TOATE VISELE SE IMPLINESC !

TOATE VISELE FRUMOASE SE IMPLINESC !

Am vrut sa postez un subiect cu acest titlu, imediat dupa ce Doamne Doamne ne-a daruit casa in care locuim acum, Vroiam sa va povestesc despre cum s-a implinit intr-un mod atat de miraculous un vis frumos. Despre cum am ales intre a trai clipa si a ne gandi la viitor. Noi am ales sa traim clipa.

Cu putin timp in urma am postat un subiect legat de neimplinirea mea profesionala.
A doua zi am hotarat ca trebuie sa actionez cu inima si cu mintea pentru implinirea visului meu.
Am hotarat ca trebuie sa fac ceva pe plan profesional, ceva ce nu are nici cea mai vaga legatura cu nici una din cele doua diplome pe care le am, dar care se potriveste perfect inclinatiilor mele spirituale. Ce ziceti? Pare o nebunie, nu-i asa?
Acum nu am nici cea mai vaga idée cum as putea sa fac ceea ce mi-am propus si unde si cum va decurge totul, dar important este ca am luat o hotarare si sunt sigura ca daca voi fi ferma cu hotararea mea, printr-un mod absolut miraculos se va deschide si calea pentru a-mi realiza visul. Am hotarat sa nu mai iau viata asa in serios pentru ca simt ca totul se desfasoara mult prea repede si ca eu pur si simplu sunt doar un spectator si ca am cam uitat sa traiesc. M-am ingrozit gandindu-ma ca este vorba de propria mea viata. De ce sa nu imi deschid inima si sa nu ma port ca un copil care stie ca orice se poate realiza daca isi doreste cu adevarat? Uitati-va la copiii vostri? Ati observat ca si cea mai mica sau cea mai mare dorinta a lor se implineste? Ei stiu ca cineva acolo sus ii iubeste si ca pot avea orice, doar trebuie sa ceara. Ei nu se tem de nimic. Pentru ei totul este atat de simplu…
De ce sa ajung la o anumita varsta si sa am frustrari si regrete ca nu am facut in viata ceea ce mi-am dorit si mai rau decat atat, ca nici macar nu am incercat?
De ce sa nu ies din aceasta rutina cotidiana?
De cand am luat aceasta hotarare am simtit ca s-a modificat ceva in interiorul meu, si parca am scapat si de o anumite lincezire mentala. Sunt toata un zambet in orice imprejurare si pasii mei parca urmeaza un dans gratios.
Aseara s-a petrecut ceva si s-a strecurat un simbure de indoiala in sufletul meu(v-am zis ca ceea ce mi-am propus eu este ceva atat de spectaculos, pentru mine)si incepusem sa imi pun anumite intrebari despre cum voi realiza eu ceea ce mi-am propus.

Astazi de dimineata am primit un mesaj de la Doamne Doamne, pe care ma bucur ca am fost in stare sa-l descifrez. Sunt sigura ca ceea ce am inteles eu este exact ceea ce a vrut sa-mi transmita.
Asatzi a trebuit sa o duc pe Teea la o baza sportiva undeva in afara orasului, intr-o zona unde nu mai fusesem niciodata si habar nu aveam cum trebuie sa ajung acolo. Trebuia sa fim acolo la ora 8.45 de minute. Necunoscind drumul imi propusesm sa plecam mai devreme ca sa ajungem la timp. Din anumite motive, am plecat mult mai tarziu decat ora propusa si m-am mai si intors inapoi ca uitasem sa-i iau casca.
Ne-am urcat noi pe bicicleta si am pornit la drum. Stiam doar ca trebuie s-o iau spre sud, nimic mai mult, dar eram atat de increzatoare ca voi gasi drumul incat am mers mai departe. Mi-am urmat intuitia si am luat-o pe anumite potecute pentru biciclisti, avand de ales de multe ori daca s-o iau la stanga sau la dreapta. La un moment dat am avut o ezitare si am oprit bicicleta vrand sa intreb totusi pe cineva. Cine credeti ca ne-a ajuns atunci din urma? Una din educatoarele cu care trebuia sa ne intalnim la centrul sportiv si care din anumite motive(!!!!) intarziase. Am mers dupa ea. Credeti-ma ca drumul a fost atat de intortocheat ca daca nu am fi intalnit-o nu cred ca as fi gasit baza aceea sportiva, oricum nu in timp util. Cand am intrat pe usa m-am uitat la ceas. Era ora 8.45!
Atunci am inteles ca de fapt primisem un semn de la Dumnezeu legat de indoiala mea in legatura cu drumul pe care l-am ales. Am inteles ca trebuie sa am curaj si sa pornesc intotdeauna l-a drum chiar daca nu stiu exact pe ce cale voi apuca si daca va fi vreodata sa nu stiu cum sa merg mai departe, EL imi va trimite intotdeauna pe cineva care sa ma ajute. Tot drumul de intoarcere a fost o adevarata lectie, la fiecare pas Il simteam pe Dumnezeu cu mine. Pista de biciclete traversa o padurice si fiind o usoara panta bicicleta mergea singura, fara sa pedalez, iar soarele imi zambea printre copaci si imi mingaia obrajii. Cred ca daca mi-as fi intins “aripile” as fi putut sa zbor.
Apoi a trebuit sa aleg intre doua drumuri. Nu mai stiam pe care am venit. Pana la urma mi-am dat seama ca la un moment dat se intalneau. Cel pe care l-am ales eu avea un semafor si a trebuit sa astept putin sa se faca verde, dar in final am ajuns tot acolo unde trebuia. Pentru mine si acest lucru a fost plin de semnificatii.Am inteles ca intotdeauna trebuie sa merg inainte, ca voi ajunge tot acolo, chiar daca va trebui sa ma opresc putin.
Important este sa ne continuam visele. Niciodata nu este tarziu, pentru ca intotdeauna vom ajunge exact acolo unde trebuie, exact cand trebuie. Singurele lucruri de care avem nevoie sunt curajul si credinta.

Va doresc ca toate visele voastre frumoase sa se implineasca si sa aveti puterea sa luptati pentru ele. La capatul celalat va asteapta fericirea si implinirea, asa ca merita.
Si nu uitati: “Nu sunteti niciodata singuri! De cele mai multe ori Dumnezeu va poarta in brate cu o dragoste nemarginita.

Cu dragoste,
Floare de colt

caty spune:

Draga mea,
m-ai emotionat atat de tare...
Este atata adevar in povestirea ta!
Si eu cred cu putere ca tot ceea ce vrem se poate implini cu credinta in noi si credinta in Dumnezeu.

Iti doresc sa-ti duci la capat toate drumurile neterminate.

caty

Andrada spune:

Floare de colt, entuziasmul tau m-a coplesit iar mesajul tau ma pune pe ginduri. Scriam intr-un mesaj ca-mi place ce fac, dar ca.... as alega altceva daca as putea. Ei bine ieri am simtit ca explodez in masina. Sint printre ultimele care isi iau copilul de la gradinita, si ieri, exact cind stingeam lumina la birou sa plec, m-a chemat sefu sa mai stam de vorba despre un alt proiect. I-am spus ca trebuie sa-mi iau baiatul de la gradinitza. parca nici n-a auzit. A inceput sa vorbeasaca sa deschida documente etc. Fierbeam si ma inrosisesm, mi-l imaginam pe Marcu plingind, stind la geam si asteptindu-ma cum o face de cite ori vin tirziu. Am stat inca 17 minute dupa ceas, infern. Nu reasseam sa ma calmez. Am alergat pina la masina si pe strazi conduceam ca nebuna. Seara dupa ce l-am culcat si aranjam ultimele lucruri prin casa, deja incepuse sa ma intepe inima. Putintel. Saptamina viitoare trebuie sa plec iarasi intr-un business trip. Si va trebuie sa gasesc baby-sitter etc Si ma consider norocoasa ca printre atitea concedieri am reusit sa-mi pastrez slujba. De ce? pentru ca n-am curajul tau, Floare de colt. N-am curajul sa zic nu cind nu-mi place si sa aleg ce-i bine pentru mine si familia mea. Mi-e frica de schimbare, mi-e frica ca n-am sa fac fatza. Si mi-e frica ca am sa "fail" Mi-e frica ca daca de miine as incepe de pilda sa design perdele, asa cum imi doresc, n-o sa fiu buna, n-o sa-mi iasa. Nu mai vreau sa fiu ultima care isi ia copilul din day-care, nu mai vreau business trip, nu mai vreau sa-mi fie mintea la serviciu, si la seful care nu ma lasa sa respir, nu ma lasa sa lucrez de acasa cind e zapada pina la balcon. Nu mai vreau si mi-e frica. Intre ele "incremenirea in proiect" cum zicea Liiceanu.De aceea sint poate in stare sa vad toata dimensiunea hotariririi pe care ai luat-o. De aceea vreau sa te felicit din inima ca tu ti-ai depasit macar o limita (daca nu o intreaga sfera) si sa-ti urez noroc!
Dumnezeu fie cu cei curajosi si buni!
cu drag,
Andrada

Salmida spune:

Drage visätoare,

Fiecare dintre noi avem vise, dar am observat cä cel mai greu este sä le pästräm intacte de-a lungul timpului, sä nu le läsäm ”alterate” de intamplärile care ne aruncä intr-o parte si in alta pe valurile vietii. Dupä ce viata ne loveste ”sub centurä” uneori, nu este usor sä continuäm a visa si a crede in implinirea viselor noastre.
Acum 3 ani incepusem si eu sä simt dorinta de a face ceva mai mult pe plan profesional. Mi-am dorit din tot sufletul, am incercat sä fiu si activä in realizarea acestui lucru. Eram in Romania si cele de acolo poate cä stiu cat este de greu. Nu este mai usor nici in alte täri, incä nu am reusit sä imi dau seama foarte clar. De multe ori un gand imi spunea sarcastic ”Hehe, nu ai sä reusesti! Renuntä!” ... Nu era usor sä lupt cu el ... Dar am continuat sä strang din pumni si sä cred mai departe. Totul apoi s-a petrecut rapid! In trei zile eram deja cu cartea de muncä transferatä la altä companie. Urma sä schimb radical domeniul, iar ca sä vä faceti o imagine vä pot spune cä am plecat din invätämant ca sä lucrez la o companie sträinä care producea ... vagoane! Dar se implinisem un vis ! Eram fericitä!! Urma sä fac ceva care imi pläcea!
In altä ordine de idei, incä din adolescentä m-a fascinat Parisul! Dar era asa departe de realizare!! Stiu cä m-a intrebat o datä cineva care sunt cele trei dorinte ale mele (dar sä nu credeti cä era pestisorul de aur!!). Una dintre ele era ... un vis ... sä väd acest oras al iubirii! Toamna trecutä acesta a fost cadoul de ziua mea: o säptämanä la Paris, si incä aläturi de cel care mi-a cucerit inima.
Si atunci de ce sä nu avem vise, de ce sä nu le pästräm in inimä panä cand vor deveni realitate? Eu una continui sä visez ....
Nu as vrea insä sä credeti acum cä sunt complet ruptä de realitate. De parcä am si putea? La ritmul vietii zilelor acestea!! Dar de ce sä nu facem un loc cat de mic si viselor in viata noasträ, sä läsäm loc gandurilor bune si frumoase...
Si ca sä nu vä plictisesc prea mult am sä inchei cu intrebarea? Stiti ce m-a indemnat sä scriu aceste randuri?
VOI, atmosfera acestui site pe care isi lasä amprenta sufletele voastre bune, curajoase, tinere ...
Numai bine tuturor mämicilor si bebeilor!
Cu drag,
Adia

Floare de Colt spune:

Dragele mele va multumesc pentru cuvintele voastre frumoase.

Draga Caty, ai vazut ca visul tau cel mai de pret s-a implinit?
Iti doresc sa ai intotdeauna puterea necesara sa visezi si sa-ti realizezi toate visele.

Draga Andrada, te rog frumos sa nu mai spui niciodata "mi-e frica". Singura iti pui bariere. Pur si simplu iti programezi singura sa ti se petreaca exact lucrul de care iti este frica.
Tu singura iti faci viata si iei decizii pentru tine. Daca nu le vei lua tu, le vor lua altii pentru tine.
De ce sa te temi cand ai putea sa fii inteleapta si sa gandesti exact invers. Mentalizeaza-te tot timpul zambitoare si invingatoare.
In loc sa te trezesti dimineata si sa-ti inchipui ca iar va interveni ceva si iar vei fii printre ultimii parinti care isi iau copilul de la gradinita, de ce sa nu te "vezi" acolo printre primii, calma si plina de dragoste?
De ce sa iti consumi energia temindu-te si astfel atragand prin rezonanta energii negative care te vor conduce exact acolo unde te temi sa ajungi, adica vei da gres cu tot ceea ce ai vrea sa faci, dar te temi, cand ai putea sa fii inteleapta si sa gandesti pozitiv, sa iti creezi scenarii frumoase pe care sa le sustii mental si astfel vei rezona cu energi pozitive care te vor propulsa exact acolo unde ti-ai propus.
De tine depinde toata viata ta. Ca sa te parafrazez " Dumnezeu este cu cei curajosi si buni!"
Daca vrei sa spui NU, spune NU, daca vrei sa spui DA, spune DA.
Gandeste-te bine la ceea ce vrei sa faci si daca vrei sa vezi daca visul tau este sustinut sau nu de Dumnezeu, intreaba-l. Respira adanca si rezerva-ti bucuria linistii mentale. Uita tot ce te framanta si inchide ochii. Pune-i lui Dumnezeu intrebarea care te framanta! Asteapta raspunsul! Daca te vei simti imbratisata de Dumnezeu si coplesita de dragostea lui, atunci de ce sa te mai temi? Fii sigura ca va fi cu tine la fiecare pas. Mai ai nevoie de alt ajutor?
Gandeste-te ca totul este un simplu joc!
I-ai urmarit pe copii? Toate jocurile lor sunt reale. Cand nu le mai place un joc, il incheie si incep altul si mai frumos.


Adia, ai vazut ca visele frumoase se implinesc in mod miraculos daca noi suntem convinsi de acest lucru?

Mult succes luptatoarelor!

Lauraa spune:

Floare de colt, te-as intreba si eu.... ce se íntampla cu oamenii care nu au nici un vis?

LAURA

tinatache spune:

Hei tu, Floricica, ce frumos stii tu sa le povestesti pe toate... te felicit si te invidiez in acelasi timp. Da, as vrea sa cred ca asa este insa uneori mi se pare ca drumul e prea lung...si mi-e teama sa nu obosesc pe parcurs... am luat-o de atatea ori de la capat incat... stii tu ce vreau sa spun. Ma refer la partea profesionala pt ca din fericire am ca sot un om deosebit iar de bombonica noastra nu mai zic ce mandra mi-s :)) Sper sa gasesc forta ta si sa ajung sa-mi vad visul cu ochii. Multumesc pt cuvintele frumoase.

Un an nou fericit!
Cristina

Rodica spune:

Floare de colt , iti multumesc!
In ceea ce ma priveste, faci parte din raspunsul pe care-l astept.

cam spune:

Floare de colt, cum reusesti tu sa gandesti pozitiv intotdeauna ?? Eu nu pot, indiferent unde sunt, aici sau pe alte pamanturi, simt ca sunt inconjurata de prea multa rautate si invidie. Nu ma pot detasa de partea a rea a celor din jur ?

Liliana spune:

Asa este Floare de Coltz, si eu sunt adepta frumoasei reguli "cere si ti se va da"...iar atunci cind nu sti ce sa ceri,in mod sigur Ingerul o sa-ti arate drumul si deciziile le vei lua din acel suprem Instinct.
Mi-am adus aminte ca am citit mai de mult o carte in care se spunea ca viata este "un fractal in spatiul Hilbert" si se mai spunea ca totul in existenta noastra are la baza acea minunata teorie a fractalilor.
Din prima clipa in care ne sculam decidem(conform acelei teorii) propria noastra soarta si viitorul.Si ca o simpla secunda in plus sau in minus poate avea asupra vietii noastre un impact major. Spunem DA sau NU in fiecare clipa si cu fiecare clipa ne decidem propria existanta.
(daca nu te-ai fi intors din drum sa iei "helmetul" poate ca nu te-ai mai fi intilnit cu persoana care ti-a aratat drumul cel bun!)
Cind placam la drum,daca iesim din casa ACUM intilnim anumiti oameni pe strada,anumite masini trec pe drum,peste 5 minute,totul este altfel.
Deciziile acestea mici,aparent nesemnificative,pe care le luam zilnic si care uneori par rutina cotidiana,fir su fir si pas cu pas ne influenteaza intreaga VIATA. le luam noi insine?! Suntem "putin" ajutati de Cineva acolo de sus,care ne are in grija?...eu cred ca DA!

palmyrah2002 spune:

quote:

---

Originally posted by Lauraa

Floare de colt, te-as intreba si eu.... ce se íntampla cu oamenii care nu au nici un vis?

LAURA

---

Draga LAURA,
Eu nu cred ca sint oameni fara vise!!Le au,dar prefera sa traiasca fara ele,intr-o lume a lor si nu recunosc ca viseaza la ceva.Sint ori prea mindri,ori prea "ocupati" sa vada dincolo de vis.Si copilaria este un vis.....un vis frumos,pe care ar trebui sa-l retraim mereu.Sa nu uitam sa fim copii macar o clipa si sint sigura ca viata noastra ar fi mult mai frumoasa.
Sa-ti spun sincer ii compatimesc pe acesti oameni.....si le doresc ca visul sa intre in viata lor....Cristina