Cum tratam crizele de personalitate(isterie)

Baietelul meu are 1 an si 5 luni si a inceput sa isi manifeste personalitatea si doleantele din ce in ce mai tare.De multe ori cand nu vrea sa faca ceva sau doreste un lucru interzis face crize de urlat si se aseaza in fundic pe unde il apuca.Intotdeauna incerc sa ii explic cu vorba buna de ce nu e voie una sau alta dar el o tine pe a lui.Nu trebuie sa va spun ca in majoritatea cazurilor imi pierd rabdarea si mai incasaza cate o palmuta la fundic sau peste manuta.Apoi se potoleste.Cred ca metoda asta de calmare nu e cea mai buna si nu e bine ca imi pierd rabdarea dar cum sa fac altfel?

Familia mea

marcuali spune:

Draga asi, nu esti singura cu problema. Theo, are si el exact 1 an si 5 luni si de vreo luna a inceput cu crizele de care vorbeai. eu ii explic ca nu are voie, ca nu e frumos - desi el urla mai tare si apoi plec, il las sa urle. dupa cateva scene de astea, cu dus in camera lui si lasat sa urle - nu mai mult de cateva minute, dupa care mergeam sa ii mai explic odata si sa il linistesc s-a potolit. Acum e foarte incapatanat, in schimb are notiunea de nu e voie, desi face uneori pe la spatele meu. Varianta cu palmuta mie nu imi place desi de multe ori mi-am muscat limba sa nu o aplic si eu. Eu il mai trag uneori de perisor - f usor, in semn de pedeapsa. Totusi cred ca pedepsele corporale nu sunt indicate dar mai ales nu rezolva nimic.
Rabdare multa si perseverenta!

marius spune:

. Eeee problema veche... stati ca abia incepe. Acum pe bune parerea mea este ca ar fi recomandabil sa nu va lasati "duse" de urlete plansete si zbierete. Atat va avea cat ii lasati voi. Ii lasati un deget va lua un deget, ii lasati 10 maini va lua 10 maini si mai mult a doua oara nici nu va concepe sa primeasca doar 9. Asa incat, rabdare faceti cu schimbul daca aveti cu cine schimba atunci cand fierbeti si apoi iarasi rabdare, nu e o crima daca va mai scapati dar atentie la violenta depinde extrem de mult de personalitatea fiecaruia dintre voi insa nu lasati apa sa curga pentru ca pe cuvant nu se va intampla nimic rau si mai mult mai tarziu cineva o sa va spuna "multumesc mama pentru ceea ce ai facut pentru mine si pentru cum ai facut pentru mine" si asta cu toata sinceritatea omului matur din acea clipa. Va fi copilul vostru de acum. Azi decizia este a voastra.

Crestere mare!

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

ciuf spune:

Si al meu baiat are cateodata niste apucaturi de ma intreb de unde le are. Ce ma deranjeaza cel mai tare e "ciocanitul" cu capul. Nu-i pun filmul cu Baloo, e clar ca se lasa cu scandal. Se tavaleste pe jos, se da cu capul de podea si urla si mai tare ca, normal, il doare.
Cu cat sunt mai calma si incerc sa ma abtin de niste rabufniri cu atat se potoleste mai repede. Chestie verificata. Ridic tonul, pai incepe sa planga si mai tare.
Nu vreau sa incep cu pedepse in camera lui. Ala este un refugiu unde trebuie sa se simta bine. Cum si mie imi place sa ma duc in dormitorul meu, sa ma asez in pat sa citesc o carte sau sa ma uit la tv, intr-un cuvant sa ma relaxez, asta vreau si pentru el. Camera lui sa fie un loc de joaca, nu unul in care trebuie sa stea pentru cateva minute cand a facut o prostiuta.
Asa ca prefer sa-l trimit frumusel pentru 5 minute, unde altundeva, decat jos, pe canapea, unde avem TV si unde e innebunit sa stea privind numai la "Cartea Junglei" si il las sa bazaie. Si incep sa scad numaratoarea. "Mai ai un minut, mai ai nu stiu cate secunde". Inca nu are notiunea de timp, dar prin numarare realizeaza ca se scade ceva si este din ce in ce mai putin.
Deci figura asta merge, cu locul lui unde trebuie sa stea sa se linisteasca pentru cateva minute.
Alte metode ar mai fi distragerea. Incerc sa-l imbunez cu diverse chestii ce stiu eu ca-i plac ca sa trecem de tantrumul asta.
Despre palmita la fund ce sa spun? Ca mi-a mai scapat si mie una si a fost mai rau. Asa ca m-am convins singurica ca trebuie sa o scoatem din ecuatie.
oricum astept si eu sfaturi de la alte mamici.

Numai bine,
Ciuf si Luca
Camera lui Luca/Finding Nemo

ana_a spune:

Uf...si noi avem problema asta...daca ii refuz ceva, de exemplu accesul in sufragerie, baie, prin simpla inchidere a usii e jale!Se pune in cap, cu fundul in sus si urlaaaa si 5 minute, si urla tare!Ba mai mult decat atat daca vede ca nu ma impresioneaza, se da cu capul de podea, sau usa...
Daca vrea sa se agate de o floare, am o floare care e inca la inaltimea lui, trebuie sa-i caut alt loc, si nu il las sa traga de frunze, le prinde repede si le rupe sau ma loveste pe mine peste maini
Eu cred ca va trece...

Ana, mamica lui Stefan, pui mic si frumos

KULTA spune:

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51030

ceva similar.

Kulta graviduta si printesa Daniela (15,04,2004)

Poze cu noi
"Lucrurile bune li se intimpla celor care stiu sa astepte"

Mixella spune:

Eu tocmai ce am cumparat o carte de DR Kuzma(sper sa nu fie interpretata ca reclama) in care e vorba de psihologia copilului si cum sa faci. Legat de aceste crize sunt normale, trebuie luat ce nu are voie si aranjat mediul in care traieste astfel incat sa fie in siguranta sa poata explora (supravegheat binenteles). In rest trebuie stimulat cu alte lucruri gen coca, sare, apa si altele sa le examineze. Cutiute cu diverse obiecte in ele. In fine e f buna cartea.
Al meu are un an si o luna si deja incepe sa se "guitze" zic eu cand vrea ceva anume si nu i se ofera. De obicei ori il las ca sa isi piarda interesul pt acel ceva, ori incerc sa ii arat altceva poate si mai interesant si sa ii mentin ocupata mintea.

Sa auzim de bine!

parpalak spune:

Am citit multe pe tema asta si tot nu m-am lamurit.. Unii zic sa-l ignori, altii zic sa-l ajuti sa treaca peste. (Cu ceea ce-i potrivit imprejurarii - luat in brate, soptit la ureche, explicat, distras atentia, etc..) Le-am aplicat pe amindoua si uneori tin amindoua, alteori nu tine nici una.. Asa ca pina la urma concluzia mea e ca depinde de la "criza" la "criza".. Apropos de mersul la el in camera.. nu e pe post de pedeapsa, e pe post de mers in locul de linistire.. al meu chiar se linisteste lasat pentru citeva minute la el in camera (de cele mai multe ori). Pe post de pedeapsa folosim time-out-ul, un soi de pus la colt, care nu are un colt in sine, doar "sta pe banca" sau "sta pe margine", da' stie ca-i pedepsit si urla ca din gura de sarpe. Un minut pentru virsta - al meu avind doi ani, nu depasim doua minute de time-out. Si numai pentru prostioare pe care stiu sigur ca stie ca n-are voie - de fapt, i se citeste pe mutrisoara ca stie.. Si chiar cintareste daca merita un time-out, numai ca sa-si faca placerea..

Sanatate la bebei si mamici.
http://community.webshots.com/user/parpalak
http://home911.servebeer.com

asi spune:

Multumesc de raspunsuri si de sfaturi!
Problema e ca nu am multa rabdare si nici nu are cine sa ma inlocuiasca.Chiar daca o face mama sau soacra dupa e mai rau ca la ele nu exista "nu e voie".
Crizele nu apar acasa ,unde nu are acces decat la ce are voie ,ci apar cand mergem undeva sau se trezeste vre-un "binevoitor" de pe strada sa ii dea voie cu ceve.Sunt unii care nu inteleg !

adrienne12 spune:

Draga, eu am copil de 18 ani si am trecut prin asta. daca vrei sa te asculte si sa nu te doara capul cind asa de mult cind o sa fie adolescent, IGNORA-L! Daca nu sa nu zici ca nu te-am prevenit cite o sa ai de indurat cind va deveni adolescent. Poate te va si bate!cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0

spic de grau spune:

Of ce crize face si al meu...teatru in toata regula! Se lasa in genunchi, pune capul jos pe podea, inoata ca pestele pe uscat, sau sta in funduletz si pune capul pe genunchi si jeleste acolo de zici ca cine stie ce tragedie traieste.
Mai nasol e ca a luat obiceiul (nu stiu de unde, ca nu a incasat nici o palma pana acum), sa isi dea cu palmele in cap. Ma dispera cand face asta. Isi da palme si se uita sa vada daca ii zic ceva. La inceput ma luam de el, si facea mai rau. Asa ca ii spun ca nu ma impresioneaza si ma intorc cu spatele la el. Asa ca renunta la palme. Si incepe sa dea cu picioarele in podea. Moment in care ii spun ca va ajunge in pat la el.
Cand suntem in casa, si face fasoane d-astea il iau si il pun pe covor si ii spun ca nu are decat sa se tavaleasca acolo.Cel putin stiu ca e pe moale.

Daca ridic tonul stiu ca va tipa si mai tare! Sau imi e teama ca il sperii.. Incerc sa evit..

Daca il iau in brate si il giugiulesc, are momente cand se calmeaza, are momente cand se zvarcoleste si da din picioare ca abia il tin. Si atunci il las jos, sau il pun la el in pat si ii spun ca il iau cand se calmeaza. La inceput urla si mai tare, mai ales ca eu plec din camera. Il las un minut si apoi merg iar la el si ii spun ca nu il iau de acolo ca inca plange.. De cele mai multe ori se linisteste repede. Mai ales ca apoi il iau in brate si mergem sa ne jucam.

Cel mai bine merge faza cu ignoratul. Ii spun ca nu are decat sa urle, si iau o jucarie de-a lui cu care incep sa ma joc.
In urmatoarele 2 minute uita de plans.

Sau il mai gadil. Si cu asta merge!

Depinde mult de criza.. nu cred ca sunt 2 copii la fel, sau metode minune. Depinde si de locul unde suntem..e nasol cnd urla pe strada si se uita toti la tine ca la urs. Insa si asa, il pun in carut daca vad ca nu am cu cine sa ma inteleg si el urla acolo...Cam dupa 3 minute de urlete, cnd il iau in brate e atat de recunoascator ptr asta ca tace imediat.

Lumy- mamica lui www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi (11 Martie 2004)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34758" target="_blank">Povestea nasterii lui David