Bebelusi de ianuarie - februarie 2005 (31)
Raspunsuri - Pagina 11
magga spune:
Lavinia, cind vii si cit stai acasa? Poate ne sincronizam. Natalia e mai bine? Inteleg ce vrei sa spui cu programul; nici eu nu am unul, ar fi si greu, sotul lucreaza sase zile pe saptamina de la opt dimineata la opt seara, adica pleaca la sapte si se-ntoarce la noua, doar micul dejun la mine e sfint, in rest maninc si eu cind si ce apuc, si daca apuc.
Crinuta si Leta, bine ca v-ati linistit. Si vezi ca si cu fata e ok. Iti dai totusi seama cit de absurda este lumea in care traim daca am ajuns sa vorbim de obezitatea unui bb in crestere. Eu sunt convinsa ca o sa se subtieze cind o sa-nceapa sa mearga de-a busilea. Si sa stii ca faimoasele curbe nu sunt decit niste statistici, fiecare bb cu ritmul lui.
magga spune:
a, am uitat sa spun ca fetita avea 70 cm si 6780 la patru luni fix. Nu se ingrasase decit vreo trei sute de grame, dar madam pediatru a zis ca e normal.
Noapte buna
V. Erica spune:
Neatza fetelor,
Multumesc tuturor celor care mi-au raspuns.
Am sa incerc si cu portocala, pierssica i-am dat deja si nu-i prea place, iar pepene parca mi-e frica sa incerc.
De plecat din Ro eu una n-as face-o, sunt si alte metode de protest, dar -desigur- ii inteleg f. bine pe cei care pleaca. Eu, pur si simplu ma simt f. bine aici. As vizita, in schimb, muuulte locuri frumoase...
Si Ruxi sta de mult timp in funduletz. Mor de dragul ei!
Fetelor care tineati cura de slabire pe unde sunteti. De luni ingros si eu randurile
. Gata cu destrabalarea!
Azi sper sa-mi fac timp sa va vad si in poze...
Sa aveti o zi perfecta!
Dana, Eric (27.01.2002) si Ruxi (10.01.2005)
Amaya spune:
Buna dimineata fetelor.
In primul rand vreau sa va multumesc din suflet pentru urari si sa va doresc si eu multa fericire alaturi de familiile voastre si sa dea Dumnezeu tuturor numai bine.
In sfarsit ajung si eu sa va povestesc despre botez si nunta. Am intarziat atat de mult fiindca noi am tinut-o lant cu petrecerile si cu musafirii deoarece, dupa evenimentele de sambata, duminica am luat mirul lui Radu Andrei, luni a fost ziua lui tati, iar marti am implinit noi doi ani de la cununia civila si toate acestea s-au sarbatorit cu casa plina de dimineata pana seara, fiindca asa suntem noi impartim orice bucurie cu familia si prietenii si nu am avut nici macar cum sa deschid calculatorul dar sa mai si scriu.
Sa le iau pe puncte: Botezul a fost tare frumos, in ciuda faptului ca au fost in total 6 copii botezati in acelasi timp, iar biserica este micuta si era neincapatoare pentru invitatii celor 6. Eu am fost cu nervii intinsi la maxim (multumesc Tomasa de complimente, inseamna ca m-am ascuns bine) fiindca peripetiile s-au tinut lant, si anume: nasii, care sunt catolici, nu stiau ce trebuie sa aiba pentru bebe la biserica, deci nu aveam nimic atunci cand preotul a spus sa le punem pe masa asa ca am trimis repede pe cineva sa cumpere ulei, sapun, prosop si funda, apoi preotul a cerut certificatul copilului si tati a dat fuga acasa sa-l ia fiindca habar nu aveam ca avem nevoie de el (cu ocazia asta a luat si certificatul nostru de casatorie care era si el, bineinteles, acasa). Una peste alta, datorita faptului ca erau multi copii nu s-a sesizat omisiunea noastra si totul a fost restabilit la normal in timp util. Bebe a fost un exemplu toata slujba. La inceput s-a uitat el si a studiat putin toata multimea aceea de oameni, a admirat biserica, dar, nu dupa mult timp, a adormit in bratele nasului. Cand am ajuns la baita, a plans scurt dupa ultima scufundare, dar s-a linistit imediat fiindca preotul a avut prezenta de spirit sa il arunce in sus, gest deosebit de apreciat de baiatul meu care a inceput sa rada. Altfel am fost foarte emotionata si mandra de faptul ca nasii nostrii stiau Crezul pe dinafara si l-au spus cu atata patos sub ochii mirati ai preotilor. Si astfel s-a incheiat cu bine botezul piciului pentru care aveam atatea emotii, iar el nu ne-a dezamagit si a fost acelasi copil extraordinar de cuminte, de care toata lumea s-a mirat dupa aceea.
Apoi, a urmat cununia religioasa. Cu toate ca ma gandeam ca nu avem de ce sa mai avem mari emotii (fiindca suntem casatoriti deja de doi ani si oricum credeam ca emotiile botezului m-au secatuit) in secunda cand am fost pusi in formatie ca sa intram in biserica, picioarele mi s-au transformat in gelatina (multumesc lui Dumnezeu pentru rochia umflata) si sufletul mi s-a oprit in gat. A fost o ceremonie frumoasa, preotul a glumit putin ca sa ne mai destinda si apoi, la sfarsit, dupa ce a terminat slujba de cununie, ne-a vorbit despre importanta lui Dumnezeu in vietile noastre si ne-a explicat ce implica o casatorie in fata lui Dumnezeu. Bineinteles, ca nici nunta nu a fost ocolita de neprevazute: nasa mea de botez a luat asupra ei punerea cocardelor si a facut un talmes balmes, fiindca pentru nasi si copii nasilor facusem cocarde din flori naturale, dar unora dintre invitati li s-au parut mai frumoase decat ceea ce aveau in piept si s-au servit din cosulet si tot asa pana cand, in final, nasii nu aveau cocarde deloc, Slava Domnului ca sunt niste oameni absolut minunati si nu ii intereseaza aceste detalii. Apoi la inceperea cununiei ni s-a repetat de "n" ori sa nu ne intoarcem pentru nimic in lume iar cand a inceput baiatul meu sa vorbeasca in mijlocul slujbei tot vroiam sa ma intorc sa-l vad si cei din spatele meu nu ma lasau, iar chestia asta mi s-a parut cruda si m-a frustrat teribil fiindca eu eram mereu cu gandul la el. In concluzie, chiar daca totul a inceput intr-un haos total, la final nimeni nu-si mai aducea aminte de micile detalii si toata lumea a fost placut impresionata, si trebuie sa adaug ca la sfarsitul slujbei a inceput o ploaie torentiala care ne-a obligat sa mai ramanem in usa bisericii inca o jumatate de ora. Eu am fost pe alta planeta cat a durat prezenta mea la biserica si acum cu greu imi aduc aminte detalii sau va povestesc din ce mi-a fost si mie povestit. Tomasa a fost o draguta si a spus ca eram calma si stapana pe mine, dar de fapt am fost pe o cu totul alta lume si nu am vazut pe nimeni in stanga sau in dreapta in afara de bebe, sotul meu si nasii. Abia cand am ajuns la restaurant am vazut si eu cine a fost alaturi de noi la biserica fiindca acolo nici macar nu i-am observat, si nu din nesimtire, ci din cauza emotiilor f.f.f. mari. Pe Tomasa, imi aduc aminte ca am vazut-o la biserica, dar, cu mana pe inima, va spun ca nu stiu (fiindca pur si simplu nu-mi aduc aminte decat f. putine lucruri de la biserica, este efectiv ca un fel de amnezie) daca am vorbit cu ea, daca am imbratisat-o sau nu, asa cum nu stiu daca am facut-o cu altcineva, dar ii multumesc din suflet pentru prezenta ei acolo, mai ales intr-o asemenea zi ploioasa.
La restaurant totul a fost superb, mancarea a fost exceptionala, servirea ireprosabila, muzica perfect aleasa de catre DJ si atmosfera generala a fost de vis. Daca vreodata aveti nevoie va recomand restaurantul Fattoria din tot sufletul.
Hai ca m-am intins foarte mult si nu vreau sa va plictisesc, daca nu am facut-o deja.
Oana si bebe Andrei (18.02.2005)
oana cretu spune:
Magga, offf, mi-am dat seama ca nu te lasa Hana sa scri. A devenit "dependenta" de tine, si acum nu mai poti nici manca, dar nu ai putere sa o mai lasi din cand in cand sa planga? Desi eu nu l-as lasa pe Seb. Sa nu fi fost lichidul de la fiere ce ai varsat tu, poate sa fie si oboseala de vina...
Dana, eu sunt la a sasea zi a regimului Montignac, azi ma cantaresc si iti zic cat am slabit. Nu-mi vine sa cred ca am 5 zile in care nu am pus dulce in gura!!!!!!!!!!
Oana si Seb 
(10.01.2005)
"Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea."
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/oana_george14/my_photos
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/georges142004/my_photos
http://community.webshots.com/user/sebastieng10
poze noi
Amaya spune:
La multi ani si multa fericire bebelusilor nascuti in ziua de 7. Sa fiti sanatosi si cuminti puiutilor!
Oana si bebe Andrei (18.02.2005)
Amaya spune:
Apropo de cure slabire, am uitat sa va spun ca, probabil datorita stresului si agitatiei, in aceste zile am slabit aproape 3 kg.
Oana si bebe Andrei (18.02.2005)
oana cretu spune:
Amaya, ma bucur ca totul a decurs cum ati vrut, te cred saz nu fi avut ochi pentru nimeni altcineva la biserica, prin cate emotii ai trecut. Abia asteptam sa ne povestesti. Poate cand ma intorc la pranz am sa vad si poze ca imi doresc tare sa vad.
Oana si Seb
(10.01.2005)
"Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea."
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/oana_george14/my_photos
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/georges142004/my_photos
http://community.webshots.com/user/sebastieng10
poze noi
Megg spune:
Amaya, CASA DE PIATRA! Si sanatate si succese multe voua si piticului.
Fetelor, eu nu stiu ce fac daca nu se retrag apele astea, ca nu se circula pe ruta Bucuresti-Alexandria si nici pe ocolite prin Giurgiu. Trebuie sa gasim o ruta, nu stiu cum si pe unde. 
Noi oricum plecam maine la bebe si nu ne intoarcem, trebuie sa gasim niste drumuri, macar de-alea de tara, nu stiu. Sa ne tineti pumnii.
Cornelia, tu chiar te-ai suparat de tot? Ca si fetele din Cluj? Mona, tu unde esti?
http://community.webshots.com/user/megg2005
Megg si bb Mara
Amaya spune:
Oana, Megg, va multumesc mult.
Oana, poze voi pune abia maine, fiindca atunci le ridicam de la cea care ne-a filmat si pozat...avem si noi niste poze pe care le-am facut cu aparatul nostru dar sunt poze de amatori si prefer sa vi le arat pe cele profesioniste.
Oana si bebe Andrei (18.02.2005)