Nu mai inteleg nimic
Raspunsuri - Pagina 15
val77 spune:
roana, ma bucur sa vad ca incepi sa revi cu picioarele pe pamnat
iti doresc multa putere si sa ai parte de acum incolo numai de lucruri bune
A sti, a putea sã te opresti exact unde trebuie, iata marea putere in viata
n/a spune:
Off topic: Bruxi, darling, chiar nu poti sa mergi fara sa te impiedici de mine?
Am memorie, stay calm... Dar aia nu fuse jignire...era o simpla intrebare...pentru ca eu nu cred ca din drac te poti transforma in ingeras oricat te-ai stradui... Tu cunosti vreun astfel de caz?
Fetelor, eu nu ma supar de ceea ce zice Brux la adresa mea...ca sunt dracusorul de pe forum...I really don't care! Poate sa faca risipa de oricate cuvinte doreste Maria Sa la adresa mea...
Azi ne intepam, maine tot la fel...pe mine chiar nu ma doare! Fiecare cu parerea lui...si sunt pareri pe care nu dau 2 bani, including hers
Vai...am uitat de PM... Ce rau imi pare, Brux... Hai, nu te supara...uite iti dau niste 
sa-ti treaca nervisorii... si niste ... Ti-a trecut? Ma gandeam eu ca NU!
Kehleyr spune:
Oana, este mesajul pe care cred ca il asteptam cu toatele de la tine . Fii tare in continuare. A fost (si este) o experienta cumplita dar din pacate in viata nu putem alege de ce avem parte.
Nu te indoi de faptul ca te-a iubit. Nu ar fi stat cu tine atata vreme daca nu te-ar fi iubit. Dar sentimentele nu sunt intotdeauna vesnice asa cum am vrea noi. Tu zici ca arati bine, si ca nu stii ce a cautat el. Poate cu adevarat nu v-ati potrivit la caracter, la preocupari. In fine, nu cred ca discutia si analiza mai are rost acum.
Luminous beings we are, not this crude matter.
aura28 spune:
Buna ! Eu sunt una dintre persoanele cere nu au curajul sa faca acest pas, nu pot lua hoatrarea da al parasi pe el. suntem impreuna de 5 ani, casatoriti de 3 si avem un baietel de un an si 4 luni. A uitat complet de mine parca nu mai exist pentru el, nu mai vede dacat copilasul. el face taxi si a inceput sa lipseasca si noptile de acasa, ma lasa fara bani in casa si multe altele, nu mai e acelasi barbat ca la inceput. Ma doare sufletul sa cred ca doar 5 ani au fost frumosi, nu vreau sa cred acest lucru, nu vreau sa cred ca are pe cineva nu stiu cum as suporta lucrul acesta. Nu stiu ce sa fac? Toate problemele au inceput acum cateva luni si usor usor s-a ajuns la faza de a sparge telefoanele mibile ca i-a gasit eu acolo niste numere de femei. nu suporta sa-i zic nimic, dupa o noapte acre nu o petrece acasa tot el e ala suparat( e genul ala de barbat care incearca sa te freaereasca). Eu tac ca proasta si nu zic nimic in ideea ca poate se potoleste, nu am certitudinea ca are pe cineva dar asta cred. Ma amomente cand as pleca de langa el si nu as mai vrea sa stiu niciodata de el si cateodata simt iubirea ce i-o port. Nu mai stiu nici eu ce sa cred si ce sa fac. Daca ne vom despartiiimi voi supara parintii(mei) si nu prea doresc lucrul acesta ca tin enorm la mine. Ajutati-ma cu un sfat bun va rog.
violeta69 spune:
Draga Oana,
cat de bine te inteleg si cat imi pare de rau ca trebuie sa treci prin toate astea!
eu stiu ca nu o sa-ti fie usor si ca acum spui ca o sa-ti fie bine,dar nu o sa-ti fie asa mereu.......vreau sa spun ca o sa ai multe momente in care o sa cazi si momente in care o sa speri.....din pacate cele in care vei fi optimista vor fi prea putine la inceput.......
Ideea e sa nu cedezi, pentru ca nu o sa faci decat sa lungesti suferinta,iti spun eu cea care acum regret atat de tare ca i-am dat atatea sanse si care am crezut in el in iubire,in casnicie........
Iesi cu prietenele tale cat mai mult posibil,spune tot ce ai pe suflet,discuta cu noi aici,pt. ca suntem alaturi de tine........eu cel putin daca te pot ajuta cu ceva nu trebuie decat sa spui......
Ai grija de tine,viata e frumoasa,o sa vezi ca va veni soarele si pe strada ta......cu credinta si cu speranta se rezolva totul........dar lasa-l,incearca sa uiti si sa nu te mai gandesti la ce a fost sau ce ar fi putut fi,daca nu era.....!!!!!
pupici
Elena-V.
bruxinha spune:
quote:
Originally posted by ileanacz
Off topic: Bruxi, darling, chiar nu poti sa mergi fara sa te impiedici de mine?
Am memorie, stay calm... Dar aia nu fuse jignire...era o simpla intrebare...pentru ca eu nu cred ca din drac te poti transforma in ingeras oricat te-ai stradui... Tu cunosti vreun astfel de caz?
Fetelor, eu nu ma supar de ceea ce zice Brux la adresa mea...ca sunt dracusorul de pe forum...I really don't care! Poate sa faca risipa de oricate cuvinte doreste Maria Sa la adresa mea...
Azi ne intepam, maine tot la fel...pe mine chiar nu ma doare! Fiecare cu parerea lui...si sunt pareri pe care nu dau 2 bani, including hers
Vai...am uitat de PM... Ce rau imi pare, Brux... Hai, nu te supara...uite iti dau niste
PS - fa ceva cu memoria aia, e cam devreme sa te lase de la asa varsta frageda. Eu n-am uitat de PM
aura28 spune:
si astazi la fel, aplecat de ieri de la 12 si a venit acum o jumatate de ora(tr sa specific ca face taxi) fara nici un ban. Nu l-a interesat ca nu am ce sa-i dau copilului sa manance ca nu am pampersi si ca e o rata de platit la banca.
Nu am gurajul sa spun gata (il mai iubesc) dar vreau sa se termine calvarul asta ca simt ca ma sfarsec.
alinaxeni spune:
Stau,citesc si ma minunez.
Mai fetelor,chiar s-au terminat barbatii?Ce va tine legate intr-o relatie fara speranta.Intai Roana acum Aura28.
Hai sa va spun eu cum e sa te trezesti la 21 de ani cu 2 copii si un sot mai mult lipsa de acasa care nici nu-i placea sa munceasca si ma mai si insela.Ce am facut?
Spre ghinionul meu cel mic a murit la 3 luni si am ramas cu fata.In ziua in care l-am ingropat i-am spus si sotului sa-si ia talpasita,e adevarat ca luasem multe calmante.A plecat si ca sa ma pedepseasca mi-a luat fata sub pretext ca eu sant prea zdruncinata si nu are incredere sa o lase cu mine.OK,nu puteam sa ma lupt cu el.I-am cautat 5 ani disperata si am luptat tot timpul,i-am gasit si l-am facut din vorbe pana mi-a dat fata.La tribunal nu aveam nici o sansa.Pur si simplu l-am facut sa ma roage sa o iau. Ultimii 11 ani au fost pentru mine o lupta continua care mi-a macinat nervii si sanatatea,dar nu m-am lasat niciodata,intodeauna am gasit solutii indiferen cat de greu mi-a fost.
Acum am langa mine copilul si un barbat extraordinar care ne iubeste cu adevarat si care se comporta ca un adevarat tata.
Si stau si citesc cum va cramponati de niste barbati care pur si simplu isi bat joc de voi,va injosesc,va jicnesc.
Aura 28,ai copiL,trebuie sa fii o femeie responsabila si puternica.Ce inseamna"n-am curaj sa fac pasul"?
Cum poti sa spui ca n-ai curaj cand copilul tau este in pericol si nu are strictul necesar?
M-am lungit mult dar poate intr-o zi va treziti la realitate si-o sa vedeti ca in jurul vostru sant oameni minunati care sant gata oricand sa va acorde dragostea si respectul.Daca nu-i vreti stati si plangetiva de mila.
alina
n/a spune:
Ai mare dreptate, Alina... Nimeni nu merita atata suferinta din partea celui cu care ar trebui sa iti faci viata mai usoara si mai frumoasa...
Cineva mi-a atras atentia ca sunt prea dura in cuvinte cand spun asta fetelor, dar, scuza-ma, cand vezi cat si-au bagat capul sub pamant si s-au ingropat in lacrimi, oare cat de dragalas trebuie sa fii?
Dragelor, lacrimile varsate in zadar, mila altora, complacerea intr-o situatie care va creeaza numai amaraciune nu va vor aduce fericirea la care visati cu adevarat... Numai forta din voi, dorinta de a reusi in viata si credinta ca meritati mai mult va pot ajuta sa treceti mai usor peste aceste momente dureroase...
Pupici fetelor triste... Un suras pe chipul vostru este o raza de soare pe pamant...
valcampan spune:
Haideti sa va spun si necazul meu. Pt ca sunt oarecum nauca si nu mai stiu ce sa fac. Sunt o graviduta in luna a noua, mai am cam 2 saptamani pina la ziua cea mare si descopar pt.a treia oara ca-mi dispar bani din casa. Locuiesc cu mama si logodnicul meu, viitorul tatic. Prima data mi-au disparut banii anul trecut in noiembrie reusisem si eu sa string economii in acel an in valuta si erau pusi in servanta mea cu carti in plic la vedere.De existenta lor nu stia decit logodnicul care a dat peste ei intimplator intr-o seara si i-am spus de unde sunt banii. In noiembrie a disparut plicul cu bani.L-am intrebat pe el a motivat ca el nu i-a luat se jura ca nu el.Naiva si indragostita l-am crezut.Apoi in luna martie m-am trezit intr-o zi ca nu imi mai gasesc cardul.Am venit seara de la servici si l-am intrebat si pe el daca a vazut cumva cardul meu.Mi-a raspuns ca nu si cu asta s-a incheiat discutia.A doua zi de dimineata m-am dus la banca sa-mi declar cardul pierdut si acolo mi s-a comunicat ca ultima data au fost extrasi bani de pe cardul meu exact cu o seara inainte aproape toata suma aflata pe card.Ce se intimplase ? Respectivul logodnic luase cardul, stia codul pin si a scos banii pt.ca ii trebuiau la servici.Stricase un generator iar seful lui i-a pus in vedere ca daca nu aduce banii pe aparat isi va pierde locul de munca.Nu am facut plingere la politie si l-am iertat si de data acesta gindindu-ma ca a intrat in panica ca isi pierde serviciul si nu s-a mai gindit ce face.Mi-a motivat fapta lui prin faptul ca nu a putut sa imi spuna pt.ca ii era greu sa-mi ceara bani.Cu o luna inainte de acest eveniment a spart un geam termopan la servici pe care a trebuit sa-l platesca si eu am facut scandal atunci.Eram deja insarcinata si speram sa putem stringe si noi banii pt.spital, botez, etc.Am trecut iar peste si ne-am reluat viata.Deja visam sa fiu mireasa planificasem sa facem nunta odata cu botezul copilului, gasisem si nasi cind m-am trezit acum 2 zile ca mi-au disparut iar bani de data acesta o suma maricica.Erau banii pe care ii scosesem eu din banca pt.nunta si botez.Ii tineam ascunsi de el dat fiind evenimentele trecute dar intr-o seara m-a vazut cind scoteam banii din ascunzatoare.Ar fi trebuit atunci sa ascund banii in alt loc dar nu mi-a trecut prin cap ca s-ar putea intimpla ceva.Reactia lui a fost aceiasi "mami jur ca nu i-am luat eu, stiu ca nu ma mai crezi, ca ti-am dat motive sa nu ma mai crezi dar nu i-am luat eu".Saraca mama mea cind a aflat a ramas masca.Nici ea nu stia de locul unde pusesem eu banii iar in atitia ani de zile nu ne-a disparut niciodata banii din casa.Acum stau si ma intreb ce sa fac ? Urmeaza sa nasc in curind.Nu pot acum decit sa pling si sper intr-o minune.El se comporta mai tandru cu mine acum si nu se agita deloc.I-am dat azi de inteles ca in curind va trebui sa plece din casa dar el se comporta ca si cind nu s-a intimplat nimic, probabil ca se gindeste ca il voi ierta din nou, nu e prima data.Mi-e groaza cel mai tare de clipa in care copilul meu ma va intreba de taticul lui.Ce sa-i spun copilului atunci, adevarul sau sa-l mint ? Imi doream tare mult sa-l vad pe respectivul in postura de tatic pt.ca iubeste tare mult copii si e inebunit dupa copilul lui.Mi-a spus deja ca indiferent de ce se va intimpla cu noi el vrea sa-si recunoasca copilul, vrea sa aiba posibilitatea sa-l vada.Nu stiu ce decizie sa iau: sa recunosc eu copilul si sa rup orice legatura cu acest barbat sau sa-l las sa-si recunoasca copilul ? Cit despre mine deja ma vad ca o mamica singura ce nu va mai fi in stare vreodata sa aiba incredere intr-un barbat, sa-mi refac viata nu cred ca se mai poate pt.ca majoritatea barbatilor nu isi doresc partenere cu un copil dinntr-o alta relatie. Sa stiti ca astept sfaturi de la voi.Oare mai e cineva pe lumea asta in aceiasi situatie sau chiar sunt cea mai mare fraiera de pe pamint ?
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=54716" target="_blank">Continuarea...