Cat poate fi de ipocrit un barbat?
Raspunsuri - Pagina 7
relyana spune:
Draga mea, nu ar fi mai bine sa pleci urgent de acolo? Cheama pe cineva din familie sa te ajute cu bagajele. Pleaca si nu te mai tortura singura. (asta in caz ca mai intri totusi o data pe DC).
Pupici.
Rosey spune:
quote:
Originally posted by Alebasi
Nici macar nu s-a sinchisit sa pregateasca si el camera copilului, atat de mult ii pasa de el.
cum adica sa prgateasca camera copilului? din exprimarea ta deduc ca de fapt nu ai de gand sa pleci de acolo. mai ales ca initial de-abia asteptai sa intri in prenatal, iar ulterior te-ai hotarat sa ramai pana nasti. e clar ca NU vrei sa pleci de la el. ar trebui insa sa fii constienta ca, asa cum l-ai descris tu, acest om iti va distruge viata si tie si copilului tau. ia o hotarare! succes!
ipearina spune:
Daca pleci de la el si iti canalizezi gandurile spre copilul ce urmeaza sa vina, cu siguranta o sa-ti gasesti linistea. Daca ramai in continuare langa el, nu faci altceva decat sa mai acumulezi tensiuni, sa suporti mitocanii in plus, sa prelungesti agonia in defavoarea ta. Probabil ca in mintea ta speri sa se schimbe, te agati de cel care a fost odata, incerci sa-i deschizi ochii asupra celei cu care s-a combinat (la ce-ti foloseste? spune-i sa se spele cu ea pe cap!). Mai bine descotoroseste-te de acest individ, mai tarziu o sa-ti para rau ca i-ai suportat marlaniile, ca ti-ai mancat nervii cu el si ca ti-ai pierdut vremea.
Alebasi spune:
Dragele mele, fara sa vreau am creat o micuta confuzie.
Cand am afirmat ca nici macar nu s-a ocupat de amenajarea camerei copilului m-am gandit la faptul ca nu s-a obosit sa-i cumpere un patut, o hainuta, ceva pentru copil. Toate astea le pot lua la plecare, nu-mi conditioneaza ramanerea in casa. Asta vroiam sa spun.
Intre timp m-am ocupat eu de cumpararea de lucrusoare pentru bebe. E o adevarata placere sa ma gandesc la el. De fapt, numai la el imi sta gandul. Cu el adorm, cu el ma trezesc, cu el sunt la serviciu, cu el sunt peste tot (si la propriu si la figurat).
In ceea ce-l priveste pe dumnealui, e problema lui ca a renuntat la ceea ce a fost a doua lui sansa de a avea o familie.
Ce pot sa va spun este ca m-am schimbat foarte mult. Din mamaliga de pana acum n-a mai ramas nimic. Sambata s-a consumat ultima bucatica din mamaliga.
Am tras linie si am realizat ca persoanele care conteaza pe lumea este sunt copilul meu, mama mea si eu. Nu l-am dat eu afara din viata mea, a iesit singur asa ca a mea constiinta este extrem de impacata. Chiar pot spune ca am facut tot ce a fost omeneste posibil sa-i deschid ochii si sa-l fac sa vada la ce renunta.
Acum nu mai conteaza altcineva decat copilul meu. Ii voi oferi o mama si o prietena cum putini copii se vor putea lauda ca au (cat de modesta sunt!!!).
Va pup si promit sa revin cu noutati si poze cu al meu sufletel!
Isabela
alinaxeni spune:
Ma bucur tare mult ca ai putut sa ne mai dai vesti despre tine
Sper sa fii tare in continuare si sa te gandesti numai la binele tau si al puiului tau.
alina
sinzi_ana spune:
Isabela, esti bine?
Ai nascut??? Te-ai mutat in Brasov?
Sper ca mai acces la DC sa ne mai dai vesti despre tine si bebelusul tau!!!
Si sper ca ai putut sa iti mentii atitudinea pozitiva!!!
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi 
si David
Poze la munte si la mare
Poze noi!!
Alebasi spune:
Bine v-am regasit
Sunt inca in Bucuresti. Saptamana trecuta am incheiat activitatea la firma si acum ma concentrez 100% pe bebel.
Avem ceva problemute, dar cu o atenta supraveghere medicala le vom face fata. Tot incerc sa-mi conving medicul sa facem cezariana dar ma tot amana cu termenul (cred ca vrea sa nastem normal) desi nu prea e cazul tinand cont ca principala problema pe care o am e cu tensiunea (sunt hipertensiva).
Saptana trecuta, la 37 de saptamani aveam 3.700Kg.
In rest, sunt oarecum resemnata si astept cu nerabdare sa apara puiutul meu.
Singura decizie este legata de angajamentul total vis-a-vis de copilul meu.
In rest, las timpul sa curga si sa vad ce se va intampla. Nu mai vreau sa anticipez.
Am sa revin cu noutati si pana atunci va salut si va doresc sa va mearga din plin.
Kehleyr spune:
Ileana, daca ai sa citesti ultimele trei postari ale Isabelei ai sa vezi ca decizia de a naste in Bucuresti este luata de multa vreme si ca Isabela stie ce face si stie ce vrea, asa ca nu e cazul sa o acuzi de inconsecventa. Eu cred chiar ca da dovada de responsabilitate ramanand sa nasca in Bucuresti, cu medicul care a supravegheat-o pe tot parcursul sarcinii. In ultima luna de sarcina este foarte greu sa te duci la alt medic cu incredere... Mie mi se pare ca Isabela face fata foarte bine situatiei date si cu foarte multa demnitate. Te gandesti ca poate nici nu poate sa scrie prea multe daca o "citeste" respectivul?
Isabela nastere usoara si fara probleme si asteptam vesti bune . Te-ai inscris si pe la mamici/burtici? Poate mai dai peste cineva care sa nasca in acelasi timp cu tine, in acelasi spital. Ti-ar prinde bine sa mai ai vreo cunostinta pe acolo. Mai ales ca din cate inteleg, prieteni nu prea ai in Bucuresti.
Luminous beings we are, not this crude matter.
Alebasi spune:
Trebuie sa recunosc ca ma asteptam sa fiu criticata. De altfel, inainte de a ma hotara sa postez pe DC am luat in calcul toate aspectele si mi-am asumat si acest risc.
Am constatat insa cu tristete un lucru: usurinta cu care oamenii te judeca.
Am fost acuzata ca fabulez, iar acum ca sunt inconsecventa.
Cum am mai spus, nu vad motivul pentru care as fabula, dar inconsecventa de as fi, am tot dreptul, si asta pentru ca sunt om. Nu pot avea trairi liniare, sa fiu mereu constanta. Poate fi cineva? Nu pendulam o viata intreaga intre ratiune si sentiment?
In alta ordine de idei, chiar ma bucur ca am postat pe DC. Am cunscut oameni minunati si chiar am avut si am ocazia sa comunic cu ei.
Dincolo de orice, DC e un mare castig pentru oamenii care au nevoie de ajutor.
Draga Ileana, iti multumesc pentru pontul oferit. Exista insa si alte cai(exceptand "urmele" din favorites/cookies) de afla despre activitatea de pe internet a cuiva, crede-ma.
Va multumesc mult pentru suportul si dorinta vostra de a ma ajuta. Chiar mi-a folosit, probabil de aici au venit acele suisuri si coborasuri (suportul vostru vs. realitatea de zi cu zi).
Imi staruie cu obstinatie o vorba in minte: "ce nu te omoara, te face mai puternic", dar e nevoie de timp (as parafraza).
Ramaneti cu bine...si pe data viitoare.
Alebasi spune:
Povestea mea a avut inceput, cuprins, iar acum va prezint partea de incheiere.
Nu stiu daca stiti, acum o luna si o saptamana am nascut un baietel de toata isprava. Imi creste sufletul de fiecare data cand il privesc, cand il tin in brate, cand il hranesc, spal, samd.
E un copil frumos, cuminte si destept ca mama lui.
Saptamana ce vine va avea loc botezul lui, dupa care va urmare plecarea definitiva ACASA.
Multi m-au criticat, multi nu m-au inteles, insa ati fost multi care mi-ati fost alaturi si va multumesc.
A fost o perioada extrem de grea, multe lucruri nici nu le-am mai pomenit. Acum sunt aproape de finalul acestei experiente. Mai am un singur hop de trecut. Tatal copilului meu, dupa tot ceea ce a facut doreste sa imi ia copilul. El nu stie ca eu stiu, drept urmare sunt in cautarea unui avocat care sa imi asigure custodia permanenta a copilului.
Nu cred ca va putea obtine acest lucru, insa Romania este totusi tara tuturor posibilitatilor si cu bani se poate obtine orice.
Cert e ca mor cu el(tatal) de gat, dar copilul nu il las. Nu stie ce inseamana responsabilitate, nu stie ce inseamna sa ai grija de cineva si in plus a afirmat ca se simte strain fata de copil.
Va veti intreba, fireste, de ce vrea copilul. Raspunsul este ca il vrea dintr-un imens sentiment de vinovatie. Stie ce a facut si crede ca daca are bani si casa asta compenseaza tot raul facut si mai crede ca doar de asta are nevoie un copil.
I-am spus ca sunt dispusa sa renunt la absolut orice. Cata vreme sunt sanatoasa, am capacitatea de a face onorabil fata vietii si am imense resurse sa-mi cresc copilul in conditii decente si inconjurat de foarte multa afectiun.
Fiul meu este ratiunea mea de a trai.
Ideea e ca, si cu asta vreau sa inchei, voi pleca ACASA cu FIUL MEU.
Mi-ati fost un sprijin real si voi ati fost luminita de la capatul tunelului meu.
Voi cauta sa mai intru pe DC si daca pot, sa ajut si pe altii care trec prin experiente dureroase, sa fiu alaturi de cei care isi impartasesc bucuriile, intr-un cuvant sa fiu alaturi de voi, la bine si la greu.
Cu mult drag,
Isabela