Voi mai fi cea de dinainte?

E prima oara cand scriu pe acest forum,desi il urmaresc de ceva vreme.Am si eu,ca toti cei care incep un nou subiect,nevoie de un sfat,de un ajutor...
Dar sa intru in subiect.In urma cu ceva mai mult de 1 an,eram una dintre cele mai fericite femei de pe pamant.Aveam familia pe care mi-o dorisem intotdeauna:un sot iubitor si devotat familiei,un baietel de 2ani si jumatate frumos si destept,un apartament aproape pus la punct,si pentru ca aveam peste 35 ani si ne mai doream un copil,actele necesare adoptiei aproape finalizate.Cazusem de acord cu sotul sa infiem un copil,nu sa mai facem noi inca unul din cauza varstei mele.Dar,in iulie anul trecut,un stupid accident de circulatie ne-a luat ceea ce aveam cel mai de pret:baietelul nostru.
Am incercat sa ne continuam viata...In decembrie am reusit sa aducem acasa o fetita de 1an si jumatate.Daca inainte plangeam aproape toata ziua,acum nu se mai putea.Nu voiam ca fetita noastra sa vada tot timpul o mama plangacioasa in locul uneia vesele,lacrimi in loc de zambete,depresie in loc de dragoste.E o dulceata,si datorita ei,datorita faptului ca psihicul meu parea sa isi fi revenit,am ramas insarcinata.Totul parea sa fie bine,o sa ziceti... In sufletul meu insa,cel putin,nimic nu mai este ca si inainte.Am acum aproape 7 luni de sarcina,o dulceata de fetita si acelasi sot iubitor,dar...Nu reusesc sa scap de dorul baietelului nostru,si chiar daca nu plang atunci cand ma vede cineva,plng zilnic atunci cand Alesia,caci asa ii spunem,doarme,cand sotul e la lucru sau doarme si el,si mi-e frica ca nu voi da nastere unui copil sanatos. Medicii spun ca totul e in regula cu sarcina,dar mie imi este frica. Mi-e frica practic de aproape tot,mi-e frica de masini,mi-e frica de o stupida raceala a Alesiei,mi-e frica sa ma bucur de viata.O sa imi ziceti,probabil,sa apelez la un psiholog,dar am apelat deja si se pare ca totul ar fi o reactie normala...Si totusi,voi mai fi vreodata cea de dinainte?



Mirela

Ramba spune:

Nu cred ca vei mai fi vreodata cea dinainte, dar lucrurile se vor mai estompa, copii te vor solicita si nu vei mai avea destul timp sa te gandesti la baietelul pierdut.
Eu am avut o verisoara care a murit la 4 ani.
In ciuda faptului ca unchiul meu a mai avut o fetita putin mai tarziu, copilul pierdut a ramas in sufletul lor si al nostru ca fiind cel mai bun, cel mai frumos si cel mai destept copil.
Eu aveam atunci 5 ani si nu mi-am uitat verisoara niciodata.
Imi pare rau ca astfel de lucruri se intampla. Mi se pare normal sa fii speriata de orice, dar probabil incetul cu incetul te vei relaxa un pic.
Sunt alaturi de tine!

ANDREEABANICA spune:

...nu ai cum sa mai fi cea dinainte...o durere mai mare decat pierderea copilului nu exista...cu timpul vei invata sa traiesti cu durerea ce-ti macina sufletul....trebuie sa te gandesti ca Dumnezeu ti-a trimis baiatul inapoi prin pruncul pe care-l porti in pantece.
Totul va fi bine,ai sa vezi,copilul e sanatos si probabil el iti va aduce linistea sufleteasca si alinarea de care ai nevoie.

Iti doresc multa sanatate,nastere usoara,un bb sanatos si mancacios- sa nu uit:bun venit in comunitatea.
Te asteptam cu vesti bune.

.

Sabina are nevoie de ajutorul nostru www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=52890" target="_blank">ajuta aici

Andreea mami de ingeras Alexia Elena-12.08.2004
poze Alexia

"In aceeasi limba toata lumea plange,
In aceesi limba rade un pamant..." Grigore Vieru

alinaxeni spune:

ooooofff!cat de mult te inteleg.Eu m-am consolat cu gindul ca e intr-un loc frumos unde e fericit,ca asa a vrut D-zeu.Trebuie sa fii puternica pt. ceilalti copii si sa incerci sa nu devii exagerata cu grija fata de ei.Eventual mergi si la un psiholog. Sigur ca nu vei mai fi ca inainte dar acum nu mai poti face nimic.
Stii cum se spune"ce nu ne doboara ne intareste"

alina

Ana68 spune:

Mirela,cu siguranta nu vei mai fi cea care ai fost....O asfel de durere nu trece niciodata....
Insa copilasii tai iti vor ocupa timpul si mintea si incet-incet vei mai uita de durere si frica....Panica nu foloseste la nimic.Incearca sa te incarci cu putin optimism....Stiu ca e usor sa dai sfaturi,dar si eu am frica de masini,de o simpla raceala a copiilor...Incerc sa imi zic ca totul se va rezolva cu bine !...
Iti doresc tot binele din lume,tie si familiei tale!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

szivarvany spune:

M-a impresionat foarte tare mesajul tau. M-a impresionat puterea ta, mai presus de toate si dragostea ta pentru fiica ta, sotul tau, copilul ce se va naste. Golul lasat in sufletul tau ... probabil durerea se va atenua cu timpul de bucuriile ce te asteapta alaturi de familia ta, de gandul ca acolo sus exista o stea ce nu va apune niciodata.


Leoaicele Daria & Giulia (2004 08 16)

"La vita e` una bataglia, la morte un`avventura"

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37099" target="_blank">Povestea_nasterii

raducu spune:

Mirela,
am plans mult citind mesajul tau. Iti doresc sa fii puternica si sa nasti un bb sanatos si puternic care sa iti aduca la fel ca si fetita multe multe bucurii.
Ca inainte nu stiu daca mai poti fii, caci trecutul nu il putem intoarce. Si eu trebuie sa nasc cat de curand si ma chinui sa fiu rabdatoare si buna cu baietelul meu(care e lumina ochilor mei) dar sa nu neglijez nici sarcina(va fi o fetita).
Iti doresc mult curaj si fie ca Dumnezeu sa-ti arate calea fericirii tale sufletesti. Nu cred ca vei putea uita vreodata, ci doar sa fi impacata cu tine insati. Fie ca fetita ta si bb sa-ti umple gandurile si lacrimile sa le transformi in zambete.

Curaj,

Ioana si Raducu

laurajr spune:

Mirela, baietzelul pierdut va ramane mereu in sufletele voastre...dar gandeste-te ca spaimele de acum si gandurile negre i-ar putea dauna bb-ului caruia ii dai acum viata .
Ceea ce s-a intamplat e de neinteles si irevocabil dar de acum Dzeu iti va da doar fericire .
Eu asa iti doresc ! Si un bb sanatos !

Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura si shoricutzu' Otilia

cmirela35 spune:

Multumesc mult pentru incurajari.Imi pare rau ca nu am reusit sa citesc mai repede mesajele voastre,din cauza unor probleme la conectare care s-au rezolvat abia aseara.
Sincera sa fiu,nu stiu ce sa va raspund,dar faptul ca am reusit sa spun cuiva ceea ce simt,ca situatia mea nu a trecut neobservata,ma face sa ma simt putin mai bine.Inca o data va multumesc pentru a va sti alaturi de mine,fie chiar si pentru cateva minute.

Mirela

emaaimee spune:

Toate aceste framantari sunt normale!
Si mama mea a pierdut-o pe surioara noatra in mod stupid-asistentele nu au avut grija de ea,racise si a facut complicati trebuind sa fie spitalizata.Nu a uitat,dar ne-a avut pe noi 2 dupa aceea si ne-a povestit de micute ca noi mai avem o surioara care e ingeras si ne poarta de grija.


mamica scumpei Bibi-02/07/05
http://pg.photos.yahoo.com/ph/anca76nitu/my_photos

adrienne12 spune:

Draga mea, nu vei mai fi niciodata ca inainte. Durerea de apierde un copil e cea mai mare durere posibila pt. un om. Consoleaza-te insa ca o sa ai doi copii frumosi si un sot iubitor si incet incet o sa iti mai treaca plinsul (caci de uitat nu vei uita niciodata). Cit despre depresia ta din timpul sarcinii poate sa afecteze copilul. AM o prietena care tot asa era in divort si a plind tot timpul. fata ei care are acum 18 ani plinge f. usor si tinde sa fie o fire depresiva... Dar asta e un caz. probabil ca medicul de familie ar putea sa-ti spuna mai multe. Curaj.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0