sa plec in week-end??

Buna ziua,

Sper ca sunteti cat mai multe conectate, caci am nevoie de voi. Sunt cu baiatul meu de 3 ani si jumatate. Ne-a mers si bine, si rau, eu sunt sigura ca il iubesc, cat despre el, nu mai stiu ce sa spun. Acum am bebe in burta de 6 luni. Copilul ni-l dorim amandoi, nu am ramas insarcinata, ci am hotarat intai ca vrem sa avem un copil. Dar nu mai stiu ce sa fac. Am tot felul de angoase si imi merge din ce in ce mai rau in relatia cu iubitul meu.
Cand l-am cunoscut, era intr-o relatie de 6-7 ani cu cineva, care atunci era de vreo 3, 4 luni la cursuri i Franta. De fapt, se spunea ca s-au certat, dar nu se stia nimic sigur. Eu nu am stiut la inceput si nu am avut de ales: m-am indragostit!!! Apoi, am incercat sa ma retrag, dar si el a venit dupa mine, in sfarsit... Oricum el traise in familia ei, atata vreme, pe mine toti ma vedeau cu ochi rai, etc, ideea este ca eu ajunsesem sa fiu obsedata de ea, sa o vad pe ea iubirea vietii lui, sa o vad pe ea mai buna, etc. Oricum, anii au trecut, mie obsesiile mi-au mai trecut, ea acum chiar e in tara si suntem, ok, etc. Dar cu iubitul meu sau cu mine, tot nu e in regula. Inca de la inceput am simtit ca vrea sa ma puna in inferioritate, nimic din ce faceam nu era bine (sau poate eu simteam ca o face asa, ptr ca eram cu gandul numai la fosta, ma acuza ca nu pun suflet in nimic (nici macar cand gatesc), ca nu duc nimic pana la capat (el este genul de om care nu se culca pana nu ii iese o treaba), dar cel mai des, imi spune CA SUNT INTR-O CUSCA, din care nu vreau sa ies, ca el a incercat sa intre si sa ma scoata de acolo, ca mie imi este bine numai daca vine si el in cusca mea, etc. Apoi imi mai spune ca il sufoc. Poate ca la inceput l-am sufocat cu posesiunea si gelozia, dar il iubeam foarte mult si nu vroiam sa il pierd, este prima mea relatie si poate nici nu am stiut cum sa procedez, asa am simtit. Dar acum, stau 11 ore la servici, si cand ma duc acasa, simt nevoia efectiv sa fiu cu el. Ei, dar daca ma duc langa el, sau il mangai, sau il pup, etc, zice sa il las in pace, sa nu il mai calaresc atat, ca e obosit si vrea sa respire. Eu ma simt ca naiba la fazele astea, nu pot sa inteleg: nu are nici o dorinta sa fie cu mine sau sa fiu in preajma lui! deja cand intru in casa, nu mai stiu cum sa reactionez, simt ca parca tot timpul il deranjez. In plus, imi spune mereu ca sut nefericita si tensionata, ca nu stiu sa fac altceva decat sa creez tensiune, ca sunt prea compkexata, ca felul meu de a gandi atrage numai rele, ca ma panichez din orice, ca nu pot sa fiu relaxata. Dar cum sa fiu relaxata cand vine bebele, noi stam intr-o garsoniera unde el fumeaza non stop, nu a incercat sa se duca macar la bucatarie, cand traim mai mult din salariul mau pe care seful cand i-am spus ca sunt insarcinata, mi l-a scazut, cand ma arat ingrijorata ca am facut candidoza si ii spun ca trebuie sa se dea si el cu ceva si imi face un scandal ca el nu se da cu nimic ca la barbati nu are efect, ca iarasi sunt obsedata, etc., cand nu am nici o sustinere din partea lui? cand nu mi-a luat niciodata nici o floare? Simt ca nu imi ia niciodata nimic (decat la inceput mi-a luat niste manusi de mos nicolae) pentru ca nu merit, pentru ca simte el ca nu merit, nu are nici o dorinta sa imi daruiasca ceva. Acum 1 an su jumatate eram disperata sa ma marit cu el, chiar i-am spus, si am vb pe tema asta, dar vag. El a suferit f mult in copilarie din cauza familiei si probabil nu are nici o dorinta sa semneze ceva, vreodata (doar a stat 6 ani cu fosta - putea sa se insoare cu ea), nu i se pare important. Eu l-am inteles, si imi trecuse si mie, am spus ca e mai important sa simta ca il iubesc si asa, oricum. Dar acum mi-au revenit aceste ganduri, ma gandesc ca e important pentru bebe sa stie ca are o mama si un tata cu acelasi nume de familie, asta social vorbind, sau daca nu, macar in fata lui Dumnezeu sa ne casatorim. I-am spus saptamana trecuta, ca vreau sa ne casatorim si mi-a zis: acum vrei sa te mai iau si in casatorie? ce pretentie mai e si asta? ceva de genul, nu ajunge cat te suport, sa te mai iau si de nevasta? Simt ca e tare nefericit cu mine, i-am spus si imi spune ca sunt nebuna, am numai subiecte de telenovela la care el a obosit sa mai participe, etc. Si imi spune ca am o problema cu mine, ca nu sunt multumita in pielea mea, ca ma resping pe mine, ca imi fac rau in mod intentionat, etc. ba chiar mi-a spus sa ma duc la un psiholog.
acum sunt la servici, de dimineata i-am lasat un bilet in care i-am scris ca nu ma mai intorc pana maine seara. Ce sa fac? Simt nevoiua de o pauza, dar nu vreau sa ne despartim, nu pot sa ii privez pe bebe si pe iubitul meu unul de celalat. Toate lumea spune ca acest bebe ii va face tare bine.
Nu stiu ce sa fac
va multumesc mult ca mi-ati citi randurile
bobi

GabiG spune:

Draga mea,
este foarte trist prin ceea ce treci, cu atit mai mult ca esti insarcinata si aceste ginduri aceste trairi nu iti fac bine nici tie dar nici lui bebe. Nu stiu cum poate sa fie asa insensibil, asa grosolan. Te rog sa ma crezi ca eu nu as sta o clipa linga asa un om. Stiu ca il iubesti, ai spus-o in nenumarate rinduri. Dar el te iubeste? Dupa cum se comporta...NU! Nu cred ca venirea pe lume a bebelui va schimba ceva. Poate, dar eu nu cred. Sint multi care atunci ii apuca si mai tare panica. Din cite am inteles ai incercat in nenumarate rinduri sa vorbesti cu el si sa lamuriti situatia dintre voi, dar el nu vrea sa participe la "o telenovela". Probabil este incapabil sa ofere iubire, daca spui ca a avut traume in copilarie. Sau poate gindul lui zboara acum la cealalta, care e femeie libera, NEinsarcinata, cu care (in capul lui) ar face o viata.
Eu zic ca ai facut bine sa iei un pic de distanta, sa il lasi sa-si racoreasca mintea, sa nu il mai sufoci (doamne! cum poate sa rosteasca aceste cuvinte?? Eu una, i-as scoate ochii, la propriu). Cred ca datoria ta este sa ii oferi sansa sa fie cu tine si cu copilasul vostru. trebuie sa incerci treaba asta, dar daca de el nu se va lipi nici un sentiment tu nu mai ai nici o putere. Vorba aia "dragoste cu sila nu se poate". Eu nu sint de parere ca doi oameni trebuie sa ramina impreuna de dragul copilului. Un copil care nu creste in armonie si in dragoste nu se poate dezvolta normal, nici fizic, nici emotional. Asta e parerea mea! La ce folos sa aibe linga el un "tata" care sa il respinga de fiecare data...asta in cel mai bun caz? Sa nu mai vorbim de faptul ca fumeaza acolo...As putea scrie romane pe tema deschisa de tine. Imi pare tare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva. Sper ca mica distanta sa iti dea ragazul sa-ti pui in ordine gindurile si sentimentele si sa iei o decizie sanatoasa.
te pup si pe tine si pe bebele tau, sa fiti sanatosi si curajosi!


Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!

Salmida spune:

Bunä Bobi!

Nu pot trece nepäsätoare pe langä mesajul täu trist. Situatia este destul de dramaticä, luand in considerare cä esti insärcinatä. Din cele povestite de tine, sincer iti spun, eu una nu as fi putut accepta sä mä trateze asa. Mi s-a pärut grav si faptul, dar nu numai, cä fumeazä mai tot timpul in garsonierä, färä sä vä menajeje, pe tine si pe bb, nici un pic. Si dacä este sä däm la o parte faptul (ipotetic doar!), cä nu iti aratä respect tie, mä intreb cum de poate sä nu se gandeascä la copil??? Ai indurat si acceptat multe! Ia o pauzä. Gandeste-te la toate aspectele vietii voastre de cuplu si alege ce este mai bine pentru tine si pentru bb. As vrea sä te intreb ceva totusi? Comportarea lui a fost aceeasi si inainte de rämane insärcinatä, s-a "agravat" dupä aceea, sau asa a fost relatia voasträ de la inceput? Eu iti doresc sä ai puterea sä iei o hotärare si sä o duci cu succes panä la capät. Personal nu am nici cea mai micä tolerantä pentru astfel de indivizi ... si chiar meritä !! Curaj si ai grijä de tine si de micut(ä)!! Te särut!
Adia

Knocked down, but never knocked out!

klavier spune:

mai bobi, tare imi pare rau de ce-am citit...
dar sa stii ca unui barbat, cu cat ii suporti mai multe, cu atat il inraiesti mai mult! si nu numai unui barbat, si cu femeile, si cu copiii e la fel.
a cui e garsoniera? daca e a ta, ia da-i frumos papucii din "cusca" ta si trimite-l sa se duca unde vrea.
stiu ca sunt dura si ca te gandesti la copil, dar cum poti sa ai incredere intr-un om care iti fumeaza sub nasul de gravida ca se va purta frumos cu copilul tau?
barbati exista destui pe lume, si asta trebuie sa o afle si el.
el crede acum ca tu oricum esti acolo pentru el, indiferent de ce iti face.
si cum adica traiti mai mult din banii tai? pai tu esti cea care trebuie protejata!!!

sunt totusi curioasa care sunt lucrurile bune pe care ti le ofera si care sunt atat de importante incat ai ramas cu el pana acum.
sau e doar iubirea ta?!

iarta-mi tonul, uneori sunt idealista, si sotul meu e uneori nesuferit, dar in cu totul alte limite! si eu sunt la fel de nesuferita uneori, dar ...

ai grija de voi!

Adriana

klavier spune:

si inca ceva: am uitat sa iti spun ca bebele care face bine unei relatii e doar un mit!
dimpotriva, un bebe pune la incercare toata trainicia unei relatii, mai ales in primele luni, cand ritmul torturant de somn si nesomn transforma cel mai bland om intr-un monstru de nemultumire si chin!

e drept ca tatii sunt de obicei transfigurati cand isi vad odrasla (ca al meu), dar nu e o regula...

cred ca e o idee foarte buna sa pleci pentru cateva zile.

Adriana

ruxij spune:

Imi pare rau sa citesc mesajul tau si sa aflu ca ai astfel de probleme. Si eu cred la fel ca celelalte fete. Daca nu ai nici o bucurie din partea dumnealui, nu are grija de voi si itzi face doar zile amare, ar trebui sa ii dai o pauza, chiar si in conditziile in care esti insarcinata. Sigur ca depinde si de situatzia materiala. A cui e garsoniera, daca ai avea unde sa te mutzi la o adica si cine te-ar putea ajuta cu bb dupa ce vine. Degeaba sta cu voi, daca in loc de ajutor, este un factor de stress suplimentar. Sunt de acord si cu faptul ca de fapt, cand vine bb, multe relatzii sunt puse la incercare. Chiar daca tata il iubeste pe cel mic, multora le pare rau dupa libertatea pierduta. Faptul ca el nu a vrut sa fitzi casatoritzi cu acte mie niciodata nu imi place. Stiu ca acum se poarta f. mult, mai ales in Bucuresti, dar nu prea dau doi bani pe motivatziile cu traumele in familie sau oricare alte motive, sunt doar povesti dupa mine si este dezavantajos pentru femeie, mai ales daca apar si copii. Si asta spune intotdeauna ceva despre intentzia dumnealui de a nu se angaja, de a face ce doreste si cand nu ii mai convine sa te lase balta, iar tu sa nu ai prea multe drepturi. Dupa mine, nu e corect.
Multa bafta si ai grija de tine si de bb din burtica. Sper sa se rezolve situatzia cat mai bine.


Ruxi

ani35 spune:

Draga mea,ai grija de tine!CHIAR NU-TI DA DE GANDIT FAPTUL CA NU TE RESPECTA NICI UN PIC?Depinde numai de tine,daca vrei sa duci mai departe relatia asta,care schioapata de pe acum.E bine sa te gandesti la bb ,insa nu uita de tine.Crede-ma,ca nu se termina lumea aici.Peste ani,daca vei hotara sa-i mai dai o sansa(una,doua...noua),
(pierduti, bineinteles)o sa regreti,nu ai idee cat.In stadiul tau,nu e deloc bine sa fii trista si daca situatia nu e pe placul tau,eu cred ca trebuie sa iei masuri.Nu te lasa prada deznadejdii,cum faceau bunicile noastre.Suntem in secolul 21,ce naiba? Pupicuri pentru tine si bb

andapanda spune:

Stiu ca e mai usor sa dai sfaturi altora decit sa le pui in practica, stiu ca pina la urma, indiferent de ce zice toata planeta, tot ce simti tu faci pina la urma. Din experientele mele de gen (neplacute, ca sa fie clar :-) sint de acord cu vorba aia de duh care zice ca viata iti da aceeasi lectie pina o inveti. Probabil ca n-ai ajuns inca acolo, dar intr-o dimineata o sa te trezesti cu valul de pe iluziile (si deluziile) tale ridicat si o sa-l vezi pe "iubitul" tau exact asa cum e, un barbat care nu te respecta si nu te iubeste (suficient) iar intrebarea ta n-o sa mai fie daca sa pleci un weekend ci in care weekend sa-i mai acorzi (o ora) sansa sa te vada pe tine si copilul tau. Te-am pupat, nu te mai gindi atit la ce zice, ce nu zice, ce crede, ce nu crede, ce simte, ce nu simte dumnealui ci ce vrei si ce meriti TU de fapt. Crede-ma, am fost intr-o telenovela din asta si singura concluzie e ca nici un barbat din lume, mai ales unul de soiul asta nu merita sa suferi asa pentru el. Poate gresesc, e numai o parere personala.
numai bine, panda

PS nu am inteles din mesajul tau daca ai sprijinul familiei tale si daca prietenii "nevirtuali" :-) iti sint alaturi, dar daca da- eu in locul tau i-as arunca manusile alea la propriu si "manusa" la figurat! (iarta-mi vehementa, dar cum ziceam, stiu prin ce treci si inca sint furioasa pe mine insami ca mie mi-a luat cam multisor sa depasesc "momentul" :-)

ioana spune:

5 ani mi-au trebuit pentru a-mi da seama ca ma chinuiam fara rost pe langa ceea ce numeam "iubirea vietii mele". Ha-ha-ha. Totul trece si nu am regretat niciodata ca m-am despartit de el. Dimpotriva, ma intreb cum am putut suporta atata timp umilinta aceea... Dragostea este oarba, cu adevarat... Draga mea, iarta-ma ca vorbesc despre mine, dar cand ai descris situatia ta, parca ai fi vorbit despre viata mea... E drept, cu exceptia copilului. Asta este avantajul tau: TU ai un copil, care va fi al tau orice se va intampla. Mingea este in terenul tau, cum se spune. Asteapta pana dupa nastere, distanteaza-te un pic de el si concentreaza-te pe problema cu adevarat importanta in momentul acesta: copilul. Dupa aceea, vei putea lua decizii corecte. Acum nu te mai umili si ai grija de tine! Asteptam vesti. Multa rabdare si liniste sufleteasca!

bebi spune:

Cred ca cel mai potrivit ar fi sa-l "alungi"(macar temporar) din locuinta voastra.. Sa nu te sperie latura materiala pt ca cu siguranta te vei descurca mai bine fara el.
Stiu ca in asemenea momente este cumplit de greu sa fii singura. Te gandesti ca singuratatea e mai groaznica de raul pe care ti-l provoaca prezenta si reactiile lui necontrolate. Capul sus... toate astea or sa treaca. Fii curajoasa!!! Ca sa te imbarbatez iti voi spune ca si eu am trecut prin momente similare. Dupa o relatie de 3 ani, am ramas insarcinata, iar tatal copilului m-a parasit dupa ce parintii lui au aflat ca sunt insarcinata. Am trecut prin momente groaznice.. Nu am cuvinte sa-ti descriu. Am fost inconjurata din toate partile de reprosuri si descurajari. Dar eu am mers mai departe. E adevarat ca situatia mea materiala este mai buna si imi pot permite sa-mi cresc SINGURA copilul, fara ajutorul nimanui. Astazi, fiica mea are 6 luni si este cel mai dulce copil. Muncesc foarte mult (aprox 10 ore) si, atunci cand vin acasa, fetita mea ma tine cu ambele manute de fata si imi gangureste. Este cel mai frumos sentiment... nu exista comparatie.
Dar sa revenim la tine:
1. nu-ti mai face rau.Esti o fiinta speciala care poarta o alta fiinta in pantec
2. copilul este prioritatea ta
3.nu il mai intretine pe trantor
4.dupa ce ai sa nasti o sa ai nevoie de un sprijin si o sa-l astepti de la el. Daca acum nu este dragut cu tine, de ce crezi ca va fi dupa? Tatal copilului meu nu a venit nici macar cand am nascut!!! Si-a vazut copilul doar de 2 ori.
SPER SA-TI FIE BINE. TE ASTEAPTA O PERIOADA MAI GREA DUPA CE NASTI. NU TE TEME!!! DUREAZA DOAR O LUNA. MAI SCRIE-MI

bobi spune:

fetelor, va multumesc. bineinteles ca nu am plecat. l-am sunat de la servici, si l-am intrebat daca sa plec (citise biletul) si mi-a raspuns cu un "nu" care m-a facut sa uit tot. ptr moment. asa ca m-am dus acasa. el a lucrat toata ziua (are firma, e programator, dar mai mult nu merge decat merge- nu e chiar trantor, munceste destul de mult, dar cam degeaba), apoi s-a dus in crasma si a venit a doua zi. ce fraiera, nu? mi s-a luat de el. oricum, voi sta acolo pentru ca vreau sa fim impreuna toti trei, si vreau ca copilul meu sa aiba un tata. poate daca plec acum fac ceva ireparabil. am sa mai astept pana vine bebe. pana atunci incerc sa stau linistita, sa nu ii mai cer nimic, il las in plata Domnului - atat cat pot, caci imi este atat de drag!
ref situatia materiala, stiu ca ma voi descurca. acum stam intr-o garso cu chirie, o garso pe care el se chinuie sa o cumpere, dar am si eu garsoniera mea (sta fratele meu in ea). asa ca de acoperis nu ma plang. mai rau e cu iubirea. nu vreau sa fim impreuna numai ptr copil si nu vreau sa il iubeasca numai pe bebe (pentru ca stiu ca il va iubi) si pe mine nu. poate ca sunt cam naiva si idealista. oricum, deocamdata voi lasa lucrurile sa curga, incerc sa ma detasez, chira daca voi sta acolo in continuare. poate ii este frica de momentul care vine PE BUNE, si mie imi este frica si parca acum imi dau seama ca intr-adevar voi avea un copil.
mai vorbim.
va pup pe toate

bobi si bebele stresat de mama lui stresata