Nu ma mai vrea

Buna! Sunt nou venita si am o mare durere pe care trebuie sa o spun cuiva ca altfel innebunesc.
Dupa aproape 4 ani de zile de cand sunt cu pritenul meu, ne-am hotarat sa ne casatorim. Am gasit restaurant, nasi, am dat invitatii, pana cand, in urma cu 2 saptamani mi-a spus ca nu stie ce vrea. L-am intrebat ce anume nu stie. A spus ca nu stie daca vrea sa se casatoreasca, daca vrea sa mai fim impreuna, ca vrea sa simta cand face pasul asta. Pot spune ca in 2 sapt viata mea s-a intors la 180 grade. Dupa zile si zile de discutii, lacrimi si ganduri negre mi-am anuntat parintii ca nu se stie ca va fi.
Mi-e inima ca un bolovan. Spune ca ma iubeste si ca eu singura pe care a iubit-o, dar ca nu poate. Vrea sa stie. Asta imi spune.
A spus ca daca ne vom regasi, va fi pt totdeauna. Dar in mine se rupe ceva. E atat de schimbat. Ne-a dat pe toti peste cap. Toata lumea plange si spune ca nu se poate. Noi o pereche atat de frumoasa...etc. Poate si eu am gresit. Am fost uneori cicalitoare si m-am axat pe lucruri prea concrete. Dar niciodata n-am incetat sa-i spun si sa-i arat ca-l iubesc.
Saptamana viitoare cred ca ma voi muta. Mi se rupe sufletul. Mi-e greu sa ma duc si la serviciu.
Vreau un sfat. Orice

oana

ankalaura spune:

Imi dau seama ca iti este foarte greu, si poate ca spun tampenii. Pentru ca sfaturi nu sunt in stare sa dau.
Insa pot sa iti povestesc din ce mi s-a intamplat mie. Aveam 24 de ani, si la fel ca tine, intr-o relatie despre care nimeni niciodata nu ar fi crezut ca se va termina. Nici azi, cand fiecare din noi are familie si copil.
Nu gasiseram inca restaurantul, dar stabiliseram nasii. Pana si numele viitorilor copii. Si cum vom decora casa, ca deja stiam unde vom locui. Si cate si mai cate.
N-are sens sa intru in amanunte. La noi despartirea nu a semanat intru totul cu ruptura voatrsa, insa esenta este aceeasi. Eu visam o familie, si aveam de ce, el inca era nehotarat. Vroia sa mai studieze un an. Dar in strainatate. Am renuntat la a-mi da licenta, pentru a-l ajuta pe el la examen. Si pentru ce?
Nu regret, mi-am luat licenta in urmatoare sesiune, si inca prima. El a plecat oricum, si eu am ramas singura. Cred ca a apreciat ca l-am ajutat.
Dar de cate ori venea vorba ca va trebui sa se intoarca dupa anul respectiv, se eschiva. Acum citesc corespondenta si mi se pare ca intentiile lui erau foarte transparente. Numai ca atunci nu aveam ochi sa vad.
Tu trebuie sa incerci sa te detasezi putin. Daca el nu este pregatit, tu nu ai ce face. Incearca sa suferi cat mai putin, desi asta e un sfat tampit.
Iti mai spun maine.
Noapte buna.

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea
Eliza de 2005

iully spune:

Am sa-ti impartasesc si eu ce am patit inainte de casatorie.Rezolvasem majoritate lucrurilor legate de nunta cand cu 2 luni inainte imi spune ca el nu e sigur ca vrea sa se casatoreasca ,ca are dubii,sa ma asteptam...Sa mor de rusine .Invitatiile erau trimise...(mentionez ca eram de 5 ani impreuna).Initial n-am stiut ce sa fac,incotro s-o apuc..Cateva zile am asteptat o solutie.In final,am fost curajoasa,i-am spus ca eu nu accept motivele pe care mi le da si ca facem nunta.N-a zis nu,dar nici da.Eu am continuat cu pregatirile fara sa tin cont de atitudinea lui.Ne-am casatorit desi el nici atunci nu era sigur ca vrea sa faca asta.Inca sase luni dupa ce ne-am casatorit a fost rezervat dar apoi si-a reventit.Nici astazi nu stiu ce-a avut.Daca eu as fi zis :bine, ne despartim probabil ca astazi nu mi-ar zice ca sunt iubirea vietii lui.Eu am riscat,putea sa nu-si mai revina niciodata...
Sfat nu cred ca am.
Eu zic ca poate are importanta si faptul ca sunteti de mult timp impreuna.La mine a avut.N-am prea simtit ca ma marit (ziua nuntii a fost mai mult sau mai putin ca oricare alta)desi am avut o nunta de vis.Era normal sa ne casatorim dupa atata timp incat n-am mai simtit nici o emotie.Nu fac din asta regula.ASA a fodt la mine.
Sper din toata inima ca rezolvarea pe care o gasesti sa fie bine pt tine pe termen lung.
Apropo de cicaleli:eu ma consider cea mai cicalitoare femeie din lume.Alesul tau treb sa te accepte asa cum esti,numai sa nu exagerezi.
Nu stiu daca te ajuta prea mult dar sa stii ca nu esti singura.
Sunt alaturi de tine.
Pupici

Iuliana si Cristian

ankalaura spune:

Si acum sa continui... Din nou, am fixat ca ne casatorim. Trebuia sa fie in februarie. De data asta am ezitat eu. Pentru ca el ezitase, m-am gandit ca poate sa fie o alegere gresita.
Mi-am spus ca daca este vorba sa te casatoresti, trebuie sa iti doresti din toata inima. Si azi sunt sigura ca am ales cel mai bun drum.
Viata mi-a adus in cale dupa vreo 2-3 ani un om mai bun. Care a fost convins pana in maduva oaselor ca eu ii sunt jumatatea, si eu la fel. Si suntem casatoriti, si suntem fericiti, si avem cel mai minunat copilas din lume.

Cat despre celalalt... Nu s-a mai intors in tara din cauza asta. Nu are copii, si nici multe alte realizari. Inca nu are un job stabil, n-a acumulat inca nimic, desi nu mai e un pusti. Sa nu intelegeti de aici ca as pune pret pe avutii... NU! Insa pentru mine conteaza mai mult casa, familia, altfel pentru ce muncesti? Si un barbat, cap de familie, trebuie sa aiba ce sa ofere! Il vad cum e acum si imi dau seama ca era si a ramas un indecis, ca nu a stiut nici atunci sa lupte pentru ce isi dorea, si nu stie nici acum. Ma bucur ca am ales sa nu ramanem impreuna. M-a iubit, si poate ca ma mai iubeste putin si azi. Dar n-a fost suficient.

Deci, tu trebuie sa te gandesti cel mai bine. Iully a ales sa mearga inainte. Eu am ales sa stau. Dar eu sunt mai rebela din fire. Eu n-as fi suportat langa mine in pat, cu verigheta pe deget, un barbat care nu stie daca ma vrea sau nu. Dar, repet, eu sunt mai dintr-o bucata.... Eu sunt de parere ca daca te iubeste cu adevarat se va intoarce singur.

Iti doresc intelepciune in luarea unei decizii.

P.S. cred ca si eu l-am iubit pe ex. DAR, pe sotul meu il iubesc mai mutl. Sau poate ca nu l-am iubit pe EX. In cazul asta, abia acum iubesc cu adevarat. Asta SIMTI PANA IN MADUVA OASELOR. Si, parerea mea, cand iubesti pe cineva, NIMIC nu-ti da dreptul sa-l faci sa sufere.

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea
Eliza de 2005

mcrmiki spune:

Oana cine a avut ideea cu casatoria? El a vrut, a fost convins atunci? Poate il sperie idea de casatorie, ca nu se va descurca sa intretina o familie. Daca te iubeste de ce nu mai vrea sa fiti impreuna? Cine a decis ca trebuie sa pleci?
Oricum mai bine acum decat mai tarziu. Daca pleci o sa mai intalniti? Cum vede el relatia voastra in viitor? Daca nu este hotarat eu zic sa nu-l fortezi. Tine-ne la curent.
Numai bine!

Miha&Sorin&Bogdan&Vlad

bonita spune:

Oana80,imi pare rau ca suferi atat de mult.Unii barbati sunt mai nesiguri,indecisi.Doar tu stii cum este el de obicei si cum ti-a comunicat ca nu stie daca vrea sa se casatoreasca.
Nu-mi este rusine sa spun ca eu l-am cerut pe sotul meu de barbat,daca asteptam sa ma ceara el cred ca asteptam mult si bine.
A mers teleghidat sa ne facem analizele si toate cele.DAR cand ne-am intors de la primarie dupa ce am depus actele ,efectiv a dansat pe strada de se uita toata lumea la noi ca la ticniti si canta in gura mare" ma insooor, ma insoooor".
Nu stiu ce sfat sa-ti dau,am postat ca sa stii ca sunt alaturi de tine.
Te pup.

BFL spune:

Hmmm,credeam ca asa ceva se intampla doar prin telenovele..pana cand mi s-a intamplat chiar MIE!!
Nu stiu nici acum ce m-a apucat,parca imi luase Dzeu mintile!
S-a intamplat cu o luna inainte de data stabilita pt nunta.Cred ca intr-un fel am cautat,inconstient,un motiv sa scap.De ce sa scap de un lucru pe care il asteptam cu nerabdare?Nu stiu!
Cert este ca am facut-o.Am refuzat sa ma mai insor si am gasit si un motiv...pe altcineva.Si am venit acasa si am spus "am facut asta si asta ,cu X,si vreau sa ne despartim".
Cred ca niciodata nu voi cunoaste ce am starnit in sufletul sotiei mele,dezamagire?ura? frica?deznadejde?
Cert este ca nu mi-o voi ierta niciodata!!Voi trai cu tinicheaua asta de coada,tot restul zilelor.
Sotia m-a iertat,dar sunt sigur ca nu va uita,ca si mine dealtfel.
Acum avem impreuna un baiat minunat si vom implini vara aceasta 15 ani de cand suntem impreuna.
Concluzia?
In pragul unor schimbari,mintea barbatului ii joaca feste.O luam pe aratura,razna,fara nici un motiv....

casandra spune:

Nu doar barbatii sunt imprevizibili. Cunosc o doamna care si-a depus actele sa se marite cu unul si, peste 2 saptamani, s-a maritat cu altul. Si nu era o usuratica, poate doar prea tanara si indecisa.

marius spune:

Am sa fiu scurt.
Anul acesta noi vom implini 14 ani de casatorie. Nu spun asta decat doar pentru ati preciza ca totul poate sa mearga bine sau totul poate sa mearga prost. Este foarte important dupa mine sa intrati amandoi in aceasta etapa linsititi, convinsi pentru voi insiva ca este EXACT ceea ce va doriti. Viata este mai lunga sau mai scurta insa deciziile trebuie sa fie corecte, cumpanite, luate cu deplina cunsotinta de cauza. Chiar si asa se intampla erori. De aceea iti dau un sfat sincer direct si clar. In locul tau:
1. M-as linisti
2. As realiza ca aceasta persoana gandeste, cumpaneste ceea ce este foarte bine.
3. Aceasta persoana nu se arunca ca un berbec cu capul inainte ceea ce este chiar remarcabil
4. O relatie trebuie sa inceapa corect, si mai ales complet
5. Nu relatia de azi este ata de importanta cat cea de maine si mai apoi cea de poimaine.
6. Oricarei persoane ii trebuie ragaz ca sa ia decizia singur in fond este vorba de persoana lui si mai apoi de alte persoane.
7. Casatoria nu este o joaca ce se reduce la o semnatura, un act semnat si un pupic ci este ceva enorm, frumos dar greu, implica responsabilitate, devotament, statornicie, griji si bucurii, vise croite si vise spulberate, efort, iubire, suparare, planuri si iar planuri, realizari si esecuri si toate acestea se fac in doi (2) a se citi cifra doi. Acum esti TU si este EL. Acum inca are dreptul la gandire, la alegerea corecta asa cum EL o simte. EL este acum singurul lui DECIDENT. Respecta-i pozitia daca vrei ca si el sa o respecte pe a ta. Ai rabdare pentru simplul motiv ca:
1. Ori va merge mai departe si atunci din ceea ce simt eu vei avea linga tine un om minunat
2. Ori nu va merge mai departe si atunci personal cred ca va trebui sa apreciezi faptul ca EL a decis ca nu este ceea ce trebuie sa faca si aici revin la ideea respectarii deciziei.

Capul sus, rabdare si orice ar fi tu trebuie sa mergi mai departe. Acum esti doar tu cand va fi si un el oricare ar fi acela veti fi fiind doi (2). De acolo incolo nu mai poti gandi in mod singular.

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

Rozi spune:

Mai exista si panica... inaintea unui pas atat de important si de ... definitiv, mai ales celor obisnuiti cu libertatea. Trece si nu lasa urme :) . Din pacate, nu stiu cum se poate face diferenta intre asta si ceva serios si periculos.

Incearca sa faci un pas in spate si sa privesti putin din afara, poate reusesti sa vezi lucrurile corect. Iti tin pumnii si mai scrie, o sa revin si eu pe subiect, sper sa nu fie asa rau.

BellaDonna spune:

Acum sincer si nmie mi s-a intamplat, dar eu am fost cea care a inceput sa-i fie frica,de ce?, nu stiu, responsabilitatea prea mare.......imi era frica ca nu o sa mearga casnicia, ca daca si ca o pati.....
Si asta chiar inaite cu 2 luni, da mia venit mintea la loc , vorba sotului

Acum implinim in august 6 ani de casnicie, si 7 de cand ne-am cunoscut.
Eu iti zic sa ai rabdare, si nu il inebuni cu detaliile pe nunta, sti cum facem noi femeile sa fie perfect orce detalui incepand cu invitatiile si etc...cred ca ii coplesesc.

Nimic fara Dumnezeu!