ocupatiile extrascolare... unde tragem linia?

Crestem si noi si incet incet ne gandim la sport, muzica, dans, etc.etc. Insa, am si eu o framantare la ora asta: de cate ori incercam altceva si unde tragem linia? Facem 1 luna curs, nu-i place, mergem in alta parte... si tot asa. Dar pana cand? Este luna aceea suficienta pt a-si da seama daca intradevar ii place sau nu? Sau e numai "prea greu" la inceput si zicem ca nu ne place ca sa ne lase mami in pace? Dragostea pt o activitate nu vine abia dupa o anumita perioada (atunci cand nu e de la inceput), dupa ce descalcim primele taine si vedem ca ne mai ies acordurile/pasii?
Am cunoscut o persoana care in timpul liceului era olimpica pe tara si spunea ca la inceput ura materiile respective, numai ca s-a tinut maica-sa de capul ei si asa a ajuns o pasiune.
deci.... cum??

Cristina
-----------------------------------------------
accepta, sau schimba!
iertarea este parfumul florii ramas pe talpa pantofului ce tocmai a calcat-o

Lona spune:

Exemplul meu:
Baiatul meu, Radu, canta de 4 ani la pian. Acum are 9 ani, intra in clasa a III/a. Totul a inceput ca o joaca, pianul il are in casa, mama mea este profesoara. Cand era foarte mic, ii placea s-o auda cantand. Putea s-o asculte ore intregi, lucru care nu se intampla, de exemplu, cu "abstractul" CD.
Cand a inceput sa invete sa cante, a fost si mai amuzant. E, dar cand studiul a devenit din ce in ce mai dificil, nu se mai aseza la pian cu aceeasi bucurie. A fost greu vreo jumatate de an, pana cand a cantat prima data pe scena, a fost aplaudat, felicitat. De atunci, cea mai mare amenintare este ca l-am duce la alta scoala, unde n-ar mai studia pianul.
Acum deja este ceea ce se cheama pasiune. Are trei premii nationale, la concursuri destul de dificile, nenumarate aparitii in concerte si, cu toata modestia, este in primii cinci pe tara la categoria lui de varsta. Satisfactiile sunt foarte mari, dragostea pentru muzica pe masura, dar nici munca nu este putina si usoara. Inainte de concursuri, sunt zile cand studiaza si patru ore (evident, nu "snur").
Sa revin la intrebarea ta, Cristina, cred ca depinde cat este de motivanta respectiva preocupare, si cat de bine stim noi sa ne capacitam copiii, fara sa-i fortam insa. Pe de alta parte insa, cred ca este o mare diferenta intre preocupari extrascolare de divertisment (de exemplu dans, modeling, cercetasi) si cele care presupun deja competitie si performanta. Efortul si implicarea sunt diferite, dar si rezultatele.
Radu mai are momente de "razvratire", cand n-ar mai vrea sa studieze, dar nu sa renunte la instrument. Cu alte cuvinte, taaare ar fi fericit sa aiba aceleasi rezultate cu munca mai putina, ceea ce, evident, este exclus.
Una peste alta, indiferent daca va face din pasiunea lui o meserie sau nu, de un lucru sunt sigura: va fi mai instruit si mai echilibrat dupa aceasta experienta. Dar daca imi voi da seama ca la un moment dat devine chinuitor, dar cu adevarat chinuitor, nu mici mofturi de lene, vom renunta. Deocamdata nu se intrevede o asemenea perspectiva, dar la 9 ani "rasturnarile" de situatie pot fi spectaculoase.
Spune-ne si despre puiul tau, ce=i place, ce-ati incercat.
Numai bine!

tinatache spune:

Lona, ai un baiatel minunat! Sa-ti traiasca si felicitari si voua ca parinti pt tot efortul!
de ai mei pui inca nu am ce spune, sunt inca mici, dar Andra va merge din septembrie la gradinita si as vrea sa inceapa incet-incet cate ceva. Lor le place, ca oricarui copil de altfel, sa deseneze, sa danseze, sa cante. Dar de fiecare data ma intreb: este in limite normale sau chiar are talent? Cum imi dau seama de diferenta? Mie mi-au lipsit astfel de ocupatii, chiar discutam zilele astea cu sotul ca m-as apuca sa invat sa cant la chitara. Sau la pian, dar nu am acasa:( As invata ceva nou, de placere si/sau sa le dau exemplul personal. Nu as vrea sa-i las sa vegeteze pe canapea dar nici sa-i fortez fara sa-mi dau seama...

Cristina
-----------------------------------------------
accepta, sau schimba!
iertarea este parfumul florii ramas pe talpa pantofului ce tocmai a calcat-o

flafi spune:

Parerea mea e ca e mai bine sa lasi copilu sa faca ce vrea el, daca are chef s fac o luna pian sa faca o luna etc. fara a face presiuni asupra lui legat de faptul "ca nu e in stare sa se tina de o chestie" etc. Ce e rau in faptul ca incearca diferite chestii, descopera diverse activitati etc. ?

"So if you tried to understand me
Would you crucify or damn me
Or stand by me
Like smoke around the flame" Vaya con Dios
http://community.webshots.com/user/flafi1
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/4;10716;24/st/20050820/e/Nunta/k/c25d/event.png

Lona spune:

Cristina draga, aveti o premiza foarte buna, adica aveti din ce alege. Baiatul meu deseneaza groaznic de urat, nimic nu seamana cu ce ar vrea el sa-i iasa. Chiar am fost nevoita sa am o discutie mai serioasa cu invatatoarea, sa-i confirm ca "nu-si bate joc", asa cum era in mintea ei, cu ca chiar nu poate mai bine. Acum ne amuzam, cand are ceva de reprezentat deseneaza, apoi scrie langa ce este (masina, copil, pom) ca sa nu existe dubii.
Talentul este talent, si aici nu exista limite. Din ce vad eu in jurul meu, si din propria mea experienta, conteaza cum il cultivi si, mai ales, munca. O abilitate, o inclinatie poate fi trecuta cu vederea si chiar poate deveni inutila daca nu este dublata d un efort sustinut. Si asta e valabil toata viata cred, si in profesiune, si de altfel.
Multumesc pentru aprecieri, cu adevarat sunem mandri de fiul nostru. Fara indoiala insa, am fi fost la fel de mandri daca n-ar fi avut nici o preocupare speciala. Fiecare micut este un "talent" in felul lui, si dupa cum bine stii, cea mai mare multumire a noastra este sa-i vedem sanatosi.
Fii sigura ca daca piticii tai se simt atrasi de ceva in mod deosebit, iti vei da seama imediat. Si pana la urma, nu trebuie sa canti la vreun instrument ca sa-ti placa si sa intelegi muzica, si sa faci o adevarata pasiune din asta, de exemplu.
Succes, si astept vesti despre voi.

dori spune:

Eu sunt de parere ca un copil trebuie sa faca si altceva in afara scolii - asa invata sa isi organizeze mai bine timpul si nu se obisnuieste sa zaca pe o canapea uitandu-se la televizor.
De un an Ioana face gimnastica - ii place, toata ziua exerseaza in casa, se deplasazeaza prin casa facand roata: se duce la baie facand roata, vine la masa facand roata - si evident este trimisa inapoi la baie sa se spele pe maini etc. Dar aproape de fiecare data cand trebuie sa o duc la antrenament incepe cu "azi nu vreau sa merg la gimnastica" - in general pentru ca in momentul ala i se pare mai amuzant sa se joace cu fratele ei, sau sa mearga in parc. Evident ca nu o las sa chiuleasca, o duc la antrenament unde se simte bine, categoric ii place si pleaca incantata de ce a facut si multumita de ea. Daca as simti ca uraste gimnastica, da, as lasa-o in pace si as cauta alt sport care sa ii placa. Dar numai pentru ca spune ca nu vrea sa mearga - cu sensul ca nu are chef - mi se pare normal sa insist sa mearga si sa respecte programul pe care il are stabilit.
Sigur iti poti da seama daca un copil uraste o activitate (nu stiu daca iti dai seama dupa doua saptamani, o luna, doua sau mai mult), si atunci cred ca trebuie cautat altceva care sa ii faca placere.

Miruna Enescu spune:

Bun subiect, mereu ma gandesc si eu la asta.

Nu numai ma gandesc am si facut cate ceva. Si am aflat ca profesorul este extrem de important.

Am dus baietii (la 4 si 5 ani) la inot, si se duceau constiinciosi (am dus munca de lamurire din vreme cu ei, la inceput se rugau de mine sa mergem mai des, apoi nu s-au mai rugat si pana la urma mi-au zis ca nu le place). Mi-am dat seama ca nu le-a placut profesorul; vreau totusi sa invete sa inoate, asa ca vom incerca din nou anul asta.
Apoi i-am dus la patinoar asta-iarna. Cat i-am invatat eu , a fost OK, cand i-am dat la profesor, nenorocire.

Pana la urma, i-am dus la dans sportiv. S-au indragostit de profesoara. Mergem deja de un an; ca si la Dori, cateodata mai zic si ei ca nu vor sa mearga, dar numai pentru ca vor sa faca altceva, si de fapt cand merg sunt foarte multumiti si au deja prieteni si vise de concursuri. Deci dansuri de 2 (si uneori 3) ori pe saptamana.

In plus, au inceput germana. Au o profesoara cu care se joaca in lb. germana. Asa i-am spus: sa faca ce vrea ea, dar lor sa le placa. Si le place, abia o asteapta.

Cu mine fac engleza. Asta inseamna ca ne uitam la casete de invatat lb. engleza prin desene animate de tipul "Ozmo" sau "Muzzy" sau "Wizadora", si din cand in cand vorbim intre noi in engleza (adu-mi aia, te rog, du-te acolo, etc).

Si, bineinteles ca ma framant tot timpul sa nu fie prea mult pentru ei (mai mergem si in parc, cu rolele, si in week-end e pauza, dar totusi).

andanii spune:

da e un subiect f bun de discutat si analizat

am un baietel de sapte ani si jumatate

- de la trei ani am inceput cu engleza, dupa parerea mea asta trebuie stiuta neaparat
- apoi pe la patru ani am inceput cu innotul, cu noi e ok in bazin dar singur cu profesori nu si nu, am avut mai multe tentative cu prieteni de ai lui, aia intrau terminau cursul si eu nu reuseam sa il bag in bazin, am renuntat si vom incerca dinou cand se simte el in stare .... si asta trebuie stiut neaparat
si anul trecut am inceput sa il duc la dansuri sportive, ia placut si nu ia placut, spunea ca e greu ca il chinuie, faceau multe genoflexiuni si alergeu ... dar la sfarsit au avut serbare , un adevarat spectacol cu tot clubul, au porimit diplome, a fost incantat la maxim , i/a vazut pe cei mari cum danseaza, pe campioni si a prins gustul, acuma spune ca vrea si mai departe sa mearga ... inainte de serbare spunea ca abia asteapta sa se termine - suntem la faza de hoby .. nici nu cred ca ajungem mai departe dar ideea este ca face miscare facem si altceva decat in casa si in parc , se intalneste si cu alti copii decat colegii de clasa .... e altceva
deci anul asta aveam ocupat luni si joi cu dansuri, marti si vineri cu engleza
- din toamna trebuie sa il duc la franceza ... ii place lui si vrea sa invete si limba asta - asta va fi sambata
- si tot din toamna vom merge la sah, e tot cererea lui, ii place tare mult si vrea sa il duc la instructor sa invete f bine sa joace ... asta nu stiu in ce zile va fi

of of, sunt multe optiuni sunt multe care vrem sa le faca, sunt multe care ar vrea si el dar nu ne ajunge timpul .... o fi bine o fi rau nu stiu dar decat sa stea in fata blocului macar ii ocupam timpul liber cu chestii educative si care ii fac placere si nu se obisnuieste cu viata pe ''maidan'' mor cand vad copii de 14 ani care stau in spatele blocului cu berile si tigarile in mana deja in lco sa faca altceva ....

asta e parerea mea deci astept contraziceri si astept si alte pareri despre ocupatiile extrascolare



va pup pe toate
andanii

Maria2 spune:

Eu cred ca nu este bine sa-l plimbi de la una la alta pentru ca va obosi si in final nu va sti nici el ce vrea.
Cred ca daca este clar in caputul lui ce inseamna inot, pian , tobe, sah -la nivrlul lui bineinteles-orice copil va spune daca vrea sau nu sa studieze acel ceva.
In momentul in care a ales insa, eu cel putin asa am facut- i-am spus clar: nu dau banii degeaba. Daca nu te tii de treaba te opresti si stai acasa. abia la anul te hotarasti pentru altceva.

De exemplu, Anastasiei mele(are 9 ani acum) i-a placut de la inceput gimnastca ritmica si pianul. Merge foarte bine cu amandoua.
Ioana insa are doar 4 ani si spune asa :" nu vreau gimnastica dar vreau sa inot ca la televizor si vreau sa cant in cor. Nu vreau nici un instrument si nici sah. "
Ceea ce vrea in mod sigur de asemenea-ne-o repeta mereu -este sa invete sa lucreze la calculator.
Deci va imaginati ca un copil de 7 ani va sti singur in mod sigur ce-si doreste din moment ce la doar 4 ani a inteles deja cam cu ce se mananca fiecare activitate de care s-a lovit.
Eu asa cred uitandu-ma la copiii mei.

mamica de 2 printese si un print

alinaxeni spune:

Cred ca ar fi mai bine sa vezi ce-l atrage pe copil ssi apoi sa-l duci acolo unde-i place. Fata mea face vioara de 5 ani si s-a dus singura sa se inscrie, fara sa-mi spuna,eu doar m-am trezit cu programul acasa si am intrat in criza de nervi ca trebuia sa-mi gasesc niste ore libere,atunci cind vroia ea,ca sa o duc si sa o aduc,dar am facut-o.Inainte de examene spune mereu"de la anul nu mai merg la vioara" si vine toamna cind eu spun gata si ea nimic,se duce incontinuare.Acum astept toamna sa vedem ce mai zice,dar as pune un pariu ca va merge incontinuare.Pot sa-i spun nu?Ma gindesc cu groaza ca trece a7a si-i e din ce in ce mai greu,dar o voi sustine indiferent ce va vrea sa faca.
Vezi ce-i place si cind da de greu impingel de la spate.E clar ca-i place sa faca ceva dar cind da de greu se sperie.Ajutal sa invete sa-si asume responsabilitati.

alina