copii si adolescenti
Discutam ieri cu un coleg de birou a carei fata acum are 23 de ani si care-mi spunea ca in momentul in care fata lui a implinit 18 ani, a venit la el si i-a spus ca din momentul acela sa n-o mai intrebe unde se duce, ce face, cand va veni acasa si multe altele, daca nu vrea ca ea sa se mute de la el. In alta ordine de idei mi-a mai povestit ca atunci cand era mai mica, aceasta i-a adresat cateva cuvinte urate, la care el i-ar fi spus ca o va bate. replica ei a fost ca daca el indrazneste sa dea macar o palma in ea, se va duce la politie si-l va reclama. La care el a spus ca nu o va bate, dar daca nu va asculta de el, el se va duce si va reclama ca nu o poate tine din frau si ca doreste ca altcineva sa aiba grija de ea. Pe mine toata povestea asta m-a cam pus pe ganduri si nu prea mai stiu ce sa cred. Eu i-am spus ca daca as vedea ca fata mea, are probleme de comportament de acest gen as urca-o imediat in primul avion si as trimite-o in Romania. La care el mi-a spus ca daca copilul are 9, 10 sau 11 ani si incepe sa tipe pe aeroport, nu o voi mai putea lua, voi fi arestata si trimisa in court pana se va rezolva problema. Stiu ca asta este o problema reala si cunosc copii care au mintit spunand ca parintii ii maltrateaza si ca se simt in pericol cu ei. Pe de alta parte, la un moment dat nu vei mai putea sa-i tii in "frau" si deja cunoastem cazuri de copii care se drogheaza sau se prostitueaza. Parintii, aici de frica legii si datorita faptului ca la scoala li se tot spune copiilor ca parintii nu au nici un drept sa-i "atinga"- ceea ce intr-adevar nu este in regula (sa-ti bati copiii), ii cam lasa de capul lor, sa faca ce vor. Am vazut la ora 12 noaptea de multe ori fete de 12-13 ani cu "gasti" de baieti pe strada. Oare parintii lor nu se ingrijorau, unde sunt ele la ora aceea? Stim si noi ca la varsta de 13-15 ani, totul este posibil si "teribilismul" de la acea varsta, de multe ori este fatal. Atunci, incepe confruntarea dintre generatii. Cum putem noi sa ne protejam copii de "raul" din lume. La mine "inca" nu se pune problema, dar tot sunt ingrijorata si incerc sa gasesc in mintea mea cea mai buna cale de a o putea feri pe fetita mea de toate "ispitele" acestei lumi. Voi, cum a-ti procedat, sau cum a-ti proceda? Poate nu am fost foarte coerenta, dar ijca sunt impresionata de discutia pe care am avut-o ieri.
Raspunsuri
Miruna Enescu spune:
Eu zic ca relatia parinte - copil in cazul colegului tau era foarte in suferinta de mai mult timp, daca negocierea se facea prin amenintari reciproce. Daca s-a ajuns in punctul asta, nu este din intamplare, nici pentru ca "asa e varsta", si nici macar din cauza anturajului.
S-a ajuns pana acolo pentru ca parintele a lasat ca relatia sa cu copilul sa se deterioreze. Pana la proba contrarie, eu cred ca daca un copil se simte iubit, se simte in siguranta, are incredere ca responsabbilitatea ii va fi rasplatita cu increderea parintilor, el nu va avea nici un motiv sa manifeste asa o ostilitate fata de parinti.
In plus, ma mangaie gandul ca acum exista tot felul de consilieri care te pot ajuta daca relatia cu copilul tau scartaie. Poate ca eu nu-mi voi putea vedea propriile greseli, dar daca se va ajunge pana acolo incat copilul sa ma ameninte cu politia, e clar ca voi apela la ajutorul cuiva care sa ma invete cum sa indrept relatia cu copilul.
adrienne12 spune:
Uite, baiatul meu are 19 ani si e crescut in aceasta tara. Nu l-am batut si nu i-am adresat niciodata nici un cuvint jignitor (genul de la rubrica ce nu trebuie sa spunem copiilor nostri). Insa de fiecare data cind a facut ceva care a fost bine am apreciat si de fiecare data cind a facut ceva rau i-am explicat de ce e rau, consecinte etc. AM stiut intotdeauna cine ii sint prietenii si am cunoscut pe parintii acestora. S-a dus la prieteni in vizita sa se joace si la sleep over. Au venit si ei la noi. A frecventat boy-scout care te invata niste principii bune pe linga excursii, tabere si activitati de genul acesta. Cu toate astea am avut si am mult de furca cu el pt. ca minte si petrece prea mult timp pe computer si nu face ce trebuie sa faca intii si dupa aceea distractii. Dar bat in lemn, e un copil f. bun, f. simtit, nu fumeaza, mai bea cite o bere din cind in cind ca doar e mare si nu ma iau eu dupa legile astora, dar i-am spus si i s-a explicat si la scoala ce inseamna sa conduci DUI si care sint consecintele daca te prinde. Apoi sa stii, conteaza foarte mult exemplul personal al parintelui. El invata f. mult din asta. prietenul meu a fost mai dur cu fi-su (care are 18 ani), in sensul ca nu-l lasa mai nicaieri il pedespsea, zic eu eneori prea aspru (gen nu iesi din casa 2 saptamini, nu ai bani de buzunar 2 sapatmini etc) si nici nu i-a luat celular cum i-am luat eu lui fiu-meu. Cind fi-su a pus ghiozdanul sub patura intr-o noapte (in clasa a 12a) si a plecat la o petrecere cu prietena lui taica-su a facut explozie si l-a trimis la maica-sa. Cu toate acestea prietena lui e o fata f. buna. Baiatul este deosebit de politicos, respectuos si bine crescut. Deci un astfel de copil ca cel descris de prietenul/colegul tau nu poate deveni peste noapte rau. Fie a fost de mica asa (genul care se tavaleste pe jos in magazin cnd vrea un lucru) fie la 12-13 ani. Acest lucru se corecteaza f. simplu cu notiunea de time-out dar asta inca din frageda pruncie. Trebuie de la12-13 ani impuse limite. Prietenul meu povesteste asta rizind, zice trebuie sa-ti tratezi copiii ca un bun manager, ii incurajezi si ii lauzi cind fac ceva bine dar ii pedepsesti imediat daca fac ceva prost. De asemeni stabiliti goaluri comune si ii motivezi sa le realizeze (de ex. vrei un nou computer, indrepata-ti notele pe semestrul viitor) etc. Eu cu fiu-meu am facut un tirg si anume daca depaseste minutele la tel. celular (caci se intimpla foarte des) luna urmatoare il pun in hold (adica nu are acces la el) pe o perioada egala cu cit a vorbit in plus. Si multe altele, ar trebui sa scriu un roman. Chiar asa sint sigura ca gasesti carti self-help despre asta. Nu te speria, e greu, dar inveti. SI mai ales cind ajungi la disperare (caci vei ajunge cu siguranta) spune-ti ca va trece.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0
adrienne12 spune:
Referitor la raspunsul de mai sus, da, exista psihologi si psihoatri care mediaza relatiile parinte copil. mai toti copiii pe care ii stiu eu au ajuns sau merg in mod frecvent la srink. Si fiu-meu a fost intr-o vreme. Asta o data cind (cred ca era in clasa a 7a?) scrisese o chestie groaznica despre un coleg de la scoala si o distribuise celor 4 prieteni ai lui. Unul din parinti a gasit-o, l-a sunat pe parintele copilului incriminat care s-a dus la principal si m-a amenintat ca ma da in judecata. Am reusit sa apalnez totul iar fi-meu s-a ales numai cu vreo 3 zile de exmatriculare cu conditia sa mearga la shrink. Iti spun, cu adolescentii e f. greu. Vin zile grele. Odata nu mai stiu ce facuse fiu-meu si am pus mina pe tel alarmata si am sunat la shrink. Cind am cerut o programare, cu lacrimi in in ochi, pt. ca ziceam eu e f.f. grav, receptionista m-a intrebat "e cineva ranit?" NU. "a fost politia involved?" Nu. Si asa mi-am dat seama ca de fapt nu era atit de grav.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0
adrienne12 spune:
psihiatru sau psiholog. e in argou.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0