Sa-l aleg pe el sau pe copil? ....Final nefericit

Nu stiu ce sa fac. Sunt disperata. Pregatirile de nunta sunt aproape gata. Luni ar trebui sa bagam actele la Primarie. Suntem impreuna de 5 ani. La inceput amandoi ne doream sa avem un copil impreuna. Acum, dupa 4 ani de trai in Germania, el considera ca nu ne putem permite sa crestem un copil si ca urmare e decis sa nu aiba unul.
Eu nu pot sa trec peste dorinta lui. Daca era sa fac dupa ceea ce voiam eu, poate ca as fi ramas insarcinata pana acum. Dar dorinta mea a fost sa vrem amandoi aceasta implinire in viata noastra.
Iar eu acum nu reusesc sa ma vad imbatranind doar alaturi de el, traindu-mi viata doar in doi. Il iubesc la nebunie! Viata alaturi de el este nemaipomenita. Am tot ce-mi doresc alaturi de el... cu exceptia unui copil.
Nu stiu ce sa fac. Nu stiu ce hotarare sa iau. Imi vine sa urlu.. Sa raman alaturi de el, renuntand la cea mai mare implinire a a unei femei, sau sa renunt la el, sperand ca imi voi reface viata alaturi de altcineva care va dori sa aiba copii.
Ce sa fac???

estera
http://photos.yahoo.com/narcesteh

lena spune:

Estera sunteti o pereche foarte frumoasa...Eu inclin sa cred ca totusi ati discutat si inainte de hotararea de a va casatori despre subiectul: copii...Poate el are doar o toana de moment, poate inca nu a ajuns la "varsta biologica" care sa-i spuna ca vrea mostenitori...poate mai exista cale de comunicare intre voi, spune-i ca pur si simplu iti doresti foarte mult un copil...contrar ideii ca nu avem acum cum sa-l crestem, etc, etc...copiii cresc ca din apa, si intotdeauna se vor gasi resurse...asta bineinteles daca se vrea din tot sufletul.

Eu zic ca ii pui in vedere ca nu duce la nimic bun, incapatanarea lui in privinta asta, si ca poate sa te piarda.

Mult noroc iti doresc,
Lena

estera spune:

Lena cred ca 'varsta biologica' a depasit-o de mult.. are 40 de ani. Eu 25. In timp am inceput sa vedem viata cu ochi diferiti. Trebuia sa ma astept ca diferenta de varsta sa se faca simtita la un moment dat.. De discutat despre acest subiect am mai discutat. Singura concluzie care s-a tras pana acum a fost ca lui ii este frica, ca deja are o varsta, etc... In ultima vreme insa vorbeste despre 'problemele' financiare. El s-a obisnuit cu un anumit nivel de trai si acum i-ar veni greu sa renunte la el. Eu sunt de parere ca de unde mananc si eu poate manca si unul mic si de unde ma imbrac eu se poate imbra si el. Dar totusi stim cu totii ca nu e asa usor de crescut un copil. Mai ales in Germania, unde copilul nostru ar trai printre copii de nemti, care au anumite standarde.
Iar in seara asta, in urma 'anuntului' lui, l-am intrebat daca a fost constient cand a luat hotararea asta ca relatia noastra s-ar putea sfarsi. El a raspuns 'da'.
Intradevar stiu ca il streseaza nunta. O facem pt ca am tinut eu s-o facem. Daca era dupa el, o faceam in secret. Iar el in momente de stres nu mai gandeste clar. Am avut ocazia sa vad asta de cateva ori pana acum. Intoarce situatia pe toate fetele, se panicheaza..
Nu vreau sa renunt la el. Il iubesc mult. Dar sa-mi traiesc viata fara copil?

estera
http://photos.yahoo.com/narcesteh

Darria spune:

Estera ce inseamna la el ca nu va puteti permite sa cresteti un copil? Este vorba de situatia financiara? Atunci ar trebui sa vina in Romania sa vada ca sunt copii care cresc cu un suport financiar saracacios. Sau: se teme de responsabilitatea unui parinte?
Cum reactioneaza in prezenta copiilor, mai ales a celor de cateva saptamani? Ar fi o idee, sa-i faci contact cu gagalici de cateva saptamani - te topesc nu altceva. Nu cred sa nu-l atinga la inima un bebelus.
Cum crezi ca ar reactiona daca-i spui ca va fi tatic? - asta asa ipotetic vorbind. Raspunsul te ajuta sa vezi ce si cum sa faci. Bine, ca nu o sa-l intrebi - intrebarea era sa pentru tine.
Si daca nici asta nu functioneaza: nu ai cum sa-l duci sa vada batrani care nu au copii si care sunt nefericiti? Poate asa isi da seama cat de mult inseamna copii in viata unui adult.
Daca totul este perfect eu zic sa lupti si sa-l convingi sa aveti bebelusi, poate este ceva de moment. E pacat sa va despartiti.





http://photos.yahoo.com/codrii_de_arama

estera spune:

Lui ii plac copii chiar foarte mult. Si spune ca daca ar avea siguranta financiara ar fi de acord sa devenim parinti. Am discutat despre toate aspectele unei vieti fara copii. N-am reusit sa-l conving. O tine pe a lui. Darria stiu ce inseamna sa cresti un copil cu sacrificii, dar una e sa-l cresti in Romania, unde toata lumea are cam acelasi nivel de trai, si alta e sa-l cresti in aceleasi conditii printre copii nemti. El nu vrea ca copilul nostru sa se simta inferior, sa priveasca cu jind la ceilalti... intelegi? Pe de o parte ii inteleg punctul de vedere, dar pe de alta parte nu vreau sa accept ca nu suntem indeajus de tari si pregatiti sa facem fata oricarei incercari.
Am incercat sa-l conving cu argumente puternice, dar nu am avut succes.
Faptul ca si tu Lena, si tu Darria, mi-ati spus sa mai incerc si sa nu renunt la dragostea noastra, m-a facut sa ma mai linistesc un pic si sa ma imbarbatez un pic cu optimism. Dar nu mi-e usor deloc. Inca nu stiu ce hotarare sa iau. Dupa cum am mai spus, peste 5 zile ar trebui sa bagam actele la Primarie, si nunta e deja planificata...

estera
http://photos.yahoo.com/narcesteh

Darria spune:

Estera stiu ca este greu cand nu esti la tine in tara, stiu cum sunt priviti romanii in afara dar asta nu inseamna ca de acum trebuie renunte la fericirea de a avea un copil. Fii sigura ca al vostru copil nu va privi la ceea ce au celialti si nu se va simti inferior - va intelege ca atat se poate si va avea toata dragostea voastra care este mai presus de orice bogatii. Tu stii ce este mai bine pentru voi.
Uite: sunt romani care isi iau copii in afara tocmai pentru a avea o viata mai buna si sunt constienti de toate implicatiile dar daca viata este dura... Crezi ca lor nu le este greu?
Daca spui ca nu reactioneaza prea bine("nu gandeste clar") in momentele stresante eu cred ca este o situatie de moment. Asa ca ai tu intelepciune si pentru el -> lupta pentru fericirea voastra.
Va doresc intelegere.


http://photos.yahoo.com/codrii_de_arama

adrienne12 spune:

Estera, nu stiu ce profesii aveti voi si de ce nu e posibil sa o duceti mai bine financiar in viitor. Tu esti tinara dar mai ai o gramada de ani sa devii mama. La el nu se pune problema. barbatii pot avea copii si la virste inaintate. ca nu e de dorit, ca ii vrei plecati la college cind iesi la pensie, asta e altceva... In fine, poate nu vrea sa se insoare si nu a stiut cum sa-ti comunice. In SUA cel putin, tinerii pun pe primul loc cariera si de abia dupa ce au casa, si un servici bun isi permit sa faca copii. Si intr-adevar se pune problema ce faci cu copilul pt. ca aici se sta numai o luna jumate acasa. Day care costa f.scump, nanny si mai mult... In rest sint scoli publice f. bune in cartiere bune... Nu stiu cum e in germania dar daca e similar cu SUA atunci inteleg faza cu nu avem bani acum Dar asta nu poate dura decit citiva ani... Parerea mea e sa stai de vorba f. serios cu el si sa-l intrebi de ce se teme: de insuratoare sau de copil? La 40 ani ma astept ca el sa fie matur in gindire. La urma urmei ar fi o problema daca ati mai astepta citiva ani pina aveti copii? Asa ar fi de acord?

louisea spune:

quote:

---

Originally posted by adrienne12
La urma urmei ar fi o problema daca ati mai astepta citiva ani pina aveti copii? Asa ar fi de acord?

---

sustin.. mai da-i timp si apoi mai discutati.. poate se razgandeste - nu se stie niciodata..

------------------------
Louisea si Bandit

SIMONABB spune:

pai stabileste si tu clar cu el : nu vrea copii deloc sau nu vrea acum, ci peste citiva ani.



http://community.webshots.com/user/simonabb

boo lina spune:

estera, eu zic sa-i dai putin timp, "saracu" de el si insurat si cu copil, cred ca a intrat in panica, cu toti cei 40 de ani ai lui eu zic sa te bucuri de luna de miere si peste vreun an o sa vina si bebe

Alina spune:

Draga mea,
Crede-ma ca nu e chiar asa complicat dpdv financiar sa cresti un copil aici in Germania,printre copilasii nemti .Vorbesc din experienta,sotul meu e neamt de aici,vine dintr-o familie cu 3 copii,toti au facut studii superioare si mai mult,toti o duc f bine,etc.
In fine,pot sa-l inteleg pe sotul tau...cred ca mai degraba duce un fel de viata la care nu e dispus sa renunte pt nimic,deocamdata.
Nimic nu se compara cu viata cu copii dar e si greu,uneori foarte greu:nopti pierdute,adio concedii extravagante,etc.
Sigur,depinde mult si de ce joburi aveti.
Iti scriu toate astea pt ca am un exemplu in familie.Prietenul cumnatei mele(50 ani)spune ca el nu-si permite dpdv financiar un copil...el e director la Philips.Si lui ii plac copiii,teoretic .Sunt impreuna de aproape 10 ani si nu l-a convins,acum s-a resemnat si ea(aproape 37),cred ca s-au obisnuit cu viata asta.
Nu stiu daca sfaturile noastre te ajuta foarte mult,tu tre'sa simti daca s-ar lasa convins sau nu...

Eu iti doresc succes!

Alina