taticul- pe ce loc?

mariusp spune:

quote:

---

Initial creeata de cami30

Bun, sa incepem cu inceputul...
Si m-as adresa in general taticilor, evident minoritari pe acest forum insa si parerea mamicilor e destul de importanta.
Totul aici pe forum se canalizeaza in jurul mamicii si bebelusului,... dar taticul ce rol are?
De ce nu e implicat si taticul in toate activitatile astea, de ce nu face si el baie la bb, sau de ce nu sterilizeaza si el biberoane, sau de ce nu culca si el copilul sau de ce nu-l schimba?

Incercand sa-mi interoghez sotzul vizavi de rolul lui ca tata in viitor(daca se va intampla vreodata), mi s-a parut ca ar dori sa si-l limiteze la acela de a smotoci bebelul 5-10 minute dupa care sa mi-l plasese repede in brate si el sa-si vada de ale lui.. Asa si cu nepotzica. Sa vedeti numai ce fatza a facut cand a asistat la un schimbat de scutec la nepotzica lui, cu kk si miros.. Vai.. sa fuga si nu altceva...
Marea majoritate a acestor "copii mari" ( adica sotzii) traiesc cu prejudecata ca tot chinul crescutului de copii trebuie sa fie al nostru. Si atat. Si in rest sa mai strambe si din nas ca tzi s-au lasat sanii, ca te-ai ingrasat, ca iaca ai celulita... etc..
SI uite asa se duce de rapa totul.
PAi daca ar sta si domnia lui cu bebelu.. 5-6 ore cat esti tu la masaj, la coafor si la fitness.. ar fi ok nu? Pai daca ar sta si el treaz noptile pazind bebelu hranindu-l din x in x ore.... sa poti dormi si tu linistita?
Poate nu am intalnit eu astfel de barbati, insa toti cei din jurul meu ( nu-mi sunt neaparat prieteni) actioneaza cam asa: nevasta acasa cu copilul iar ei la tenis, la job, sau ... sa ma scuzati .. la curve ( pentru ca nevasta s-a ingrasat si i s-au lasat sanii). Si credeti-ma, din cauza faptului ca am un sotz cu care comunic foarte usor imi povesteste toate astea despre barbatii despre care as fi bagat mana in foc ca sunt cei mai fideli sotzi.
Nu0mi convine deloc chestia asta. Ba chiar mi-am anuntat sotzul ca nu am de gand sa stau acasa daca voi face un bb decat atat cat este necesar, in rest sa-si ia el concediu de crestere a copilului si sa se implice cat poate de mult ( nu va imaginati cat de lenesh e). Sa vezi ce mi-au sarit in cap soacra si alte "mamici" care m-au acuzat ca sunt egoista si ca bebe are nevoie mai mult de mama decat de tata. Dar de ce ma rog? Daca nu il alaptezi, nu vad de unde dependenta de mama?
Eu militez pentru concediu de ... crestere a copilului pentru tatici.. Sa stea si mama linistita ca ii ajung noua luni de chin. Sau daca nu, macar implicarea celor doi in mod egal ( vb de cazurile in care bb nu e alaptat). Asa mi se pare fair. L-am facut impreuna, il crestem impreuna.
Sunt convinsa ca se vor ridica multe voci impotriva mea dar asta si este ideea. INcercati sa ma convingeti ca in timp ce voi nu mai prididiti cu ingrijitul bebeului, cu colici, suzete si urlete, "dansul" face si el ceva.. Pentru ca mi-e sila cand merg pe undeva si ii vad pe ei singuri, la terase discutandu-si partidele de sex ocazional ( repet, nevasta le creste copilul, care copil le duce numele mai departe. Si mi-e sila ca nu ma pot duce la bietele femei sa le spun ce au la usa ( oricum tot ele mi-ar sari in cap si nu m-ar crede in veci).
Pe de alta parte.. au si ei dreptate. In clipa venirii pe lume a copilului, sotzul dispare din peisaj. El nu mai e bun decat sa mearga sa cumpere scutece, lapte praf, sa faca aprovizionarea, sa plateasca curentu, intretinerea, etc, pentru ca tu esti ocupata cu bb. Evident ca de sex nici nu se pune problema. BA mai mult, mamicile se muta in camera cu bebelushul lasandu-si sotzul singur in dormitorul conjugal. Rabda omul o luna, doua noua.. dar vine vremea sa-si caute fericirea in alta parte daca nu mai are loc intre bebe si mamica...
Ce parere aveti despre asta?
Pe final vine si intrebarea din titlu.. Pe ce loc e sotzul in viatza voastra?
Cu speranta ca nu am deranjat doamnele in vreun fel, va doresc fericire si sanatate si astept raspunsurile voastre

cami

---

Permite-ti-mi sa-mi dau si eu cu parerea ca un viitor tatic ce sunt (ma rog mai correct spus: ce vreau si sper sa fiu cat de curand) .

Sunt de acord cu toti cei (cele) care au spus ca barbatul este asa cum ti-l cresti/formezi/inveti. In acelasi timp sunt de acord si cu cei (din nou cele) care au spus ca virgula conteaza si cum a fost crescut de parinti.

Se pare ca eu am avut parte de amandoua ()


Si asta pentru ca atunci cand fratele meu cel mai mic s-a nascut am fost "incurajat" de parinti sa incerc sa ajut si eu cum pot (mai ales ca mama nu avusese o nastere foarte usoara). Ar trebuii totusi sa precizez si ca diferenta de varsta intre mine si fratele meu cel mai mic este de aproape 15 ani.

Asa ca am contribuit si eu cu ce puteam - dar asta numai cand tata nu era acasa pentru ca altfel nu aveam loc de el (iar acuma ne intreaba in fiecare saptamana noi cand "punem" odata de bebelul ala): pregateam lapticu', o ajutam pe mama sa-l schimbe sa-i faca baita, ii spuneam povesti inainte de culcare, si cand se facuse mai maricel ieseam cu el la plimbare. De altfel au fost vecini (stateam la bloc in perioada respectiva) care vazandu-ma atat de des cu cel la plimbare incepusera sa creada ca ar fii copilul meu si nici decum fratele meu (si asta pentru ca mama a "petrecut" foarte mult timp in spital inainte si dupa de nastere asa ca nu prea o vazuse cartieru gravida).

Acum vreo doi ani m-am reintalnit (dupa ce pierdusem contactul vreo 4-5 ani) cu o fosta colega de facultate si prietena si ne aduceam aminte de "vremurile bune". Mi-a facut o deosebita placere cand m-a intrebat ce mai face fratele meu caruia ii spuneam povesti cu tractorasul. Mi-a adus aminte de faptul ca ,student fiind, ma duceam acasa in fiecare weekend si il adormeam pe junior cu povesti cu tractorasul - un personaj vesel si poznas inventat de mine.

Sotia am cunoscut-o tot in anul intai de facultate si si ea isi aduce aminte de povestea cu tractorasu. Ceva ani mai tarziu a inceput mai in gluma mai in serios ani sa "ma educe" cu intrebari subtile de genul: nu-i asa ca tu stii cum sa schimbi bebelul? da sa-i faci baie?

I-am raspuns atunci ceea ce ii spun si acuma: da stiu; si chiar daca nu stiu voi invata.

Am uita sa precizez ca sotia e "leoaica" asa ca de tenis sau bere cu baietii nici nu se pune problema .

Si deci sunt unul din barbatii care nu cred in povesti de genul: "mi-e frica sa-l iau in brate ca-i prea mic" sau "asta-i treaba femeii" etc.

Ati putea sa-mi spune-ti ca o sa vad eu in curand cand o sa ma trezesc cu bebelul in brate tipand. Si va dau dreptate si va marturisesc ca ar putea fii posibil sa-mi schimb punctul de vedere insa trag nadadejdea ca nu va fii mult de 1-2 grade (nicidecum 90 iar de 180 nici se pune in discutie).

In final, fericitilor care au copiii: sa va traiasca si sa fie sanatosi.

bonita spune:

Eu sunt o mamica cam posesiva,de aceea nu sunt de acord ca barbatii sa ia concediul de crestere a copilului,adica cum... eu il port 9 luni,il nasc si el sa se bucure de mandretea de copil?De ce sa nu savurez eu fiecare moment?
Am noroc de un sot care se implica in tot ceea ce tine de copilul nostru,atat cat se poate(lucreaza zi lumina),oricat de obosit este tot se joaca cu fetita,tot ma ajuta cu schimbatul,papatul,baita ei,iar in perioada de colici si el se plimba noaptea prin casa cu ea in brate nu doar eu.Trebuie sa va spun ca atunci cand am intarcat-o, doar sotul meu a stat cu ea,eu nu puteam nici s-o iau in brate.
Astfel ne simtim intr-adevar o familie,iar el nu se simte pe dinafara.

Nicky

laurajr spune:

Draga mea, daca sotul aduce bani frumosi in casa fata de tine, nu cred ca e o idee buna sa stea el acasa in CM .
Eu chiar am o familie de prieteni care aveau un bb de 1 an, statea cu mama acasa dar pt ca ea era mereu solicitata inapoi la job iar el statea toata iarna in somaj ( lucreaza in constructii ) au ales sa treaca tati in CM . Si se descurca f bine, nu-l cocoloseste si a devenit bb mai independent, n-a slabit, nu s-a imbolnavit . Se poate deci .
Dar ca sa se implica tatal in cresterea copilului depinde ff mult de sotie . Ia sa-i zica ea ( daca nu are el singur initiative ) : ia-l putin in brate, fa-i baie, schimba-l , da-i sa manance . Sotul meu s-a implicat si singur, l-am mai impulsionat si eu asa ca n-am avut niciodata griji cand am lasat fetita doar cu el .
Daca el in schimb refuza sa se implice ca " e treaba de femeie " inseamna ca nu-si iubeste copilul decat la modul onorific : adica fara implicare in situatii mai grele .

Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura si shoricutzu' Otilia

mina spune:

Nu inteleg de ce cand apare micul bebe unul din parteneri trebuie sa treaca pe locul 2. Nu as fi suportat ideea de a dormit separat de tatal copilului.... idei preconcepute, daca ma intrebati pe mine.

Cami, ce declara un barbat fara copii si ce e in stare sa faca pentru ei dupa ce ii are sunt lucruri diferite. E foarte posibil ca postura de tata sa ii schimbe comportamentul. Insa e adevarat si ce se spune ca ai sotul asa cum ti-l inveti. Nu sunt adepta ideii de barbat devenit menajera si mama eroina, dar nici a ideii ca femeia tine casa si copiii, iar barbatul aduce banii si ceteste ziarul. Echilibru-i bun in toate.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
http://community.webshots.com/user/vizigotu

cami30 spune:

Eu mor dupa taticii cu bebe in bratze... Mi se pare ca sunt atat de sexy!!.. Si nu stiu daca am intalnit doi trei care sa fie disperati dupa bebe si care sa se implice efectiv in cresterea lor..

Mi-e teama ca leneshul meu n-o sa se schimbe deloc, desi el imi zice ca intai sa fac bebe si apoi sa-l acuz pe el.

In sfarsit. N-o sa fac niciodata greseala de a ma muta cu bebe in camera, eventual o luna, doua il luam cu noi.. Mi se pare cea mai mare tampenie atat pentru cuplu cat si pentru bebe care se va obisnui cu mama si nu va mai dormi in veci singur. Eu am dormit singura de mic copil, in cosuletul meu de nuiele, si ca urmare sunt un om perfect normal, care nu se teme de intuneric, care nu se sperie de nimic. Am prietene care la 35 de ani ma mai cheama sa dorm cu ele pentru ca le e teama cand sunt singure noaptea, urmare a faptului ca in copilarie au fost obisnuite sa doarma fie cu mama fie cu lumina aprinsa... etc..

cami

Rufus spune:

Se discuta frecvent (chiar si aici, pe Forum) acest subiect. Multe femei nu pot scapa de acest cliseu din mintea lor: ele fac totul pentru copil, ei sunt adusi cu arcanul sa petreaca cateva minute cu copilul, dupa care fug ca din pusca la curve.
Asta desi lucrurile stau mult diferit. Tot aici pe Forum, multi barbati par foarte responsabili, ba chiar si multe fete recunosc ca sunt multumite de implicarea sotilor. Dar cine sa vada?
Probabil ca raspunsul la dilemele expuse aici vor fi aflate tot atunci cand se va afla de ce fuge cainele dupa pisica.

http://community.webshots.com/user/tora97

ana70mari2003 spune:

Ce sa va spun?Avem trei copii minunati, cea mica a implinit pe 5 august un anisor....Sotul meu s-a implicat de la bun inceput in tot ceea ce inseamna cresterea copiilor.Amandoi am facut totul impreuna, si chiar am foarte mare baza pe el!E drept ca uneori devine prietenul lor de joaca si nazbatii,iar eu un veritabil bau-bau(fiindca ii aduc "pe drumul drept),dar in rest totul e ok.Cu puiuta cea mica a ramas el in concediu de crestere a copilului iar eu am inceput serviciul de la 5 luni...Va sarut pe toate!

ana