Nu reusesc sa-mi fac curaj!!
Raspunsuri - Pagina 2
adda spune:
anangel_lexi, cu timiditatea nu o sa castigi nimic. Vei avea numai de pierdut. O stiu din experienta proprie pentru ca mult timp am fost si eu lipsita de curaj in situatii de genul celor de care vorbesti
Si eu sunt tacuta, la locul meu, imi vad de treaba mea si nu iau parte la discutii si barfe. La penultimul loc de munca nu am avut curaj sa-i spun sefului care erau lucrurile care ma deranjau (si stiu ca aveam dreptate). Aveam si eu impresia ca (,) colegii mei de munca credeau ca eu nu fac nimic sau nu stiu nimic tocmai pentru ca-mi vedeam de treaba mea si nu ma duceam la nimeni cu intrebari daca aveam vreo problema, ci ma descurcam singura (de ex, o colega mi-a zis, la un moment dat sa invat macar din ce e format un calculator - eram secretara la o firma IT; am fost atat de uluita ca ma considera chiar in "ultimul hal" incat sa nu stiu nici macar care sunt partile componente ale unui calculator, incat n-am reusit sa-i spun macar "Helloooo! Am terminat o sectie de informatica, deci cred ca stiu cu ce se <<mananca>>!" - desigur, nu cu exprimarea aceasta 
) Am plecat de acolo fara sa dau explicatii sefului care nu a inteles de ce doream sa plec fara sa mai iau in consideratie posibilitatea de a ramane in firma.
Acum, privind in urma, imi dau seama unde am gresit. Eram frustrata pentru ca am simtit ca ma irosesc, ca nu-mi sunt valorificate calitatile, pentru ca unii colegi credeau ca pierd vremea degeaba, dar nici eu nu m-am ajutat singura in acest sens. Nu-mi pare rau ca am plecat de acolo, dar am invatat ca trebuie sa iau atitudine atunci cand am ceva de zis. Seful nu ghiceste ce "ma doare" pe mine 
si, oricum, e si normal sa nu-l preocupe; are treburi mult mai importante.
Deci fa-ti curaj si alunga timiditatea. Eventual, fa-ti un plan inainte de a merge sa vorbesti cu seful si stabileste exact ce puncte sa atingi in discutie. Trebuie sa-i risipesti neincrederea in tine, faptul ca nu contribui in nici un fel la dezvoltarea firmei cu atat mai mult cu cat doar tu stii cat de mult muncesti.
Si nu mai pune la suflet faptul ca sefa ti-a atras atentia asupra unei greseli. Toata lumea face greseli. Important e sa stii sa le indrepti si sa nu le mai repeti.
Curaj! Eu iti tin pumnii sa reusesti sa treci peste frica aceasta nejustificata!
Ada
Some people stay in our lives and quickly go. Some stay for a while and leave footprints on our heart. And we are never, ever the same.
adda spune:
Acum am vazut ca esti o "gogoasa furioasa"
Ia infurie-te tu un pic si arata-le ca esti un om pe care se pot baza in firma! 
Some people stay in our lives and quickly go. Some stay for a while and leave footprints on our heart. And we are never, ever the same.
anangel_lexi spune:
Azi am pierdut ocazia. N-a avut timp deloc, deloc. Si s-a si tirat mai repede decat de obicei! Sper maine sa am destul curaj...ufff, cred ca e cel mai greu "examen" din viata mea. De examenele propriu-zise nu mi-a fost frica aproape niciodata, dar de asta...
I wish I were an angel...
http://photos.yahoo.com/anangel_lexi
light spune:
Parca ma recunosc in ce spuni, anangel_lexi. As spune ca imi place sfatul pe care ti l-a dat Rozi, cred ca nu ai nimic de pierdut daca il urmezi.mama Lucia si Liviu minunea (24.05.2002) www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41618" target="_blank">Povestea-nasterii Desene noi - iunie
Andrada spune:
Eu am observat ca sefilor le place sa vii la ei cu "tema facuta de acasa"
Poate n-ar fi rau sa incerci sa te duci la el si sa-i spui, ca am studiat, m-am interesat, bla-bla-bla, si eu cred ca as aduce o contributie MAI importanta firmei daca m-as axa pe cutare subiect in cutare departament. Imi place ce fac acum (care e....si explici in amanunt ce faci).....dar as vrea sa incerc si altceva cu ajutorul tau. Deci cumva sa insisti ca vrei ALTCEVA/DIFERIT nu mai mult (ca sa nu se inteleaga ca te-ai plictisit/ai prea putin de lucru),
A
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelalte stele
axia spune:
Draga mea, tu crezi sincer ca seful tau nu stie exact ce si cat muncesti ? Pai inseamna ca e platit degeaba !
Sau nu e seful tau direct ? Sa inteleg ca mai ai si sefa ? Daca da, atunci ea poate fi problema si merita sa vorbesti cu el.
Dar inainte de asta gandeste-te bine daca tu chiar crezi ca te sub-apreciaza numai pentru ca esti in banca ta. Nu stiu cu ce se ocupa firma, dar poate putina initiativa ti-ar folosi mai mult decat o discutie. Analizeaza-te tu pe tine sincer si fara menajamente si apoi decide sa vorbesti cu el.
Poate ca te intreaba ce mai faci din dorinta de a-ti starni o reactie si a te determina sa interactionezi nu pentru ca are impresia ca stai degeaba.
Andre si BB Tibi
niccostea spune:
Nu stiu daca tine neaparat de mers la seful...
Din punctul meu de vedere o chestie care poate fi cauza situatiei tale in firma este izolarea ta sociala de colegi. Pana la urma conteaza si socializarea cu ceilalti, chiar daca nu se pune problema lucrului in echipa. Si in felul asta, apropiindu-te de ei, eviti eventualele "sapaturi" care pot cauza ceea ce povestesti acum si care stim cu totii cat de "la moda" sunt in Ro. Chiar daca nu ti se par persoane interesante, incearca sa gasesti ceva frumos in fiecare, ceva care sa te faca sa stai de vorba din cand in cand cu ei. Omul e, totusi, o fiinta sociala si la serviciu ne petrecem a 3-a parte dintr-o zi...
Apoi asigura-te ca cei cu care locuiesti in birou stiu ce ai tu de facut, ce probleme ai avut sau cu cat de mult succes ti-ai rezolvat sarcina (aici atentie sa nu trezesti invidie). Nu e vorba de a fi falsa, ci pur si simplu de a sti sa te pui in valoare.
Am lucrat intr-o firma in care o colega care nu lua masa cu noi era pur si simplu marginalizata, mereu barfita, munca ei era mereu minimalizata, iar greselile vazute si apostrofate de toti, desi era acolo doar de 7 luni si face deja munca pe care altii ajungeau sa o faca dupa ani de zile de lucru acolo. Si culmea e ca e o fiinta extrem de sensibla si fina, o persoana placuta, dar careia pur si simplu nu-i placeau discutiile si glumele proaste de la masa. O alta, insa, venita doar de o luna, se agita ori de cate ori avea ceva de facut ca si cum numai ea ar fi avut ceva de facut, intra in panica ca nu va termina la timp, facandu-i pe toti sa-i sara in ajutor si dupa o luna toata lumea remarcase ce progrese mari a facut ea, ce muncitoare e, cat de multe face, etc,etc. Asta e un caz extrem, dar cred ca ai ceva elemente comune cu prima...
Optimistul e mai aproape de Adevar.
Adela spune:
quote:
Initial creeata de anangel_lexi
De cateva saptamani ma chinuie o problema...trebuie neaparat sa vorbesc cu seful meu si nu reusesc sa-mi fac curaj pentru asta. Sunt angajata in firma asta de aproape 3 ani si in tot acest timp am fost exact cum sunt de obicei: tacuta, mereu la locul meu si vanzandu-mi de treaba mea, nu mi-a placut sa stau la cafele cu colegele si sa barfesc ba de una ba de alta, nu m-am bagat in discutii, certuri, etc...Pe scurt mi-am vazut de treaba mea si nu mi-a pasat de ceea ce fac ceilalti. Munca mea de 3 ani incoace se rezuma numai la a sta in fata computerului si a face zilnic, aceleasi si aceleasi lucruri. Nu stiu de unde le-a venit colegilor mei ideea (si dupa cum se pare si sefului) ca eu stau degeaba si nu fac nimic toata ziua. La fiecare sedinta ma intreaba seful "da' tu ce mai faci?" asa, pe un ton de parca eu as sta toata ziua degeaba. Asta in conditiile in care in ultimul timp au fost zile cand stateam si cate 10 ore la serviciu si plecam cu niste ameteli de aproape cadeam pe strada.
De curand seful a mai angajat 2 persoane, ambele mai tinere ca mine. Colega mea cea noua s-a dus dupa 2 saptamani la seful meu sa-i zica ca ea vrea sa faca mai mult decat face acum ca altfel nu mai sta pe-aici. Evident cerea si bani mai multi. Sefu' i-a zis sa mai aiba rabdare. Ea a avut curaj sa se duca desi nu era in firma decat de 2 saptamani, eu nu am curaj...sunt disperata pentru ca-mi dau seama ca situatia mea e foarte albastra...de Pasti toti au primit niste prime gogonate (am aflat de la o colega), eu am primit exact cat sa-mi ajunga de cozonac, juma' de miel si oua. Pe de alta parte, logodnicul meu momentan nu lucreaza, isi cauta de zor de lucru, dar e foarte greu ca el are si scoala si trebuie sa-si gaseasca ceva care sa mearga ca program cu scoala. Nu stiu ce sa fac, cum sa-mi fac curaj pentru ca e clar ca trebuie sa vorbesc cu seful meu. Am facut si niste cursuri pe cont propriu de resurse umane (firma lucreaza in domeniul asta) si cu toate astea nu am curaj sa vorbesc cu el, el fiind o persoana foarte amabila, deschisa, intelegatoare. Nu stiu ce sa fac, sunt disperata, oare sa apelez la calmante??
I wish I were an angel...
http://photos.yahoo.com/anangel_lexi
Daca nu ai curaj sa vorbesti cu seful tau face to face atunci pregateste-ti discursul de acasa pentru... urmatoarea sedinta. "Dar tu ce mai faci?" Poi uite dragilor ce mai fac: si insiri tot ce ai muncit in ultimul timp si spui ...tot ce mai vrei tu sa zici. (iti poti nota ideile pe o foaie de hartie si arunci cate o privire peste ele ca sa nu le uiti!)
CURAJ!
E cam aiurea sa vrei sa vorbesti cu seful si sa nu-i comunici nimic nou. (sau sa-i comunici pur si simplu ca... muncesti?). Parca nu merge. Sa ai As-ul (discursul) pregatit in maneca pe cand te va chema unul din ei sefu/sefa si da-i si turuie (vorba vine) ce ai de spus (indiferent pentru ce te-a cheamat TREBUIE sa-ti spui si tu parerea)
Succes!
Adela
, mamica de Julia 
adjadyn spune:
anangel_lexi spune:
Fetelor, tin sa va multumesc pentru sfaturi! Mi-au fost de mare folos. Ce-i drept nu am apucat sa-l abordez eu pe sef, a facut-o el la sedinta de ieri. Ne-a intrebat pe fiecare in parte de ce consideram necesare sedintele si cum ne simtim noi la sedinta. Si m-a pus pe mine sa zic prima. La-m intrebat mai in gluma mai in serios daca e sigur ca vrea sa incep eu, a zis da si atunci (de unde oi fi avut atata curaj?? cred ca n-am realizat pe moment!) mi-am dat drumul si i-am spus ca ma simt data la o parte, ca eu nu sunt importanta in firma, ca munca mea e prea de rutina si ca oricine ar putea face asta dar ca eu pot mai mult, etc...Nu numai ca m-am simtit mult mai bine dupa ce mi-am varsat oful, dar i-am pus si pe sefi pe ganduri. Se cam uita sefa ciudat la mine da' nici ca-mi pasa. Seful a trebuit sa plece ieri din tara, dar i-a trasat sarcina sefei sa vorbeasca ea cu mine. As fi preferat sa vorbesc cu el, pentru ca ea nu ma sufera si la drept vorbind nici eu nu ma topesc dupa ea. Dar nici nu-mi mai e frica de ea, cum imi era pana acum. Stiu ca, tacit, seful e de partea mea asa ca stiu ca daca vorbesc deschis cu sefa, n-are ce sa mi se intample. Sper sa se rezolve problema cum vreau eu.
Va pupic si va multumesc mult
I wish I were an angel...
http://photos.yahoo.com/anangel_lexi