o poveste trista...

N-as vrea sa va intristez pe toti... dar parca ma simt atat de aproape de toti prietenii de aici, fie ei si virtuali, incat acum, cand ma simt atat de indurerata, mi se pare logic sa va povestesc si voua!
Am doi colegi de serviciu, casatoriti si care au 2 fete mari (una studenta in ultimul an si cealalta a terminat facultatea acum 1 an sau 2), amandoua au fost niste copii foarte cuminti, silitori la scoala, etc, erau asa de fericiti si se mandreau cu ele...
Cam acum o luna, insa, a interveniot brusc o mare problema, fata cea mica a inceput sa nu se simta bine, au tot dus-o pe la doctori, spitale, etc, si in final au dat diagnosticul crunt: avea tumoare la creier!!! A fost operata, operatia a reusit, sa zicem, si apoi peste 2 saptamani a venit rezultatul biopsiei: tumoare maligna de gradul III. Profesorul care a operat-o le-a spus parintilor ca locul in care se dezvoltase acea tumoare era asa de imposibil, incat nu a putut s-o scoata pe toata, asa ca ar mai ramane doar o speranta, cu chemioterapia, poate se va retrage?!
Si acum sa va zic de ce sunt eu atat de impresionata...
Trecand peste faptul ca mi se pare extrem de nedrept ca un copil sa-si incheie socotelile cu lumea asta la 20 de ani, inainte sa fi apucat sa traiasca, propriou zis?!
Ma gandesc cum se poate simti o mama, care a crescut un copil si a trecut prin toate momentele mai grele si mai usoare fiindu-i alatauri... asa cum sunt si eu alaturi de copilul meu, asa cum sunteti voi toti... cum poate deci mama asta sa-si vegheze copilul muribund?! Si cum poate ea sa traiasca in fiecare zi, stiind ca poate e ultima pe care o are alaturi de copilul ei, cum si de unde sa gasesti puterea de a fi tare pt copil, sa-i dai putin curaj?!
Dumnezeu sa ne fereasca pe toti sa trecem prin asemenea incercari, ca pe langa asemenea probleme orice altceva pare atat de nesemnificativ... Si Dumnezeu s-o ajute, ma rog intr-una, pe aceasta fata sa se insanatoseasca si sa poata trece peste tot chinul asta...


daca dragoste nu e, nimic nu e!

Airam spune:

Am citit mesajul tau,grea situatie !!
Eu am fost suspecta de cancer la 20 ani,dar m-a ajutat D-zeu si s-a infirmat banuiala,insa am trecut printr-o spaima care nu am s-o uit toata viata mea.
Nu stiu daca chimioterapia este cea mai potrivita solutie,parerea mea.
Daca e din Bucuresti,poate incerca si la Stelian Fulga,are multe cazuri reusite.
Sa ne tii la curent cu situatia fetei;ii doresc mult noroc,sansa multa si credinta la fel de multa !!Credinta in D-zeu poate face minuni !!

Sanatate maxima !!

sumisa spune:

Eu cunosc o mamica care a facut fata unei astfel de drame, doar ca fetita ei avea 8 ani. Ii pastrez tot respectul din lume acelei femei. Sa stiti ca nu exista nimic pe lume pe care o mama sa nu-l poata face, chiar daca e sa veghezi asupra copilului tau fara nici o speranta.
Asa o legatura puternica s-a stabilit intre ele si cu sora mai mica, incat acum de cate ori sunt deprimate le apare in vis vesela si fericita. Pur si simplu tot fetita le ajuta sa treaca peste durere.
Astfel de "intamplari triste" exista in lume la tot pasu, nu trebuie sa inghidem ochii la ele ci sa-i deschidem mari sa putem pricepe ce avem acum.

Airam spune:

Miha,nu inteleg,fetita a scapat sau nu ???

Marina spune:

Anamaria,

Imi pare tare rau pentru colegii tai si sper din suflet ca fata lor sa reziste. Din pacate stiu cum e cu boala asta pentru ca am avut un caz in familie, nepotul meu care a facut boala asta la 7 ani. Din pacate in ciuda operatiei reusite, chimioterapiei si a ceva sanse de vindecare Dumnezeu l-a vrut mult de tot si acum e un ingeras.
Verisoara mea (mama baiatului) nu si-a mai revenit nici acum dupa 7 ani de la moartea lui.

Sanatate multa si putere de lupta acelor oameni!
Marina

PS: Toti doctorii au fost de acord ca este un rezultat al radiatiilor de la Cernobil. Mama lui era insarcinata la acea data cu el.

Laura V. spune:

Nu exista cuvinte care sa exprime acesta tragedie. In astfel de situatii ne dam seama cat de mici si neputinciosi suntem in fata sortii si cat de scurta poate sa fie uneori viata. Doamne, Doamne ne da si bune si rele, cum este vorba "sa nu-ti dea Dumnezeu cate poti duce", dar in astfel de cazuri iti vine sa urli de durere pt. ca nu poti intelege ce rau ai facut ca sa traiesti asa ceva. Din pacate eu nu sunt inca mama, dar stiu ca moartea este cea mai cruda si grea durere, iar cei ce raman pot sa fie marcati pe viata.Sa-i dea Dumnezeu multa sanatate si speranta fetitei bolnave!

AncaG spune:

Buna!

Ti-am trimis un mesaj pe mail. Daca totusi nu l-ai primit, ideea e ca de la o vreme inclin sa cred faptul ca tratamentele naturiste nu sunt numai o gluma asa ca nu ar strica o cautare in arhiva revistei Formula As (www.formula-as.ro) unde eu am gasit printre raspunsurile de la cititori mai multe recomandari privind tratarea diverselor tipuri de cancer. Multa sanatate tuturor!

Anca