Deochiul,adevar ori doar mitologie?

Un subiect putin mai delicat,prin prisma faptului ca tine de mai multe categorii,cea religioasa si cea a subconstientului.
Eu una nu stiu ce sa cred,as crede si nu numai,mi sa intimplat un lucru asemanator dar si contrariul.
Cind primul meu copil avea cam 3luni,s-a intimplat ca era in vizita vecina de linga noi,copilul o fire jucausa,care-ti zimbea mereu si dadea din miini si picioruse neincetat.Pleaca vecina si cind mergem sa vedem ce face copilul,il gasesc fara vlaga,nu-mi mai zimbea deloc,ii ridicam piciorusele si ele cadeau inerte.Va inchipuiti ca-n secunda urmatoare eram in masina si-am zburat spre spitalul de copii.I-au facut toate analizele,l-au consultat medicii,nimic!era perfect sanatos,dar copilul meu nu era copilul cel dintotdeauna.Ma intorc acasa si ce-mi trece prin cap,sa o chem pe vecina cu pricina.Cum intra,ma si -ntreaba,oare am deochiat baiatul?Ii face de deochi si 'miracol',isi revine Mirciulica al meu la normal.Incepe sa-mi zimbeasca si sa se joace ca si inainte.Vecina imi spune ca ea deoache,dar ca nu a facut-o intentionat,dar eu eram fericita ca totul a revenit la normal.
Dupa acest episod,plus ca am mai auzit ca fratele tatalui meu a murit de deochi,am ramas mereu cu fixul ca daca cineva se uita 'mai asa',deoache.
Dar a venit pe lume si Elena,bineinteles ca eu eram cu 'pasarica'mea, tot ce se intimpla, era din cauza deochiului.Ii faceam de deochi chiar si daca nu era cazul,pina cind intr-o zi sotul meu ,esasperat de practicile mele,incepe sa faca si el de deochi:cintind imnul echipei de fotbal(fiorentina)si aratindu-mi ca chibriturile sau dus la fundul paharului ,chiar daca el nu spunea o rugaciune.D-zeu sa ne ierte!!!!
La inceput mi-era frica ,aici pe strada ma opresc toti trecatorii si-ncep sa-ti laude copilul,dar pina la urma am lasat-o balta,am zis ca mergem cu D-zeu inainte.
Facindu-mi prea multe ginduri,ajunsesem la disperare.Acum e totulOk(Doamne fereste),am scapat de aceasta obsesie.

Mamica luiElena-Stefania si Mircea

panagia gabri