TOATE VISELE SE IMPLINESC !

Floare de Colt spune:

Dragilor, eu va multumesc pentru raspunsurile voastre, va multumesc pentru ca existati, pentru ca ati aparut in viata mea si pentru ca sunteti atat de minunati si imi umpleti de fiecare data sufletul de dragoste.

Dragele mele Laura si Elena, eu cred ca cei care nu au vise pot fi: fiinte foarte evoluate spiritual, care au reusit sa transceanda dincolo de dorinte, dincolo de vise si singurul lor vis este asa cum a spus foarte intelept Giuliano, sa nu aiba nici un vis si sa fie tot timpul plini de lumina si dragostea lui Dumnezeu si nu mai au nevoie de altceva. Au deja totul!
Mai pot fi oameni fara vise, sau care probabil isi inchipuie ca nu au nici un vis ori datorita faptului ca sunt foarte tristi si datorita tristetii lor nu au reusit sa-si implineasca prea multe visuri si au ajuns la un fel de blazare spirituala(nu stiu daca este cea mai buna expresie) si au ajuns la concluzia ca oricum nu vor reusi sa realizeze nimic, asa ca de ce sa mai viseze? O astfel de stare este foarte periculoasa pentru ca datorita gandurilor atat de negative, sunt atrase prin rezonanta ganduri si mai negative si persoanele respective tind sa alunece din ce in ce mai mult in prapastia tristetii si a dezamagirii. Cu toate astea sunt sigura ca nimeni nu este lasat sa cada, pentru ca Dumnezeu are grija sa le trimita prieteni care sa-i iubeasca neconditionat si sa-i ajute sa revina printre luptatori si de ce nu, printre invingatori.
Eu sunt sigura ca voi nu va numarati printre cei care nu au vise din cauza dezamagirilor. Poate nu aveti asa cum a spus Elena, o pasiune care sa va faca sa va simtiti tot timpul in competitie cu voi insiva, cu gandurile voastre care va pot inalta sau cobori apropiindu-va sau indepartandu-va de reusita. Probabil in subconstientul vostru aveti un vis. Poate este acela de a fi sanatoase; sau acela de a avea o familie perfecta si fericita, sau de avea prieteni apropiati sufletului vostru, sau poate acela de a va pastra vesnic tineretea si frumusetea, sau acela de a citi o carte superba care sa va apropie de Dumnezeu, sau poate chiar acela de a fi in fiecare clipa cu Dumnezeu.
Sufletele voastre frumoase nu pot sa cuprinda decat vise cel putin tot atat de frumoase.

Draga Cristina[tinatache], asa cum spunea Giuliano, nu trebuie sa ma invidiezi. In sufletul tau este cel putin tot atata dragoste cat este si in al meu.
Gresesti, cand spui ca ai nevoie de forta mea pentru a-ti vedea visul cu ochii. Dumnezeu ti-a dat toata forta de care ai nevoie pentru a-ti realiza visul tau. Singurul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa fii convinsa ca vei reusi sa-l realizezi. Vizualizeaza-te pe tine cea luptatoare si invingatoare. Contureaza-ti foarte clar visul si ceea ce vrei sa obtii si trebuie neaparat sa te si vezi in momentul in care el s-a implinit. Sa te vezi fericita si mult mai puternica si sa ai un zambet si un cuvant de multumire si pentru Dumnezeu, ca el este cel care te-a ajutat sa-l realizezi. Asa trebuie sa gandesti!
Vrei sa-ti spun de cate ori am luat-o eu de la capat pe plan profesional? Am lucrat mai intai la relatii cu publicul, apoi am facut contabilitate primara, apoi grafica computerizata pentru un post de televiziune(a fost superb!), apoi am facut marketing si am ajuns director de marketing. Nu o spun ca o lauda, dar toate astea le-am facut fara sa am cea mai mica pregatire, dar de fiecare data le-am facut cu dragoste si cel mai important, le-am facut cat am putut de bine. Acum sunt chimist la Universitatea din Delft(este singura slujba la care am ceva pregatire, dar nimic de specialitate). De ce am facut atatea? De ce nu sunt multumita? Pentru ca de fiecare data m-am lasat purtata de val, nu am fost in stare sa spun NU si am urmat visul altora, nu al meu.
Acum, pur si simplu vreau sa-mi urmez visul, fara sa ma gandesc la consecinte, la faptul ca nimic nu este sigur, ca ceea ce vreau eu sa fac nu stiu cum imi va aduce vreun castig material, cel putin la inceput. Ar trebui sa ma gandesc, nu-i asa? Sa ma comport ca o mama si o sotie responsabila, ca doar nu avem nici o mostenire, ca sotul meu nu castiga nici pe departe suficient, macar pentru traiul zilnic. Dar as face sa ma invartesc in acelasi cerc vicios in care m-am invartit pana acum si s-o iau de la capat cu ceea ce "trebuie" nu cu ceea ce vreau din tot sufletul. Daca voi continua ca si pana acum, nu ma voi trezi oare prea tarziu ca totusi nu am facut nimic potrivit sufletului meu? Daca ma voi mai trezi, pentru ca probabil Dumnezeu nu o "sa-mi arate si a mia oara cu degetul", drumul pe care trebuie sa-l aleg, pentru implinirea mea profesionala si deci sufleteasca. Asa ca am renuntat sa-mi mai pun singura bariere mentale si il las pe Dumnezeu sa se gandeasca la restul problemelor, oricum el o va face mult mai bine decat mine si eu o sa-mi vad mai departe de visul meu. Numai gandul la el, imi lumineaza sufletul.

Cu dragoste si lumina divina,
Floare de colt

tinatache spune:

Floricica, nu mai am cuvinte, decat MULTUMESC!!!

Cristina

danielac spune:

Floricica draga tu ca intotdeauna ma emotionezi si ma faci sa ma gandesc la lucruri uitate si care asteapta intr-un sertar sa le caut...

Dana si Diana-Maria http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072

ani35 spune:

Floare de Colt spune:

Ani, eu nu vreau sa va intristez, eu vreau sa va umplu sufletele de fericire. Sa va treziti si sa traiti pentru voi. Sa faceti in fiecare clipa ceea ce doriti, sa spuneti tot ceea ce ati vrea sa spuneti, oricui. Vreau sa experimentati, in prima faza toate acestea si apoi cand veti fi surprinsi de libertatea care v-a cuprins, sa devina modul vostru de viata. Totul va fi altfel! Pana si aerul pe care il veti respira va fi cu totul altfel; il veti constientiza si va va umple de energie si de dragoste. Vorbesc incontinuu de dragoste! Totul emana dragoste, florile, copacii, pamantul, soarele, vantul, pietrele si nu in ultimul rand toti oamenii. Chiar si atunci cand ne spun cuvinte nu prea armonioase, sufletul lor emana dragoste.
Trebuie sa urmarim sa constientizam dragostea din noi in fiecare actiune si totul in viata noastra se va lumina. Vom intelege dincolo de ce suntem obisnuiti sa intelegem. Vom iesi din tiparele in care suntem inlantuiti inca de cand cei din jur au inceput sa ne educe. Am trait pana acum visul altora, visul pe care l-au construit cei care au trait inaintea noastra si care a devenit un fel de "cod de viata". De ce trebuie sa ne conformam acestui "cod de viata" ? Doar ca sa nu-i suparam pe ceilalti? Doar ca sa aiba o parere buna despre noi? De ce sa nu traim visul nostru care ne face pe noi ca fiinta individuala fericiti? De ce sa nu ne intindem aripile si sa nu zburam catre lumina, catre libertatea spiritului?
Daca aceasta va fi ultima zi din viata noastra? Vom muri impacati? Am trait asa cum am vrut in adancul sufletului sa traim, sau am respectat regulile ca niste cetateni veritabili ai acestei societati, astfel incat sa stam in banca noastra, sa nu suparam pe nimeni, sa fim bine vazuti...
Nu vreau sa fim fatalisti, dar ar fi pacat sa constatam ca pana acum ne-am pierdut timpul respectind "regulile" si am uitat sa traim cu adevarat.
Ar fi pacat, nu-i asa?

Cu dragoste si lumina divina,
Floare de colt

ani35 spune:

Draga Floare de colt,multumesc pentru cuvintele tale,aveam nevoie de ele.Credeam ca am mai multa putere,dar m-am inselat.Ma simt dezamagita...Din fericire,sunt casatorita cu un om extraordinar si chiar daca ma doare o sa renunt la...tot ceea ce ma raneste.

Andreeaca spune:

Floare de colt, ai citit cumva "In zarea nemuririi" de Prentice Mulford???
Daca nu, nici nu e cazul pt ca stii deja tot ce scrie acolo.....dar o pot recomanda tuturor celor care au apreciat starea ta de spirit si care au nevoie din cand in cand sa-si (re)gaseasca echilibrul...eu am ridicat-o la rangul de 'carte de capatai'!

In rest, as vrea sa va povestesc putin si experienta mea pt ca sunt sigura ca este un exemplu bun pt toti cei care inca se mai impotrivesc sortii....

E cam asa: De cand ma stiu am avut inclinatii spre activitati caritabile (gen ingrijit copiii din orfelinat etc)si asta era ceea ce ma facea fericita inca de mica (liceu, facultate). Apoi, pt ca m-am lasat dusa de val m-am specializat pe cu totul altceva (finante, audit financiar) si am fost angajata de una dintre cele mai mari firme din lume in domeniu. Dupa cum va puteti inchipui in firmele astea omul este exploatat la propriu. Totul a mers pe principiul "daca pot, de ce sa nu continui, societatea ma considera un om "de succes".
Ai satisfactii profesionale mari dar te transformi putin cate putin in robotel si nu ai timp decat sa mananci si sa dormi (eventual).
Daca nu-ti dai seama la timp (si nimeni nu o face) clachezi si asta mi s-a intamplat si mie......am trecut printr-o depresie de amplitudini remarcabile, ceva ingrozitor si nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca am scapat cu bine!( de 3 ani aproape!)
In clipele acelea groaznice, cand nimic nu ma mai bucura, nimic nu ma interesa, nu-mi trebuia nici hrana, nici apa, nu mai stiam nici daca mai vreau sa ma marit sau nu (nunta era deja aranjata si anuntata), nu mai iubeam pe nimeni, uram soarele si lumina......ei , atunci, nu puteam sa inteleg nici in ruptul capului de ce Dumnezeu a fost de acord ca mie sa mi se intample asa ceva, eram oarecum frustrata (meritam eu asa ceva?! ce rau atat de mare ispaseam eu acum?!) Cu toata lipsa mea de luciditate de atunci am inchis subiectul gandindu-ma ca o sa inteleg poate alta data de ce. Schimbari radicale s-au produs atunci in viata mea. Am hotarat sa ma marit si sa vad mai tarziu daca a fost decizia corecta sau nu (desi nu-mi statea in fire!), cei apropiati m-au fortat practic sa-mi depun cv-uri si sa ma duc la interviuri total impotriva vointei mele.

Acum, dupa trei ani, am inteles perfect ca asta a facut parte dintr-un plan mult mai amplu al lui Dumnezeu pt mine, acum , cand duc o viata linistita, cand am timp sa-mi vad copilul cum creste, cand am un serviciu mai creativ si mai pe gustul meu am inteles ca daca ne incrancenam in niste lucruri care nu ni se potrivesc pt ca nu avem timp sau nu vrem sa acceptam asa, atunci Dumnezeu taie si-n carne vie....dar e spre binele nostru.

Deci iata inca o istorioara care demonstreaza ca Dumnezeu poate fi oriunde...nu numai in intamplarile bune, in razele de soare, in copacii infloriti si in zimbetul copiilor.....

Floare de Colt spune:

Draga Andreea,

Te felicit pentru ca ai reusit sa readuci lumina in viata ta si mai ales pentru ca atunci cand te-ai aflat la rascruce intuitia ta a invins in fata ratiunii, care deja era inlantuita in vartejul actiunilor din fiecare zi care din pacate tuturor ne ocupa tot timpul si ne distrag de la adevarurile vietii.

Nu am citit cartea de care m-ai intrebat. A aparut de curand? Ai idee daca se mai gaseste in librarii?

Cu dragoste si lumina divina,
Floare de colt

maryam spune:

In viata cel mai important este sa ai rabdare , incredere si ...SPERANTA , restul vine de la sine, mai devreme sau mai tarziu, iar tu se pare ca ti-ai dat seama , nu-i asa?

Maryam

Rodica spune:

Eu sunt de ceva vreme intr-o rascruce profesionala si inca incerc sa-l inteleg pe Dumnezeu. Partea mai dureroasa este ca si sotul meu este cam tot la o rascruce. Ce plan o avea Dumnezeu pentru noi?
Cu cine sa ma sfatuiesc? Am inteles pana acum ca trebuie sa am rabdare si cum spunea Camelia, poate ca toate drumurile duc in final in acelasi loc, dar probabil ca trebuie sa invatam ceva pe drum si de asta trebuie sa ratacim o vreme????!!!!????

Andreeaca, m-a impresionat povestea ta, (unde sunt bani multi e si lipsa de timp si mentalitate de robotel---am inteles bine? )
Pe curand , si va multumesc dragele mele!!!