Doua MARI intrebari

Dragele mele... nu-mi sun doctora ca ma bate :) Asa ca va intreb pe voi ce ma framinta pe ziua de azi: 1. contractii nu mai am. Adica nu mi se mai intareste burtica decit cam o data cel mult de doua ori pe zi si-atunci fara sa ma doara. Insa noaptea in mod special, am niste dureri ca de menstruatie de uneori ma scol din somn. Repet, fara sa mi se intareasca si burta... E normal ?
si 2. De cind incepe bb sa se miste din ce in ce mai putin ?

CarmenB spune:

Alssa nu e in regula cu durerile care zici ca le ai noaptea. Suna doctora urgent si spune-i.

Camelia spune:

Contractiile nedureroase sunt normale.Dar durerile alea care apar noaptea sunt tot contractii si , din cate stiu eu, nu e prea bine.Eu as suna doctorita chiar daca ma bate!
Ai grija de tine , Alssa! Eu iti tin pumnii sa fie bine.

Raluca spune:

Durerile de noaptea sunt contractii...suna medicul!
la mine cand au inceput asemenea dureri dupa 2 zile a aparut bebela, in ce saptamana esti?
Misca mai putin cand e antrenat de iesire, capul in jos si coborat.nu ti s-a schimbat forma la burtica?
Grija mare...eu am trecut prin astea!

Raluca

Doina spune:

1. pt contractii ar fi bine sa suni dr. ce ai tu noaptea tot contractii sunt
2. never a mea s-a zbenguit pina-n ultima clipaeram pe masa de operatii si ea tot jucausa era dar depinde si de marirea BB-ului, a mea a fost mica - 3kg.

Doina&Carlita-iubita

alssa spune:

Mda... Banuiam eu ca tot asta inseamna :( Si in cazul asta, imi vine sa m-apuc de alergat pe scari. Tratamentul pe care l-am facut a fost pentru contractii. Zilnic iau un pumn de medicamente tot pentru contractii si CONTINUI sa le am !
Zau daca nu-mi vine s-o cert pe Clara. Cind am inceput injectiile alea atunci, Clara era cu capul aproape afara, vorba d-nei doctor. Acum se vede si burta ca s-a ridicat, bate sus, adica in jurul ombilicului meu, nu mai da jos aproape deloc. Deci e unde trebuie. Si desi zac in pat de-am intepenit de toate oasele, cu toate medicamentele, eu am contractii ! Zau ca-mi vine sa-mi iau cimpii !
Sint in saptamina 30... Nu pot sa descriu in ce stres stau... Zi si noapte vinez fiecare miscare, aproape ca nu ma mai pot bucura de bebica mea din cauza acestor lucruri... Sint cu nodul in git permanent. Ma trezesc din ora in ora, ma simt uda (tot visez ca mi se rupe apa) si-asa mai departe. Nu mai suport nici o miscare brusca pe linga mine, pe nimeni sa vorbeasca tare, simt starea fiecaruia si daca cineva e mai nervos sau obosit mie mi se intareste burta !!! O sa ajung la o adevarata paranoia... Sint deja o napasta pentru cei din jurul meu, sotul meu, copilul de el deja e depasit, se uita crucis la mine si ii simt neajutorarea... E frint de oboseala. Nu doarme pentru ca sta sa ma scarpine pe mine in cap de cite cosmare am. Ma trezesc tzipand, plingind, tremurind...
Of... ce bine ca existati sa am si eu cui sa spun ...:( Si mai rau este ca simt efectiv cum mi se urca hormonii prin cap. Sint lucida si-mi dau seama ca o iau razna prin jdemii de sentimente. Ba sint euforica, ba pling, ba ma infurii, ba m-apuca duiosia... SINT FOARTE FOARTE OBOSITA

Raluca spune:

Draga Alssa, stiu prin ce treci ...am trait si eu anul trecut aceeasi experienta groaznica si crede-ma cei din jur nu pricep prin ce treci. Nu o certa pe Clara, ea saraca vrea afara fara sa stie ca se cam grabeste, as vrea sa pot sa-ti spun :relaxeaza-te insa ptr. cineva care a trecut prin asa ceva stiu ca nu poti. Si totusi, trebuie sa rezisti pentru Clara! In pat , cu medicamente, daca trebuie interneaza-te! Poate sub supraveghere medicala iti va fi mai usor de trecut peste saptamaniile, zilele ce urmeaza!Multa putere si rabdare!

Raluca

Sorina spune:

Alssa draga,
am trecut prin exact ceea ce treci tu acum; la 17 saptamani de sarcina mi s-a facut cerclaj la cald pentru ca fiica-mea nu mai vroia inauntru (asta dupa tratament in spital cu litice din 6 in 6 ore timp de 3 zile - ajunsesem la dilatatie 4 cm, Partusisten, Gravibinon). Si de atunci aceleasi simptome pe care le descrii tu. Fiecare zi era o lupta castigata. Eu ca sa ma linistesc citeam carti lejere, vizionam casete cu documentare (pentru ca la cea mai mica emotie mi se intarea burta), vedeam o groaza de emisiuni culinare (italienii au pe la pranz o emisiune super), mincam si ma plictiseam. Si asa am ajuns sa nasc la 39 de saptamani. Oricum cand ma simteam extraordinar de agitata mi se recomandase 1/2 pastila de Diazepam. La inceput mi-am facut procese de constiinta ( stiam ca nu se recomanda nici un fel de tranchilizantin timpul sarcinii) insa cand s-a ingrosat gluma am luat.
Si nu i-a facut nimic Andreei. E bine merci si are deja 2.6 ani.
Iti doresc sa te linistesti si sa gandesti pozitiv.
Peste vreo cateva saptamani ( 8-9) asteptam vesti genul : Cu o ora in urma s-a nascut bb Clara.
Sarcina usoara iti doresc si nervi de otel.

Marina spune:

Alssa,
Din pacate stiu prin ce treci ca exact aceleasi lucruri le experimentez si eu. Bebe al meu de 30 sapt bate jos de tot, am momente in care simt ca o sa-mi sara naibii cerclajul si in ciuda faptului ca ziua nu prea am contractii (si stau in pat de 2 sapt), noaptea nu reusesc sa adorm de durere. De fapt durerea nu e mare insa stresul e cat casa asa ca eu una am decis sa trec peste rusine si ma duc acum la dr ca asa nu se poate. In plus eu stau si singura, sotul meu e plecat din tara si deja incepe sa-mi fie groaza de noapte desi nu fac nimic peste zi. Ideea e sa stai pe o parte nu pe spate dar deja simt ca mi s-au aplatizat oasele.
Asa ca mult curaj si pupicei Clarei

Marina si Sutuleatza cea neastamparata.

PS> burta mea a fost dintotdeauna jos si miscarile/loviturile sunt sub nivelul buricului.

ariadne spune:

draga alssa,
incearca sa te RELAXEZI, cred ca aici este radacina tuturor problemelor.
ai incercat sa asculti muzica???ziua si noaptea, in surdina, cu o lampa de veghe, eventual citeste o carte, chiar si povesti pt.copii si nu in ultimul rand gandeste-te ca totul se va termina cu bine.
multa sanatate si liniste va doresc !!!

alssa spune:

Dragele mele. Va multumesc din tot sufletul pentru incurajarile voastre, pentru sfaturi si pentru sentimentul de solidaritate pe care mi-l conferiti. Macar stiu ca nu sint singura care trece prin asa ceva, la modul ca nu ma simt totusi asa de vinovata... Am sa ma duc miine din nou la d-na doctor sa vorbesc cu ea si sper sa evit o noua internare. Sper sa ma intorc cu vesti bune.