Stie cineva un psiholog bun pentru copii?

Cum sa incep? Sunt disperata! Avem un baietel de 9 ani. Sunt casatorita cu tatal lui de 14 ani. A venit cu greu pe lume, cu tratamente si cu probleme. A fost prima si ultima sarcina a mea in toti acesti ani. Va dati seama ca ne uitam la el ca la ultima minune din lumea aceasta. Dar, este foarte rasfatat. In ultimul timp nu se mai intelege nimeni cu el. Se poarta urat cu toata lumea (in afara de tatal lui pe care-l respecta cel mai mult). Am avut probleme si la scoala. S-a batut cu copiii (mai ales cu fetitele pe care le considera 'monstri').Ne era jena sa mai mergem si la sedintele cu parintii, din cauza reclamatiilor la adresa lui. Acum sta cu bunica , dar o terorizeaza. Nu vrea sa faca teme, nu vrea sa citeasaca, nu vrea nimic. Se joaca tot timpul cu jucarii sau la calculator, altceva nu vrea sa faca. Ne-am gandit sa cerem ajutorul unui psiholog. Credeti ca facem bine? S-a mai confruntat cineva cu aceste probleme? Astept cu nerabdare raspunsurile dumneavoastra.

andreea_tx spune:

Den,poate de la acest rasfat pornesc toate.Incercati sa-i impuneti niste reguli stricte asa putin cate putin pana se obisnuieste.Poate e o forma de protest ca sta cu bunicii si el si-ar dori sa fie impreuna cu voi.Sa incerce tatal sa vb. cu el daca pe el il respecta si de ce nu incercati si cu pedepse fara calculator sau ce ii place lui sa faca mai mult.Nu stiu era numai o parere a mea nu am avut inca probleme de genul asta pana acum.Nu-i rau sa cereti si parerea unui psiholog.Este in fiecare dimineata de dumineca la ora noua dimineata pe OTV o emisiune Academia parintilor si acolo este o d-na dr. psiholog foarte draguta(nu-i retin numele)care prezinta tot felul de probleme care apar in copilarie si solutiile lor.Poti incerca la ea si vezi ce spune.Poate a mai urmarit cineva emisiunea si ne spune numele dr.ca daca nu m-a interesat nu i-am retinut numele.

andreeat

Maria I spune:

Draga Den,
As putea sa-ti dau pe pm numele unei foste profesoare de-a mea, o fiinta exceptionala. Pt ca doamna respectiva este profesor universitar, ar fi insa posibil sa nu se poata ocupa chiar dumneaei de baietelul tau, insa un mare castig ar fi si daca ti-ar recomanda pe cineva cu experienta in lucrul cu copiii. De asemenea, as mai avea o solutie: undeva, in centrul capitalei, exista un cabinet particular tinut de doi buni prieteni, sot si sotie, amandoi extraordinari, parinti si ei. Trimite-mi un pm daca esti interesata.
Intre timp, incearca sa observi daca in ultimul timp s-a produs o schimbare (in casa, in anturajul baietelului tau, in obisnuintele lui), s-ar putea ca el sa fie cu adevarat afectat de aceasta.
Toate cele bune si multa rabdare

ankalaura spune:

Ati incercat sa ii limitati cumva copilului accesul la TV sau calculator? Il motivati cu ceva? Ce inseamna rasfatat? Cere si i se da? Ce inseamna in "ultimul timp"? De cand sta cu bunica? Ce fel e bunica? E o persoana mai in varsta si molcoma astfel incat pustiul face din ea ce vrea? Sau e gata sa-i arda doua scatoalce daca este obraznic?
Sunt foarte multe intrebari. Noi n-am ajuns inca la varsta asta dar ii vad pe nepotii mei. 13 si 14 ani. Stii sunt mai nou? Cel mare nu te aude! Dintr-un copil exceptional si cu un vadit talent la matematica, a ajuns cel mai cel din clasa. Mama lui e chemata la scoala din ce in ce mai des. Nu e atent, nu-l intereseaza nimic, nu citeste, sta numai la TV, la calculator... nici sport nu face, pentru viitor habar n-are ce vrea, si nici nu-l intereseaza chestia asta "viitorul"
Cel mic macar face sport.
Parintii i-au educat de mici un asa fel incat sa respecte mucna altora, sa nu cheltuiasca aiurea, aveau limita la banii de buzunar, limita la pretentii (adica nu li se luau atatea haine/jucarii, CD-uri.. cate doreau ei) - mentionez ca ei traiesc in Germania.
Nu-i nimic - pustiul imparte ziare o zi pe saptamana, si tot si-a luat I-POD dela MacIntosh....
Asa ca este extrem de complicat - daca ii interzici, vei face din el un rebel introvertit. Daca il lasi de capul lui, si mai rau!
Incearca sfatul unui psiholog, dar apucati-va si voi sa cititi ceva mai mult despre psihologia copilului - mai ales despre copilul in prag de pubertate...
Si mai incercati:
- sa fiti cat mai mult timp cu el;
- sa il ocupati cat mai mult - sport (nu se poate sa nu il intereseze un sport macar!), diverse activitati (oricarui copil ii place sa vada cu tatal lui un film - dar nu-l duce la un concert de Chopin ca l-ai pierdut)!
- incercati sa va implicati in ce ii place lui - ii place Star Wars, fa bine si vezi filmul, si provoaca-l la o discutie, vezi ce a inteles din el. Ii place Eminem, pune mana si asculta, si nu incerca sa-l convingi ca e o porcarie...
Trebuie neaparat sa-l faceti sa colaboreze cu voi, iar lasatul cu bunica mi se pare cea mai nasoala varianta in conditiile astea. Imi imaginez ca n-aveti de ales, dar incercati totusi sa schimbati ceva, altfel veti avea mult de furca atunci cand o ajunge pe la 14-15 ani.

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea
Eliza de 2005

ankalaura spune:

Uite, rasfoiesc niste titluri de CD-uri educationale si vad ca printer ele sunt multe care se adreseaza copiilor de clasa I, a II-a... cu jocuri matematice, sau limbi straine. Forma pare foarte interesanta, si deloc constrictiva cum sunt temele obligatorii pentru acasa. Ai incercat sa il implici pe pustiul vostru in astfel de activitati? Daca ii place sa stea la calculator, poate il va amuza forma asta de joaca, sau mai precis de invatare prin joaca...

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea
Eliza de 2005

mmag spune:

Cel mai bun psiholog pentru copilul tau esti TU!
Are nevoie disperata de atentia si afectiunea ta.
Manifestarile lui denota lipsa unui timp de calitate petrecut impreuna cu parintii; el incearca subconstient sa va atraga atentia.
Fa-ti timp sa stai mai mult in preajma lui, observa-l jucandu-se, discuta cu el. Cand incerci sa-i spui ceva care ar trebui sa-l aduca pe directia buna, prinde-l de mana si capteaza-i privirea. Vocea ta trebuie sa fie suficient de ferma, dar in acelasi timp calma. Odata ce ti-ai exprimat punctul de vedere, nu te intoarce. Daca nu te asculta de prima data repeta-i acelasi lucru, pana se conformeaza.
Ex:- Este timpul sa mergi la culcare, vreau sa-ti strangi jucariile, sa te speli si in 5minute sa fi in pat.
- Dar vreau sa termin ce am inceput.
- Desigur, dar daca nu termini in 5 minute, va trebui sa continui maine dimineata.
Daca continua cu protestele, incepi sa-i strangi tu jucariile, il iei de manutza si-i spui: Acum mergem impreuna sa ne spalam si apoi te vei culca.
Probabil iti va fi greu in primele zile, daca nu l-ai invatat cu o anumita disciplina, insa merita efortul.
Iti doresc putere si perseverentza. Succesul copilului tau DEPINDE DE TINE.

den spune:

Multumesc mult fetelor pentru sfaturile voastre. Am stat si m-am gandit de unde atata violenta si suparare la copilul meu. Noi (eu si tatal) suntem doua persoane calme si pot sa spun ca nu ne certam niciodata.In familia noastra chiar este un climat foarte placut. Dar, in primavara am angajat o femeie sa stea cu baiatul care s-a dovedit a fi cam nervoasa si tot timpul striga la el. Mi-a povestit si vecina, ca auzea de pe holul blocului cum tipa la el. Cum copilul este cam introvertit si nu ne spunea mai nimic, la inceput nu prea ne-am dat seama ce se intampla.N-a stat decat vreo 3 luni si am concediat-o. De-atunci copilul nostru este foarte violent si face numai ce vrea el. Probabil ca a avut si asta vreo influenta. Acum sta cu bunica. Si ea este cam nervoasa si nu prea are rabdare cu el. Nici nu stiu ca sa mai fac! Noi suntem plecati amandoi la serviciu pana seara destul de tarziu, si adevarul este ca stam destul de putin cu el. M-am gandit sa discut si cu pediatrul lui, care este un medic de exceptie, l-a ingrijit de cand era mic, sa vedem ce putem face. Ma gandesc cu groaza ca in septembrie se intoarce la scoala in starea in care este acum. Mai "vorbim". Va doresc numai bine .

marcuali spune:

Draga Den,
Mi se pare ca copilul tau striga disperat:"Alo, sunt si eu pe aici, bagati-ma in seama, vreau sa fiu cat mai mult cu voi!".Nu este nicidecum un repros ceea ce iti zic pt ca stiu cum e sa te imparti intre copil, sot si mai ales atributiuni de servici si/sau de familie, Insa adevarul e ca baietelul are mare nevoie de voi. Toate lucrurile pe care spui ca le face denota multa furie, desi trebuie sa recunoastem si multa energie. de aceea cred ca ar fi minunat sa iti studiezi un pic copilul, sa intelegi ceva din jocurile lui si intri un pic in ele. Ziceai ca numeste fetitele "monstri", aici s-ar putea sa fie una din cheile-raspuns la intrebarile tale. Incearca sa il faci sa se simta important pentru voi, dar traseaza-i limitele, chiar si prin joc.
Daca ai nevoie totusi de ajutorul unui specialist iti indic cu incredere terapeutii specializati in cadrul Societatii de Psihoterapie Experientiala (SPER, Univ Bucuresti - ii gasesti pe net ca si numere de telefon, printre care Elena Anghel si Elena Vladislav, practicieni in consilerea si psihoterapia copilului si familiei. Deci ii poti cauta pe net, la Univ Bucuresti - Centrul de dezvoltare personala, consiliere si Psihoterapie experientiala sau la Policlinica de copii.
Numai bine

madalinad spune:

eu cred ca faceti bine. mai bine sa fie degeaba decat sa nu fie... eu am ajuns la un moment dat la policlinica batistei, la dr.carmen anghelescu, care se ocupa de copii de toate varstele, de la sugari la adolescenti.

madalina
http://pg.photos.yahoo.com/ph/madalina_dumitr/album?.dir=e08e&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos

cl spune:

Draga Den, iti pot da eu coordonatele unui psiholog pentru copii, foarte bun. Am dat, practic, din intamplare peste el (de fapt este o ea). Pediatra lui Alex ne-a tot batut la cap sa testam baiatul la un psiholog (ca este super-destept, sa-i testam IQ-ul). Este la o clinica privata si are si multa munca de voluntariat la Leaganul Sf Ecaterina. Este o doamna cu foarte multa rabdare si care iubeste mult copiii. Daca te intereseaza, da-mi un PM si-ti trimit toate coordonatele, tot pe PM.
Toate cele bune,

Claudia

Miruna Enescu spune:

Draga Den,

Vreau si eu sa te incurajez sa consulti un/o psiholog. Nu-ti fie teama de reactia de respingere a copilului, este foarte probabil ca psihologul sa vorbeasca mai mult cu voi si sa va propuna voua sa faceti schimbari, nu lui.

Pe baietii mei i-a consultat o psiholoaga la 3 ani, doar asa, inainte de gradi, ca sa stim cum stam (ma rog, la cel mare aveam si niste mici probleme, pe care le-am corectat eu, caci eu eram cea care greseam - si chiar a functionat). Consultul a constat in mai multe vizite, ea a vrut sa-i vada in mediul lor obisnuit (acasa), in parc intre copii, precum si intr-un mediu strain. In plus, a stat mult de vorba cu toti membrii familiei. Din punctul asta de vedere mi se pare o abordare mai fericita decat vizitele la un cabinet, oricat de frumos ar fi.

Si inca ceva. Dupa aceea, fiti pregatiti sa urmati sfaturile primite, pe termen lung si fara "lasa ca doar de data asta merge si asa". Nu puteti avea nici o indoiala ca vor fi sfaturi pertinente, si ca, la varsta asta, inca puteti face ceva cu adevarat.

Curaj si toate cele bune,