Imi este frica de nastere.

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns KSorana spune:

Probabil ca sunteti voi mai fricoase.Nu-i nimic ,mai exista si alte modalitati de a vea copii,spre ex adoptia.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dorsilia spune:

Eu cred ca tot ce s-a spus am gandit si eu, nu vrea sa repet si eu aceleasi lucruri....iti dau u sfat. Nu face ca mine!!!!! Datorita unei identice probleme ce mi s-a fixat in cap ca si tie am amanat sa am un bebe pana era sa ma amane viata la propriu si m-a trezit la realitate in mod nu dur ci foarte dur, extrem chiar, cand am deschis ochii am vazut clar ce trebuia sa fac de ani de zile si m-am rugat sa se intample .....si s-a intamplat, acum la 32 de ani am un bebe, dar divin, repet de fiecare data asta, are 1 an si o luna si nu am cuvinte sa multumesc Domnului ca m-a facut mamica lui. Si mai vreau si un fratior pt puiul meu, cu voia Celui de Sus. Cat despre durere....nu se compara cu nimic, trebuie acceptata si traita, e normala, e pretul pe care il platim pt toata iubirea cu care o sa ne priveasca copilasul toata viata noastra.

Incurajari:

-exista cezariana
-exista epidurala
-exista si medici buni si profesional si la nivel caracterial, care te pot face sa te simti bine ca gravida si te pot incuraja, te pot sustine si-ti pot fi de folos cand va fi sa nasti, te vor ajuta sa aduci pe lume bebelul in bune conditii

bafta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Darria spune:

Iia, nu-ti fie frica de nastere. Acum medicina a evoluat si apoi fiecare femeie reactioneaza diferit la nastere.
Da este adevarat ca unele femei insarcinate nu sunt tratate cum ar trebuie(cunosc exemple) dar sunt putine cazurile astea. Sunt si medici care merita tot respectul nostru. Poti sa-ti alegi medicul care te va monitoriza si asista la nastere, in care sa ai incredere, inca de la inceput, chiar si inainte de a concepe bebelusul.
Uite, sunt insarcinata in aproape o luna dar nu-mi este frica absolut deloc de nastere, stiu ca se poate fara durere(epidurala, nu vreau cezariana decat daca din motive medicale o sa fie necesar) si chiar de nu s-ar fi putut asa nu-mi pasa prin ce voi trece atunci....aparitia unui bebe e peste orice.
Nu o sa-ti mai fie frica cand o sa stii ca ai un bebe in burtica.



idei nunta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Amedeea spune:

Draga Dorsilia, iti multumesc pentru sfaturi, am sa incerc sa urmez cazul tau, sa fiu mai curajoasa...si sa ma si gandesc la tot ceea ce mi-ai spus si la ceasul biologic de care ar trebui sa tin cont...caci ticaie!

Merci inca o data!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dorsilia spune:

Amedeea, nu se pune neaparat problema curajului, incearca sa privesti un pic in perspectiva si cu mai putin egoism (eu recunosc ca tare egoista am mai fost), sa te intrebi care crezi ca este scopul tau principal in viata si deci, ce merita cu adevarat facut intr-o viata de om (in viata ta, in speta)....Raspunde-ti tu la toate astea sincer si o sa vezi cum inclina balanta singura inspre ceea ce trebuie sa faci. Doar deconecteaza-te un pic de tumultul vietii de zi cu zi, stai si cugeta la rece.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Amedeea spune:

Vezi, Dorsilia? M-am gandit ceea ce mi-ai spus tu cu egoismul. Sunt egoista, e drept: oare imi doresc eu un copil atat de mult? imi plac foarte mult dar unul al meu poate ma sperie in sensul ca va tebui sa renunt la multe...si nu stiu daca as putea sa o fac...asta as putea afla doar DUPA ce as avea bebe...si ma tem de ce-i mai rau adica...sa-mi para rau dupa aceea.
Sunt si intr-o criza de personalitate, daca ma intelegi, in acest sens. S-ar putea ca instinctul meu maternal sa fie inca in faza embrionala......sau nu stiu...nu stiu pur si simplu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dorsilia spune:

draga Amedeea iti doresc din tot sufletul sa nu te "trezeasca" viata la realitate cum m-a trezit pe mine, ca si eu tot cantaream "n-o sa mai pot dormi cat vreau, TV cat vreau, oras cat vreau, concedii unde si cand vreau, mancat cand vreau, plimbat pe unde vreau...dimpotriva scutece, hainute, gatit, sterilizat, curatenie, plimbat cu carutul, griji sa nu pateasca ceva, nopti nedormite, ..etc" stiam toate astea si zau dupa ce am dat cu capul de sus mi-am revenit si mi s-a trezit un instinct maternal de am ramas gravida in prima luna cand am renuntat la protectie, si am renuntat cu inima deschisa si sufleteste pregatita, apoi am avut parte de o sarcina efectiv usoara, nu m-a chinuit copilasul meu in 9 luni de stat in burtica deloc, am vomat doar de 2 ori si aia pt ca mancasem ceea ce nu-mi placea da m-am incapatanat ca e sanatos deci mananc, eram burticoasa insa nu am avut disconforturi, dureri, doar cele date de greutatea proprie, adica nu mai eram asa agila (desi cu o zi inaite de nastere ma cocotasem pe pervaz sa spal geamurile si facusem o oala de zacusca) trebuia sa fiu atenta pe la dus sa nu alunec, era sa cad odata rau, in rest........nu arsuri, nu nimic, a urmat o nastere la termen naturala in 15 minute, de cand m-am urcat pe masa de nastere, travaliul 8 ore, din care doar 2 ore dureros,...si cand mi-am vazut baietelul am fost convinsa ca traiesc un miracol, ca mi-a fost data a doua sansa in viata si ca e un dar divin. Mi l-au pus un pic pe burtica imediat dupa ce s-a nascut si nu era deloc botit la fata cum am vazut alti copii, dimpotriva avea o fetisoara rotunda si rumena si niste ochi cenusii maaari deschisi si o gurita deja zambareata....jur ca nu am trait bucurie mai mare pana in acel moment al vietii mele
lia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ancutzathree spune:

nu exista nimic pe lumea asta ce sa inlocuiasca sentimentele ce tzi se nasc atunci cand aduci pe lume un omuletz,nu potzi sa stii ce inseamna doar atunci cand il simtzi miscand in burtik sau atunci cand ii auzi plansul in momentul in care a venit pe lume
eu te sfatuiesc sa-tzi cautzi un medic de incredere,totul depinde de asta,daca vei gasi unul ai sa vezi ca iti vei scimba parerea cand vei sti ca potzi sa te bazezi pe cineva in momentul nasterii.recunosc ca si mie mi-a fost frica insa am fost incurajata foarte mult de dr pe perioada sarcinii,iar atunci cand am ajuns la spital ca sa nasc m-am simtzit de parca tot personalul ma astepta pe mine,in asa fel am fost primita,nasterea a fost grea dar a meritat efortul pt ca ma simt un om implinit,daca stiam dinainte ce sentimente ti se nasc dand viatza unui copil as fi planificat mai devreme venirea lui pe lume,nu e tarziu nici acum ca am doar 24 de ani...si nu va fi prea tarziu nici peste vreo 3-4 ani cand am de gand sa-i fac un fratzior sau o "fratzioara" lui Alex...
...si inca ceva,cum spunea cineva mai sus,uitzi imediat durerea,este un hormon responsabil cu asta...
iti doresc sa ai curajul necesar si astept sa te vad in clubul .sanatate si numai bine!

ancutzathree&BB Alex(17 iulie 2005)

poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Melania 14 spune:

salutari viitoare mamica!
nu exista sarcina fara griji si nastere fara emotii,DAR, suntem in secolul 21 cand poti sa ceri parerea mai multor medici si sa-ti faci zeci de teste si analize pentru siguranta ta si a BB-lasului.Poti sa incerci si strainatatea(Ungaria de ex)unde pentru aceleasi servicii platesti mai putin decat aici.Cat despre nastere la capatul celor 9 luni si daca ai putut face balet in acest rastimptot esti la capatul rabdarii si nu mai sti cum sa nasti odata.Tu ai ramas marcata de operatia de dinainte si acolo trebuie lucrat ca sa te linistesti.
Vezi ca inceputul e greu!
Mama si BB-lasa Melania.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miha_tori spune:

sa iti spun de ce imi era mie groazaaaaaa ?? nu de durere in si8ne ci sa nu ma apuc cumva sa tip si sa fac ca toti nebunii ca deh.. auzisem vrute si nevrute, ba chiar aveam si oi vecina binevoitoare care imi repete ca ce rau e ce greu ce groaznic etc (si eu eram cu burtica in 7 luni). Asta in conditiiloe ca nu am nascut in tara si aici e modasa fie sotzul cu tine lucru care chiar mil-am dorit.
Am citit p net la povesti.... dar cel mai mult imi placeau alea care contineau fraxe d genul *vreo doua crampe soare si a si venit bb,nici nu am avut cand sa ajungem la spital*. Erau preferatele ca sa zic asa sima tot gandeam, Doamne, tare vreau sa am si eu norocul asta.
Si asa a fost. Am ajuns la spital ca sangeram dar nici gand ca o sa vina bb ; nu erau durerile de rigoare. Surpriza dilatatie 6 si in cateva ore mai mult d stat si asteptat decat d crampe etc a aparut si bebelusha mamii draga.
Ce faceam eu cand a venit ea 'tzushti' p lume ?? Ma gandeam la cemancasem in ziua respectiva.
Totul a fost exact cum mi-am dorit.Nici nu se rupsese apa, s-a nascut intacta invelita in lichid, arata ca un vitzelush, la asta m-am gandit eu cel putin.

Un ajutor a fost probabil faptul ca am facut miscare (adik urcat deal si coborat vale cu sacosele pline pline aproape zilnic ca asa e relieful p aici) plus curat din ala crunt ca al meu sot nu a miscat un degetel. De altfel m-a si anuntat c pleaca sa munceadca in alta tara la 2 zile dupa c s-a nascut bb. Deci nu am avut nici un suport nici in timpul sarcinii nici la nastere nici dupa. Si nu a fost groaznic.Deloc. Eu zic ca depinde c iti doresti din toata inima si asa va fi..

Sa mai adaug ca am 1, 60 si oasele bazinului mici. Dar toate se modifica si se 'inmoaie' in 9 luni. E adevarat.
Depinde ce iti dorestidin suflet. Si nu uita: minuni se intampla in fiecare zi.

Mergi la inceput