cariera sau viata de familie

Gabrielama spune:

Ankalaura,

intr-adevar nu foarte multi au cariere in Romania; marea majoritate a oamenilor au un job; pentru multi - si asta cred ca este cel mai trist - este un chin, dar nu au de ales.

Asa cum am spus si pentru mine prioritatea este fetita mea; si nu exista nici o bucurie mai mare decat zambetul ei si ea alergand spre mine in parc (aseara de pilda) si lundu-ma in brate, cu manutele ei mici de furnica.

Insa - poate ca nici eu nu am de ales - banii castigati de mine sunt principala sursa de venit a familiei mele si in mare parte a parintilor mei (din fericire acesti bani vin din ceea ce eu numesc "cariera" si nu un simplu job).

Si trebuie sa recunosc ca m-am intrebat nu o singura data, mai ales dupa ce am nascut, ce as face daca banii pe care ii castig, i-as avea pur si simplu, sau ar veni dintr-o sursa miraculoasa (nu am descoperit-o inca, va spun si voua daca o descopar) fara ca eu sa trebuiasca sa muncesc. Ce as face? cel mai simplu raspuns - as sta acasa cu copilul meu si poate as mai face vreo doi! Si nu mi-ar tresari nici un muschi... As gasi eu ceva de facut si pentru partea "intelectuala" a fiintei mele....

Insa, cum spuneam, la mine pe strada copacii inca nu fac banuti; numai frunze.

Concediu placut tututor!

A! Sa nu uit - la mine roamingul este platit de firma, ca sa nu cumva sa nu fim de gasit la telefon daca plecam din tara...... E bine? E rau?

Gabi

ankalaura spune:

Gabi - parca mesajul tau l-as fi scris eu! Exact asa este si la mine.... Exact ca si tine, ma gandesc ce interesant ar fi ca banii pe care ii castig sa vina din alte surse, si in acel caz, in mod cert as sta acasa cu copilul meu. Si cu urmatorul pe care il tot planuiesc si il tot aman!
Insa, constat ca este foarte greu de definit cariera, job-ul, incep sa ma intreb care este diferenta dintre ele.
Si mie imi place enorm ceea ce fac. meseria mea o fac din pasiune, nu in sila. O fac cu placere, dar tot pentru bani o fac. Ca am si o satisfactie din asta, e adevarat, dar nu pun multumirea profesionala chiar pe primul loc!
Am inceput sa gandesc foarte diferit fata de cum gandeam acum 3 ani, de exemplu.
Cand cheltuielile iti sunt platite de firma, poate fi un avantaj, dar si o constrangere. Si eu am unul din telefoane platit de firma, si chestia asta incepe sa ma enerveze. Ma deranjeaza sa sune cand eu fac baie copilului! Numai pentru ca este telefon de firma si n-am voie sa-l inchid! Mai ales ca problemele mele de serviciu nu sunt genul de probleme pe care sa le rezolv la 11 noaptea, ci tot a doua zi dimineata! Lucrul asta au inceput sa-l inteleaga toti, si nu ma mai suna nimeni dupa ora 6 decat daca este cu adevarat o urgenta.
Inainte de a avea casa noastra, firma mi-a propus sa imi asigure locuinta. Am refuzat - am preferat sa stau cu chirie, si sa nu ma "atarn" cu nimic fata de ei.
La ora asta primesc putine ordine - este mai corect sa spun ca sunt "rugata" sa fac un lucru - si imi convine mai mult asa. cele mai multe fraze incep cu "cand ai timp" sau ":daca iti este la indemana" sau "cand termini ceea ce faci, ai putea sa...?"
Asa ca la ora asta consider ca am un job bun. Nu neaparat o "cariera". Mai ales ca mai sus de atat, e greu sa urc, mai precis in compania asta.... Pentru ca acum sunt nr 2. Nr 1 este directorul general. Decat in timp, pe masura ce si firma creste.
Asa ca ce sa imi mai doresc? Ce tip de ascensiune? La ora asta... numai financiara.
Fireste, daca se investe vreo oportunitate greu de refuzat, m-as mai gandi. Dar trebuie sa fie o oferta prea buna comparativ cu ce am... pentu ca sunt loiala firmei.
Asta nu inseamna ca sefa mea nu ma stresaza uneori peste masura. Iar Alteori suntem cele mai bune prietene din lume.
Deci: cariera, job sau familie?
Va pup si va doresc vacante placuta!

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea
Eliza de 2005

cataghe spune:

Jobul este o chestie pe care ti-o planifici in functie de prioritatile tale in viata la un anumit moment.
Cariera presupune o continuitate si iti planifici prioritatile in functie de ea.



To escape criticism: say nothing; do nothing; be nothing!

filofteia spune:

Ba eu am renuntat la cariera pentru familie...
Mi s-a propus cu ceva timpin urma sa devin director de proiect... pana la urma am refuzat, desi se deschideau multe posibilitati...
Dar insemna sa lipsesc mult de acasa... copilul este mic si are nevoie de mine...
Asa ca am ales sa fiu a doua in proiect.

Kehleyr spune:

Atat dupa definitia lui cataghe, cat si dupa cea a Gabrielei, constat ca eu am job, nu cariera... si nu imi pare rau. Pentru mine satisfactiile intelectuale nu vin de la job. Adica, vin si de acolo, dar in mica masura, pentru ca desi imi place ceea ce fac, nu ma dau in vant dupa activitatea mea. Ii admir foarte mult pe cei carora le place sa munceasca, si le place ceea ce fac, si gasesc satisfactii mari in asta, dar m-am consolat cu ideea ca nu este cazul meu.

Cred ca la mine decizia de cariera vs. job a fost luata la terminarea facultatii cand am decis sa ma angajez pe un post bun in loc sa plec in strainatate la un master sau un doctorat. Dupa care a urmat familia si cumva decizia nu mi-a mai apartinut. Acum nu as mai avea putere si energie sa imi continui studiile. Probabil ca daca m-as chinui as putea, dar ar insemna sa scurtez timpul pentru familie, sa renunt la concedii, sa renunt la cartile care imi sunt dragi. Si pentru mine nu merita efortul. Cred ca sunt cam lenesa .

Este drept ca discutia este inutila in cazul in care cariera de succes = veniturile familiei. Daca trebuie sa muncesti mult pentru ca altfel nu ai incotro, unde mai e decizia?

---

Luminous beings we are, not this crude matter.

alinaxeni spune:

Acum citeva luni am fost in situatia sa aleg intre familie si munca mea.Mai exact trebuia sa plec din bucuresti intr-un oras unde puteam sa-mi dezvolt afacerea f. mult.Eram superincintata.Ma gindeam ca asa am sa pot sa-mi cumpar casa,voi avea o mai mare siguranta materiala,dar aveam citeva probleme.Copilul, nu vroiam sa-l mut pt. ca aici avea mai multe posibilitati,sotul- are aici un sevici destul de bun,totusi am zis ca merita sacrificiul ca sa realizam ceva.OK am plecat,copilul la mama,sotul singur acasa iar eu veneam o data la o sapt.-doua sapt.Dupa numai o luna totul devenise o varza,dar aveam bani sa ne punem si-n cap. Si ce daca? La ultima venire acasa m-am trezit cu un sot care-mi vb. de despartire si un copil foarte revoltat. Atunci n-am dormit o noapte si am pus in balanta totul,riscam sa pierd tot ce ma bucura mai tare.Am ajuns la concluzia ca pot sa am toti banii din lume dar nu voi mai avea copilul asa cum l-am avut inainte de asta.
Am renuntat,am revenit in bucuresti si nu mi-a parut rau chiar daca ce vroiam sa fac era tot spre binele familiei mele.
Pot sa spun ca am simtit pe pielea mea si nu merita pt. toti banii din lume,bani pot face oriunde dar familia nu o mai pot repara nici cu toti banii din lume


alina

adrienne12 spune:

Mama draga de la servici (fie el cariera sau simplu job) vei iesi odata si odata la pensie. In plus nimeni nu e de neinlocuit! Familia o vei avea toata viata. Pune bine in balanta si daca le poti face pe amindoua fa-le. daca nu mie familia mi se pare mai importanta.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0

ankalaura spune:

E clar, singura solutie este sa le imbini pe cat posibil...
Vremurile cand femeile puteau sta acasa s-au dus demult, mai nou s-au dus si vremurile cand serviciul se incheia la ora 4...
Numai ca una este sa alegi un loc de munca cu program mai lung cu 2 ore, si alta e sa alegi un loc de munca unde programul ti se prelungeste cu 5 ore pe zi, o sambata si jumatate de duminica.
Daca ai un copil, nu spun doi, te mai gandesti ca poate acet copil vrea sa fie cu tine, poate mai mult decat vrea sa aiba jucarii mai scumpe.
Altfel, noi, mame fiind, s-ar putea sa avem o surpriza sa constatam ca ai nostri copii nu ne sunt apropiati, si ca vor spune "Da, mami si tati ma iubesc, stiu asta, dar NU o prea SIMT"
Este bine sa vrei sa ii pui copilului tau la dispozitie confort, dar mai important este sa il iubesti, iar el sa o simta. Daca tu ESTI ABSENTA 90% din timp, copilul NU va simti ca are mama....

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea
Eliza de 2005

alinaxeni spune:

Ideea asta ca daca am banii pot cumpara orice cu ei este eronata,asta o spun din experienta.Am avut ocazia sa am si bani si sa vin acasa,sa-i aduc copilului tot ce nu avusese si la o discuti cu fata mea mi-a spus ca prefera sa ma aiba linga ea decit sa aiba bani,tel mobil,haine.Era in stare sa le dea pe toate numai sa-i fiu mai aproape.
Tineti cont ca eu am un copil mare(13ani)care intelege foarte bine tot.Ce te faci cind copilul este mic si nu poti sa-l faci sa inteleaga?

alina

mt spune:

eu nu am cerut o definitie a cuvantului cariera sau job. am vrut doar sa-mi impartasiti experienta voastra. daca ati fost puse in situatia de a alege...
multumesc celor care m-au inteles, celor care mi-au impartasit din experienta lor....

m-am gandit zile si nopti...

m-am gandit ca pot profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il am de trait, astfel incit am ales sa am un echilibru in viata mea.

nu voi face pasul......am renuntat la un job consumator de timp, am renuntat la o promovare chiar daca salariul era substantial, am renuntat la cariera.... si nu imi pare rau.

scenariul ar fi fost acesta: as fi venit tarziu acasa, as fi lucrat sambata si chiar duminica, dar cu foarte multi bani, cu banii aceeia as fi cumparat multe lucruri; copilul meu, ar fi fost plin de bani, dar fara mama, asadar ar fi fost un copil neglijat.... imh, nu-mi place scenariul...

pe de alta parte, nu as mai avea parte de iubire, de dragoste... cand as avea timp de ele???? putinul timp care mi-ar fi ramas, cu cine ar fi trebuit sa-l impart?

inca o data va multumesc frumos pentru sfaturi.
teo