Bebelusi de ianuarie-februarie2005(21)
Raspunsuri - Pagina 8
catiflo spune:
Oana, multumim, intr-adevar a luat aproape 1 kg in greutate in ultima luna si jumatate in luna precedenta cind i-am dat numai sin. Asistenta maternala mi-a zis sa ii dau apa fiarta si racita sa il ajute sa iasa afara, ca a inceput sa faca o data la 2-3 zile si mie mi-a venit ideea sa ii pun apa in laptic, adica sa il fac mai diluat.Ce ziceti fetelor, e bine? Mi-a venit ideea dupa ce am plecat de la circa asa ca n-am intrebat-o pe asistenta. Numai ca a inceput sa vomite foarte mult, mai inainte era pe paturica pe care o umpluse de lapte. Macar de dimineata a facut kk - un kg 
Ar fi interesant ca lui Seb sa ii placa preotia, dupa ce ne-ai povestit tu, lui Gabita nu i-a placut de vocea preotului nostru, ce-i drept mai groasa, si a plins putin.
Ce as vrea sa devina el? In orice caz nu computerist si nici fotbalist 
Lavinia, Madeira e un chec care se gaseste la supermarket, eu il gasesc de forma dreptunghiulara. E ca un calup mare si greu. Se pot gasi si blaturi rotunde si mai usoare.
si am mai pus poze, daca vreti sa le vedeti.
Florina & baby Gabe (04 feb 2005 )
Pozele noastre
tomasa spune:
Multumesc mult fetelor care s-au gandit la noi si ne-au dat sfaturi: Shinutza, Shobo, Erica, Patricia.
Alina, am urmat intocmai sfatul tau adica nu am facut nimic si nici nu i-am dat nici un medicament. Astazi vad ca Tudor e inca ragusit, cam la fel de rau ca ieri dimineata pt. ca aseara nu mai avea voce de loc. Nu am mai scris pt. ca sunt ceva mai ocupata incercand sa nu il las sa planga, tipe, etc. Oricum pare sa mearga spre bine. Ma bucur ca nu e raceala. Multumesc pt. gandurile bune.
Bestutza, am 
citind despre Mihaita. Eu m-am rugat pt. el si voi incerca sa fac chiar mai mult decat atat. Sunt sigura ca nu este nimic mai rau pe lume decat sa ai un copilas bolnav asa ca sunt cu tot sufletul alaturi de bietii lui parinti...
Ubi, ai niste poze f. frumoase de la Botez. Cand am vazut ce lumanare frumoasa are fetita ta mi-am amintit iar 
de peripetiile noastre.
La Botezul nostru nu au ajuns nasii la biserica. Au intarziat 1 ORA! si au venit dupa ce se terminase slujba. Nici acum nu-mi vine sa cred...oricum sunt sigura ca nu s-a mai intamplat nimanui. Tudor a fost botezat fara lumanare impodobita (am luat o lumanare simpla din altar si i-am legat un buchet de frezii primit de mine atunci de la o prietena), fara panza de mir, fara fasa, etc.
Nici nu vreau sa-mi amintesc.
Tomasa, fericita mamica a lui Tudor
http://pg.photos.yahoo.com/ph/iricutz/album?.dir=/836f
BESTUTZA spune:
Shobo,
Dragut nu, ! Seara pana imi fac eu dus Focutza mica plange si tatal lui,tot cu super dezv simt al umorului ii spune cand il imbraca"Hai taci , ca acu vine Fulgulitza ta!!" Minunat ce transformare am suferit
http://community.webshots.com/user/bestuta
Megg spune:
VIATA CA UN SPECTACOL
Plimbarea cu taxiul
Acu' douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Camd Am ajuns la 2:30 AM , cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la parterul unei ferestre... In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni saraci care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa. Deci am mers si-am batut la usa. " Doar un minut" raspunse o voce firava,
a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii '40. Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-a mai locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe
rafturi..
Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla. "Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea. Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea. "Nu e mare lucru" I-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata" " Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea. Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: " Ai putea sa conduci prin centrul orasului?" "Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid. " Oh, nu conteza" spuse ea. " Nu ma grabesc. Eu acum merg spre ospiciu...".
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori..." Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea." Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. "Pe ce ruta ati vrea sa merg?" Am intrebat. Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei locuiau cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o
sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unora cladiri sau colturi de strada si statea acolo in intuneric, contempland in tacere. Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata: "Sunt obosita... Hai sa mergem." Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo.
Erau ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia a fost asezata deja intr-un scaun cu rotile. "Cat va datorez?"a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul. "Nimic" am zis eu. " Dar trebuie si tu sa te intreti." "Nu va faceti griji..sunt si alti pasageri" am raspuns eu. Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere.. " Ai facut unei femei in varsta un micut moment de bucurie" spuse ea. " Multumesc." I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii. In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a
unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?... Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?.. Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere- frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.
OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT
SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!! Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun:" Ziua de azi este o zi speciala!"
Amintiti-va asta: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul Show pe care il jucam. Trateaza oamenii in
felul in care ai vrea TU sa fi tratat!!!!!!!!!!
http://community.webshots.com/user/megg2005
Megg si bb Mara
Witchie spune:
Bestuta,
Nu stiu daca teledonul mai e valabil pt mihai. trebuie intrebata gabi, stiam ca numarul ala colecteaza bani pt mihai doar vreme de o saptamana si nu stiu daca a trecut sau nu saptamana aia. trebuie sa verific.
Anda, mama Irinei
fotografiile Irinei
Domnisoara, dansati?
shinutza spune:
Domnisoara, am inteles. De dansat nu dansati. Ma bucur din suflet ca va pot oferi macar o prajitura. Sigur, si mamicii dumneavoastra u cea mai mare placere. Insa ce ati spune si de o supita ? Cu putin morcovel si carnita de pui... Si mamei dumneavoastra? Absolut, domnisoara!
shinutza spune:
Iulia, mamicule, mi-e dor tare tare de tine. gandacelul lui mama mic si frumos si vioi, ma doare enorm ca nu pot fi langa tine tot timpul. sa te vad cum dormi, cum zambesti in somn, cum plangi, cum dai capul intr-o parte sau in cealalta ca nu mai vrei sa mananci. cum faci balonase sau strangi buzitele. cum faci kakutza si umpli body sau canapeaua si covorul... Mamicule, mi-e dor maremare de tine!!!
PatriciaArdeleanu spune:
Shinutza...mi se rupe inima, si pentru tine, si celelalte fete care au fost nevoite sa faca sacrificiul asta!!!
Patricia si 
Rebecca (05.02.05)
http://pg.photos.yahoo.com/ph/danana_me/my_photos
oana cretu spune:
Megg, am inceput ziua cu zambetul pe buze, dar si cu lacrimi in ochi, atat de tare m-a emotionat aceasta povestire. Eu am o admiratie imensa pentru bratani, un respect nemasurat. Imi inspira atata mila, de ma trezesc plangand pe strada privindu-i. Si asta de mica. Tati m-a invatat sa-i ajut sa coboare si sa urce in tramvai, autobuz, sa le dau locul sa se aseze...Si atat de tare ma impresiona bucuria ce le-o aduceam dandu-le o mana de ajutor, ca, cu anii, crescand, cum prindeam o ocazie, cum ii ajutam. Imi aduc aminte, anul trecut, erau un batran si o batranica, veneau de la piata. Si noi stam pe un deal. Si-a lasat batranica jos, si el se chinuia cu sacosele sa urce dealul pana la parcare. M-am dus sa-l ajut, sa-i iau sacosele din mana, a avut o retinere sa mi le dea, mai ales ca am inca accent de Est, plus ca sunt multi straini care fura batranii aici...Si i-am zis:"Nu va fie teama, vreau sa va ajut". Pana la urma mi le-a dat, si am mers usor pe langa el, ca urca greu, se mai oprea. Apoi a urcat si sotia si el si-a dat seama ca a uitat umbrela jos, agatata de un gard si am vazut ca vrea sa coboare, ca o vazusem jos de sus, si i-am zis sa stea ca i-o aduc eu. Si am alergat si i-am adus-o. Si imi aduc aminte ca tremurau amandoi de emotie spunandu-mi ca eu, care sunt gravida am alergat, am carat sa ii ajut, si sunt atatia barbati pe strada care nu fac asta. Nu stiu daca ma credeti, dar in acele momente am uitat ca sunt gravida...Si inca multe alte povesti adevarate asemenea, pe care le pastrez in suflet.
Oana si Seb
(10.01.2005)
"Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea."
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/oana_george14/my_photos
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/georges142004/my_photos
http://community.webshots.com/user/sebastieng10
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sebastiengrigore/my_photos
shinutza spune:
megg, frumoasa povestioara, intr-adevar.
oana, ca de obicei, o draguta si un suflet frumos. 