face o miscare brusca cand acul este acolo ?? ce faci ??Sunt urmari mai importante decat " linistea mea"....deci de aceea nu am facut.
cataghe- cine ar avea de castigat ?? hmm ...am obiceiul sa fiu directa ,sa spun exact ce gandesc- asa ca o discutie cu sotul meu voi avea, cu bune si rele .Nu stiu daca ai citit ce am mai scris eu pe aici...sunt casatorita de 10 ani si nu mi s-a intamplat sa ma uit in stanga sau in dreapta... de asta ma si mir eu de mine ...
Nu prea m-am descris pana acum dar sunt genul care nu pot mintii ca ma fac ca un rac,...iar dupa "distractia" care a fost m-am inchis f mult in mine - m-am refugiat in munca si grija pt cel mic .
silvia- "persoana superficiala,imatura,naiva"- inca nu mi s-a mai spus asta.
naiva ?in ce sens? in viata de cuplu ?poate- am avut practic 2 relatii inainte de a-l cunoaste pe sotul meu.
superficiala? - asta nu prea merge- sunt o fire ordonata,de la 23 de ani si pana la 30 mi-am condus propria afacere,...iar in viata de cuplu stiu cu 1 minut inainte ceea ce doreste sotul meu sa spuna,sa anticipez orice reactie si sa reactionez ca atare. In general ma las pe mine deoparte ca sa fac ceea ce ar face altora placere...(ma refer la familie si prieteni).
Nu vreau sa crezi ca ma laud dar mi se pare ca unele raspunsuri sunt chiar pe langa realitate.

In mesajele private am mai spus..o spun si aici ... sunt obisnuita sa fiu autoritara,sigura pe mine,nu ma las dominata(f rar am cunoscut persoane care sa ma poata domina),planific tot inaite,... cu alte cuvinte un om care sta pe propriile picioare.... dar cum s-a intamplat " distractia" asta ... parca nu e vorba de mine .
Ca a fost un accident asta e clar(deci nu sar din pat in pat)...nu e un lucru care se intampla in fiecare zi dupa cina...dar am renuntat sa incerc sa ma intreb cum s-a intamplat (eu de obicei stiu sa spun NU fara probleme) pt ca am nevoie de solutii si cu cat intrebi mai multa lume cu atat poti gasi solutia optima.
Multe lucruri nu le-am pus aici pt ca nu vreau sa ma scuz pt ceea ce a fost... in perioada respectiva numai eu stiu ce am simtit si cum m-am simtit.Cand mi-au gasit o tumoare si vreo 5 medici nu se puneau de acord cu diagnosticul...si in final chirurgul mi-a explicat mai excat ca e o problema hormonala etc...mai ales ca nu avem copii.... i-am spus asta sotului meu care a decis impreuna cu mine ca vom face un bb. Sincer in mine exista si frica ca cine stie ce se mai poate intampla si nu am timp sa-mi fac un bb, sa-l vad crescand... la ce bun realizari profesionale, financiare ...?? Pentru prima data in viata am simtit ce putin contez...practic il aveam numai pe sotul meu alaturi...si el era prea ocupat... nu eram una din prioritati si asta recunosc ca nu pot sa o uit.Cand am discutat cu el si i-am spus nemultumirea mea fata de reactia lui mi-a spus ..."asa esti tu mai stresata" ...mi-am dat seama ca nu am cu cine vorbi ,m-a dezamagit enorm.M-am gandit atunci ca asta e....ma am pe mine si trebuie sa ma ocup eu de mine.
Toate astea s-au petrecut cu 7,8 luni inainte de toata intamplarea cu amicul meu.
Nu am crezut si nici nu am premeditat ca voi avea o rel intima cu acesta...de aceea nu am avut nici prezervativ la mine in seara respectiva.Povesteam cu el de obicei cate in luna si in stele...inclusiv despre prob mea medicala...si buff un moment de ratacire si trag ponoasele acum.Asta e ...o sa o rezolv si pe asta.
In perioda sarcinii insa am obs ca sotul meu a inceput sa se schimbe , parca nu mai e icebergul cu care incepusem sa ma obisnuiesc si parca Dzeu l-a facut sa se poarte in asa fel incat sa-mi dau seama mai bine ce pot pierde.A inceput sa fie atent ,cum vedea ca nu ma simt bine era langa mine,ma suna de 2,3 ori sa vada ce fac...etc.Sa dea Dzeu sa ramana asa .

adriana