Certuri...violenta...

Certuri...violenta... | Autor: lana

Link direct la acest mesaj

Ma aflu iar in situatia sa postez aici dupa o perioada in care credeam ca ne merge mai bine.
Am mai deschis aici un subiect cand eram insarcinata,acum jumatate de an,cand,in urma unei discutii mai aprinse cu sotul meu,el si-a permis sa ma imbranceasca.Eu nu am voie sa-i spun nimic:daca ii spun sa faca ceva deja crede ca vreau sa-l comand.Daca cumva imi permit sa ridic tonul deja cearta ia proportii uriase si iar se termina cu vorbe urate,injuraturi....Daca am tot timpul grija sa ii vorbesc frumos,sa-i intru in gratii,sa-l las in pace cand e stresat sau nervos atunci e OK.Dar nu pot fi asa...am si eu limitele mele...
Suntem casatoriti de putin timp,si nu ma asteptam sa ajunga asa casnicia noastra.
Acum avem o fetita de 3 luni.Aseara plangea foarte tare si erem ingrijorata(mentionez ca ea a mai fost bolnavioara de 2 ori pana acum).El statea si lucra la calculator si nu avea nici o treaba.
Ba dimpotriva cand a vazut ca plange si mai tare a plecat in celalat dormitor.Fapt pentru care am inceput sa tip la el si sa trantesc usile prin casa.Totul a degenerat intr-o cearta urata,injurii,i-ar m-a imbrancit(aveam copilul in brate).
As vrea sa plec din oras la parintii mei .Nu stiu...imi e cam teama sa plec cu fetita mea care are 3 luni..pe tren,cu bagaje...
Da-ti va rog niste sfaturi...sunt tare suparata imi vine sa plang in continuu..

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns roxanal spune:

este inacceptabil asa ceva, indiferent cate motive ar avea s-o faca, cum e posibil, deci te impinge insarcinata si acum cu copilul in brate, ce o sa urmeze, bataia, ca tot e rupta din rai?
si de ce sa pleci tu? e numai casa lui?
ai discutat vreodata cu el despre asta?
normal ca vina iti apartine si tie, in primul rand ca te-ai complacut intr-o astfel de situatie si relatie, dar nu asta conteaza acum, ci cum sa indrepti situatia..deci mai intai ia decizia daca e cazul sa-l parasesti, singura cu un copil de crescut, si pe urma, du-o la indeplinire...sfaturi..e usor sa dai..insa numai tu poti sa iei decizia daca vrei sa fi in continuare victima sau vrei sa-ti traiesti viata
succes si multa sanatate puiului

Roxana Lilea,mama Mariei 4 ani si ceva

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lana spune:

Nu,Roxana,apartamentul este al meu dar d.p.d.v financiar el este cu mult deasupra mea.Eu vreau doar sa-i dau o pauza.Nu am inca curajul sa divortez;nu cred ca voi putea face fata cheltuielilor,mai ales ptr. copil.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ana_maria222 spune:

eu nu am experienta in ceea ce priveste barbatii. si eu m-am plans mult timp pe acest forum stranind tot felul de controverse. dar am ajuns la o concluzie. cand o relatie nu merge..nu merge. oricat de mult ai incerca sa schimbi acestu lucru, nu ai cum. oricat de mult ai iubi o persoana trebuie sa iei decizia cea mai buna pentru tine. eu am incheiat o relatie dupa un an si o luna cu toate ca il iubeam si il iubesc din tot sufletul. dar am realizat ca o persoana nu se va schimba niciodata oricat de mult ne-am dori asta. si decat sa ajungem mai rau am decis ca trebuie sa mergem pe firul vietii separat. nu am vrut sa ajung sa il urasc si nici nu am mai vrut sa ma distrug pe mine ca om. mi-am zis ca pot si ca merit mai mult. tu ai si un copil care te va ajuta sa treci peste toate, care te va intari si care te va iubi neconditionat. fii tare pentru el, arata-i ca are o mamica puternica. dar mai ales lupta pentru tine, pentru fericirea ta. nu te complace la nesfarsit in situatia deoarece nu se va imbunatati. iti doresc sa ai multa putere si intelepciune pentru a lua cea mai buna decizie.

be happy!!!!!
http://community.webshots.com/user/ana_maria222

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CristinaT spune:

lana, stai un pic nu o lua si tu chiar asa... eu nu cred ca este vina ta pentru ca te-ai complacut intr-o astefel de situatie... eu sunt mama si stiu cum fac cand mi se pare ca nu se simte bine puiul meu... e de vina tot universul pentru asta si in primul rand sotul meu ca nu sare drepti pentru asta!
Cred ca lucrul asta se intampla in mai toate familiile, tu pentru ca stai mai mult acasa cu copilul il cunosti mai bine, dar pentru el orice plans este aproape la fel! Sunt multe de discutat pe aceasta tema, daca vrei mai zic, daca vrei iti spun ce carti sa citesti, oricum nu stiu cat este vina lui, cat este vina ta si nici nu intereseaza asta, ci faptul ca tu de exemplu l-ai provocat cand ai inceput sa tipi si sa trantesti usile... Incearca sa nu il mai provoci si adu-ti aminte ce ti-a placut la el inainte sa vina bebe, acorda-i un pic de atentie si lui si poate ca lucrurile se vor schimba.

5 ani -14 februarie 2005


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simina2005 spune:

"Copiii au mai multa nevoie de modele decat de critici"




Draga Lana, multe mamici au trecut prin ce treci si tu acum. Pacat ca nu esti aproape de mama ta care ti-ar fi de mare ajutor in aceste momente. Probabil ca sotul tau trece printr-o perioada de criza,] se simte dat la o parte de propriul copil.Din pacate nici tu nu reusesti sa restabilesti echilibrul acestei familii.Incearca sa-l implici in cresterea fetitei. Unii tatici sunt convinsi ca numai cu ei fetita lor poate face baie, numai cu ei adoarme cel mai repede/placut, numai cu ei invata sa vorbeasca . Ai o fetita, pentru un tatic o fetita este un miracol.Acum este mica dar peste 3-4 luni nu o sa se mai poata desprinde de ea. Meseria de parinte este cea mai grea din lume dar ai parte de cele mai puternice sentimente si satisfactii. Incearca sa gaseti o femeie la copil pt 2-3 ore/zi si incercati sa iesiti mai mult impreuna. Trebuie sa faceti lucruri care sa va intereseze/cointereseze pe voi doi, nu cele legate de copil. Se pare ca treci prin renumita depresie postnatala, dar trebuie sa ramai puternica pt puiul tau. Nu te lasa ingenunchiata de copilas, chiar si el te vrea puternica. Si ce daca el are mai multi bani, tu esti mai puternica dpdv spiritual si uman, si ce daca el este mai puternic dpdv fizic, tu esti mai inteligenta si mai descurcareata ...si exemplele pot continua.
Nu te lamenta in fata lui, nimeni nu are nevoie de o femeie vesnic nemultumita si plangacioasa, toti vor sa fim puternice si cat mai greu de invins. Arata-i ca esti libera si vesela(un copil este un motiv de bucurie la urma urmei), trebuie sa inteleaga ca te poti descurca oricand si fara el( asta il va speria un pic?!). Cauta-ti un cerc de prietene sau macar una cu care sa poti iesi din cand in cand la o plimbare/cafea/relaxare. Lasa-l pe el cu fetita! Daca nu vrea cauta o bona/vecina/ruda care sa stea putin cu copilul, chiar si copilului ii prinde bine o schimbare.
Ramai demna in fata lui si a lumii. Fa-te frumoasa si radioasa, mergi la petreceri si incercati sa petreceti cat mai mult timp in mijlocul naturii. Se spune ca un barbat loveste atunci cand se simte slab si neputincios.Indiferent ce vei hotari nu lasa violenta sa triumfe in relatia voastra.Ramai calma si ferma, incearca sa-i spui cat de mult il iubesti si cat de mult o iubesti si pe fetita lui. Inca sunt sanse sa-ti salvezi familia si cred ca totul depinde de tine. Nu mai asculta sfaturile binevoitoare ale "prietenelor", s-ar putea ca tie sa-ti spuna una si lui sa-i transmita altceva, iar la ele acasa sa fie mai rau ca la tine.
Tu trebuie sa-ti aperi sotul si familia. Sa nu-l vorbesti niciodata de rau, sa spui mereu ca ai un sot deosebit si un adevarat tatic pt copilul tau ( o sa ramana si el uimit de loialitatea ta), daca-l vorbesti de rau o sa ai cel mai mult de pierdut.Lasa-i pe ceilalti sa vada cine este omul bun si cine face greseli.Este greu acum dar cu timpul vei culege roadele acestui efort. Incearca sa devii independenta dpdv financiar, sa ai mereu cativa banuti pusi deoparte, vad ca ai locuinta deci ai o oarecare (chiar mare) independenta.Ti-am trimis si un e-mail. Sper sa te ajute sa-ti regasesti linistea si increderea in tine!


"Tot ceea ce nu te distruge te face mai puternic." (Nietzische)


Simina Diana si Andrei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamica dulce spune:

Cristina ,teoretic ce spui e foarte adevarat,dar la partea practica eu o inteleg pe lana ca a tipat si a trantit.
Cand Marc a fost mic de tot,la fel era si sotul meu,nu suporta sa-l auda plangand,ba chiar zicea ca il dor dintii de la plansul lui,sa-.i pun patura pe el sa atenueze zgomotul.Nu l-a schimbat,nu i-a dat de mancare cand am inceput diversificarea,nu la plimbat,nu s- sculat noaptea ca el doar asta e jobul meu,el il are pe al lui si se mai si plangea ziua ca nu s-a odihnit de miorlaielile lui marc,chit ca eu eram in coma de stat noptile treaza sa fac lapte proaspat sa legan sa cant.(abia de la 5 luni a dormit toata noaptea,dar chiar si acum la 2 ani jumate se mai trezeste urland,foarte rar,ce-i drept)
Cand avea copilul 4 luni in urma unei faze de genul asta n-am mai rezistat sa plang de suparare si frustrare,ma gandeam foarte serios sa plec inapoi la ai mei.Problema era ca mi-a spus de multe ori totusi,ca nu-mi da copilul.
Ei,in seara cu pricina i-am spus ca m-a dezamagit ,ca nu e tatal pe care mi l-am dorit si pe care mi l-am imaginat ca o sa fie,tot ce era pe suflet,a doua zi a spus ca orice s-ar intampla cu noi copilul ramane la mine.Cand eram insarcinata si ma mangaia pe burta zicea ca abia asteapta sa se nasca,ca plansul lui va fi muzica...ei bine,acum joaca dupa muzica i-.am spus!
In fine,nu s-au schimbat prea multe pana nu a trecut copilul bine de 1 an...apoi au gasit puncte comune,Marc fiind foarte precoce,inteligent,a prins din zbor un milion de chestii..adica te jucai cu el ca cu un copil mare.Dar tot refractar sa-i dea de mancare,sa-l schimbe de kk.
Acum se inteleg super,marc il iubeste,il asculta de o mie de ori mai bine decat pe mine,se plimba ore intregi,ii da de mancare (chit ca fierbe doar niste spaghete),il schimba daca nu sunt eu acolo sau daca il rog..situatia e major schimbata,fata de disperarea mea din primele luni.E nebun dupa copil acum,a fost si la inceput dar efectiv nu a stiut ce sa faca,nu a fost obisnuit,nu a avut rabdare.Acum am trecut peste perioada aceea dar mi-a fost foarte greu,am fost frustrata si indurerata si plina de nervi nu de putine ori.
O inteleg perfect pe lana ce simte.
Diferenta e ca sotul meu a fost si este un domn,indiferent cat ne certam cea mai nasoala reactie e sa nu ne vorbim,eu sunt aia rea care mai tipa,ironii ,plansete...el e foarte cool si rece dar nu m-a injurat,imbrancit,agresat fizic sau verbal.
Lana,cred ca este o idee buna sa luati o pauza,sa te duci la parinti.Ai tai nu au masina sa vina sa te ia?sau cineva din familie/prieteni,pentru ca intr-adevar e foarte greu cu fetita si bagajele.
Daca nici atunci nu se schimba...nu stiu,dar din doua rele il alegi pe cel mai putin rau..adica e orice e preferabil decat sa stai cu un om care deja te agreseaza in halul asta..si nu aveti decat un an de casnicie,un bebe mic-mic.In 2 ani sau in 5 ce o sa faca daca continua in ritmul asta??Si tu unde ai sa ajungi?pune pe primul plan fetita,sanatate sa fie ca bani se gasesc si dupa cum spui ai tai te sustin dupa puterile lor.
Numai bine,sa ne tii la curent.
Anca

Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lana spune:

Ce bine e cand sunt oameni care te asculta
Simina mi-ai dat niste sfaturi f bune de urmat.Simt lipsa mamei f. mult din mai multe motive:in primul rand am nevoie de ajutor ptr. copil.Eu imi cresc singura copilul 24 din 24 ore.Sotul meu munceste f. mult si la serviciu si apoi munceste la casa(costruieste o casa in care ne vom muta la anul) si ajunge acasa pe la 10-11.Eu platesc intretinerea cu copilul in brate,platesc curentul cu bebe in brate,piata cu bebe dupa mine etc etc
As vrea sa-mi gasesc o femeie ptr. copil o ora, doua dar cand va mai creste putin.
Cat despre sotul meu...el trece printr-o criza dar nu ptr ca se simte dat la o parte.Isi doreste sa aiba cat mai multi bani,multi,multi,multi.. si din cauza asta el munceste non stop inclusiv duminica cand tine contabilitatea firmei parintilor sai.Nu am mai iesit in oras de nu stiu cand...Se sacrifica mult pentru asta.
El imi zice ca este familist si ca ptr. noi face asta si ca mai tarziu vom avea timp si pentru "noi"
Ma incapatanez si eu sa cred ca mai am sanse sa-mi salvez casnicia.
Vreau sa-mi salvez casnicia prin asta intelegand sa ma simt bine in relatia de cuplu.Nu sa-si bata cineva joc de mine.
Nu am purtat inca o discutie serioasa pe baza a ceeia ce s-a intamplat...Sunt suparata pe el si nu ii vorbesc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamini spune:

te cred ca esti suparata si eu as fi...dar nu cred ca e bine ca nu vorbiti. problemele se adincesc in tacere, nu se rezolva. violenta nu are nici o scuza, dar nici nu dispare daca o ignori. respira adinc, sa poti sa te mentii calma si discutati inainte de a se inrautati situatia.
rabdare si intelegere va doresc, bogatie aveti( pe bb!!!)
M

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simina2005 spune:

Pentru a te putea iubi trebuie sa te poti ierta, pentru a te putea ierta trebuie sa te poti intelege, pentru a te putea intelege trebuie sa te cunosti foarte bine, pentru a putea sa te cunosti cu adeverat trebuie sa stii cine esti.



Lana, candva gandeam si noi ca voi.Cariera, casa , copii si dupa distractie...Dar viata este un pic din toate!
Acum si noi avem casa in constructie, iar cand am inceput proiectul eram insarcinata cu fetita.Eu m-am implicat efectiv in proiectare, avizare, constructie(am calculat si numarat caramizile) si chiar amenajarea spatiului verde(gradinarit).
Chiar daca amandoi avem servici, si tot impreuna ne ocupam de viitoarea casa,avem o bona pt copii(de la 8 la 16), tot avem timp sa iesim la plimbare/joaca cu copii si chiar din cand in cand mai plecam si in mici excursii.Viata nu este un sacrificiu continuu.
Bine, aveti bani, dar in afara de bani ce mai aveti?
Unde este acel"noi"/"impreuna" care ar trebui cat mai des rostit si simtit in familie?
De ce platesti tu facturile? Parca el avea mai multi bani?!
Sper ca banii tai nu sunt folositi doar la cheltuieli "perisabile"(intretinere, mancare, haine) iar din banii lui se ridica casa se cumpara masina sau mobila!!!Ai grija de banii tai!
Trebuie sa ramai calma si diplomata(exact ca soacra care-l tine ocupat duminica), dar incearca sa-i mai'tai cararile' si sa te implici in constructia casei(macar dormitorul conjugal, bucataria, sufrageria si baia sa fie construita dupa mofturile tale), chiar daca trebuie sa mergi cu caruciorul pe santier nu te intimida,sa mergi cu el la tinerea contabilitatii mamei lui(sper ca iubeste nepotica), sper sa n-am dreptate dar prea te-au indepartat! In schimb ai rabdare pt ca timpul o sa lucreze in favoarea ta.
Nu sunt de acord cu violenta sub nici o forma. Eu i-as spune calm si ferm,privind in ochii lui, sa nu se mai atinga de mine pt ca nu are acest drept. Nu el ti-a dat viata, nu te-a crescut si nici nu te-ai casatorit cu el ca sa suferi sau sa plangi mereu.Daca viitorul ginere i-ar bate fetita, el cum ar reactiona?
Banuiesc ca regreta accesele de furie, dar cineva i-a povestit sau undeva a vazut aceste scene. Sa fie oare"sechele din copilarie"?
Cu sotul trebuie sa discuti cand este satul, sanatos si relaxat(la fel si tu)Cel mai bine se discuta in oras la o cafea sau o bere!Fiecare casnicie trece prin perioade de criza,dar depinde de noi cum gestionam aceste momente


Simina Diana si Andrei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dya74 spune:

salut, citesc de mult acest forum si stiam ca mai devreme sau mai tirziu o sa ma inscriu...D-zeule cite chestii naucitoare mi-e dat sa citesc! ce s eintimpla, sunt barbatii romani o specie care trebuie protejata?! auzi idee, poarta-te tu frumos cu el, nu tipa, ce daca abia ai nascut si nu te mai tii pe picioare si-ti mai da tircoale si o depresie post-partum. draga lana, fetita mea are 4 luni acum si primele 2-3 luni am facut nu urit ci foarte urit ( nastere naturala cu tot tacimul, cusaturi, ruptura, plus o alergie care ... in fine, nu vrea sa-mi mai aduc aminte). trebuia sa ma descarc pe cineva, mi se pare absolut natural. la noi nu se pune problema de violenta, dar daca (prin absurd) sotul meu mi-ar fi spus macar "da-te mai incolo" cu sau fara fetita in brate, fix in acel moment chemam carabinierii. ce-i aia ca vrei sa pleci la parinti cu copilul de 3 luni in brate, pe tren s.a.m.d.??? copilul are dreptul sa ramina acolo unde este, acolo unde a crescut pina acum, in deplina siguranta. nu e vorba de drepturile tale acum, ci de ale copilului. in italia exista tribunalul pentru minori care intr-o situatie ca aceasta ar obliga tatal sa paraseasca locuinta. nu stiu cum sunt tutelate drepturile minorului la noi, dar ceva trebuie sa existe. te rog mult, ai grija de ghemotocul ala mititel si nu-l lasa pe troglodit sa-i faca rau! in cee ace priveste casatoria ta... ma rog, daca vrea cineva sa ma contrazica bine, dar eu sunt de parere ca daca un barbat loveste o data o femeie, o sa o tot loveasca. din pacate

Mergi la inceput