DESPRE MARE

Ai ascultat vreodata marea la ceasul cand se tes luminile si cand in linistea inserarii se nasc sublime ganduri ? Daca pasesti spre malul marii atunci cand soarele coboara la apus descoperi o alta fata a lumii.
Cand vantul iti rasfira parul si la picioare iti adoarme un val, deschide-ti inima si sufletul iti va fi imbatat de placere.
Cand valul ce se sparge printre stanci isi topeste spuma, in urma lui se naste altul intr-o perpetua miscare ce imbratiseaza tarmul.
Cand stropii reci ti-ating faptura de ce tresari… ? Nu-i decat chemarea blanda a marii ce vrea sa te atinga si sa te sarute..
De sti privi in adancul marii, ea singura se va deschide pentru tine si-ti va aduce la picioare minunile din adancuri. Cata viata au in ele bucatile de scoica sfaramata ce si-au strigat neputincioase soarta de a fi mereu purtate pe un val. Nu vezi ca se intampla ca in viata cand se alege fir cu fir : te zbati in existenta limitata strigandu-ti durerea surda pana cand valul te prinde in spume si te arunca spre mal ?
Ai ascultat vreodata valul ce cauta sa-ti atinga picioarele intr-un dans fara incetare si parca incearca
a-ti vorbi ? Te-intrebi razand ce poate ca sa-ti spuna, dar tu nu sti ca nu-l auzi fiindca ai uitat sa-ti deschizi inima …
Deschide-ti inima si te pleaca la ruga marii de a o asculta si de ai rabdare cu ea pe valuri te va purta.
Caci marea e eterna si mii de ani trecut-au peste ea.
O viata ai, gandeste-te si nu o irosi, caci ca si valul ea nu se mai intoarce inapoi si fiecare clipa moare. Oricat ai da s-o mai intorci din drum, clipa dispare si mai ramane doar ca urma unui val, caci alta clipa e grabita
sa-ti rasucesca viata ca pe o corabie leganata-n larg…
Cate lumini si umbre nasc si mor in valuri, cate cuvinte de iubire nu poarta-n ea ascunse, marea si cate lacrimi oare tarmul i-au udat, s-au contopit cu valul si-apoi inecat in adancul ei…
Si stancile ce stau neclintite in calea valurilor cate mii de taine ale indragostitilor ascund in tacerea lor si inca ani si ani de aici incolo vor asculta soaptele noastre, rezistand in valtoare.
Prefa-ti inima in pescarus si zboara : atinge valul cu aripa ta si fura-i un strop de nemurire pentru a-l trece-n viata ta!



MONICA cu gandul la mare



pozele noastre