Despartire in timpul sarcinii
Raspunsuri - Pagina 2
RaluD spune:
Cum adica "ai ales sa patrezi fetita"?
Da' de ce s-o omori???
Pentru un coate-goale ca asta?
Fetele si Ratoiul te-au sfatuit foarte bine. Da-i un sut in kur 
si vezi-ti de viata ta. Vrea sa fie tata de la distanta dupa ce te acuza ca ai pastrat copilul "ca sa ramai cu Maria-sa"? Sa latre la alt copac, frate.
Curaj, ca bebelina ta are nevoie de tine.
,
Raluca, Emi bebelusa si bb2 din burtica
roxi23 spune:
Draga mea, trec printr-o drama asemanatoare dramei tale: sunt insarcinata tot in 5 luni si o sa am un baietel. Prietenul meu(caci nu suntem casatoriti), se poarta ingrozitor cu mine: imi spune ca sunt hidoasa, ca si-a ruinat viata din cauza mea si al lui bebe,imi interzice sa am relatii cu familia mea, chiar ma agreseaza fizic. Ma simt pustiita si nu stiu incotro sa o iau(ieri imi spunea ca doreste sa nasc copilul mort, doamne fereste). Acum imi dau seama cu ce monstru traiesc, dar nu stiu ce sa fac: parintii mei nu stiu prin ce trec, iar mie imi este foarte rusine de situatia in care sunt, nu as putea sa le spun pentru ca asta i-ar distruge.
Nu stiu in ce directie sa o iau... As vrea sa ma tii si pe mine la curent cu deciziile pe care le iei(eu n u sunt in masurA SA ITI DAU UN SFAT).
Roxi si bebe darius de 21 saptamani din burtica
roxi23 spune:
Draga mea, trec printr-o drama asemanatoare dramei tale: sunt insarcinata tot in 5 luni si o sa am un baietel. Prietenul meu(caci nu suntem casatoriti), se poarta ingrozitor cu mine: imi spune ca sunt hidoasa, ca si-a ruinat viata din cauza mea si al lui bebe,imi interzice sa am relatii cu familia mea, chiar ma agreseaza fizic. Ma simt pustiita si nu stiu incotro sa o iau(ieri imi spunea ca doreste sa nasc copilul mort, doamne fereste). Acum imi dau seama cu ce monstru traiesc, dar nu stiu ce sa fac: parintii mei nu stiu prin ce trec, iar mie imi este foarte rusine de situatia in care sunt, nu as putea sa le spun pentru ca asta i-ar distruge.
Nu stiu in ce directie sa o iau... As vrea sa ma tii si pe mine la curent cu deciziile pe care le iei(eu n u sunt in masurA SA ITI DAU UN SFAT).
Roxi si bebe darius de 21 saptamani din burtica
loreema24 spune:
Andrada - lasa-l sa se duca ! Nu te merita si cu atat mai putin nu merita sa fie tatal fetitei tale!
Incearca sa te linistesti pt ca altfel bb simte si vei avea un copil trist si sunt sigura ca nu vrei asta.
Gandeste-te numai la voi doua si totul va fi bine.Decat sa aiba un tata in casa care sa nu stie sa fie tata in adevaratul sens al cuvantului mai bine fara el.
Iti spun asta pt ca si pe mama a parasit-o tatal meu biologic tot cand era insarcinata cu mine, asa ca m-a crescut singura pana la 12 ani si tare bine mai era. Atunci mama a avut ghinionul sa cunoasca un barbat care dupa ce s-au casatorit si-a dat arama pe fata. Pe mine m-a iubit, el neavand copii, ca pe copilul lui dar pe mama o batea f des si mereu erau scandaluri in casa din cauza geloziei lui nefondate.
Asa ca stiu sigur ca e mai bine doar cu o mama buna langa mine decat cu 2 parinti care nu se inteleg, chiar daca amandoi ma iubesc pe mine separat. Asta din punctul de vedere al unui copil.
Daca vrea sa se implice in viata fetitei este intradevar dreptul lui ca tata biologic. Dar asta presupune sa vina la maternitate sa recunoasca copilul, si ca sa faca asta trebuie sa il anunti tu.
Si stai linistita ca nu cred ca noua achizitie ii va da voie sa aiba o relatie prea apropiata cu tine incat sa il poti anunta cand nasti, decat daca vrei tu neaparat.
Asta este intradevar decizia ta!
Bafta si sanatate tie si fetitei tale!
PoziciPozici noiFara par 
Ramona & 
Loreema (6 sept 2004)
Ce tie nu-ti place , altuia nu-i face !
loreema24 spune:
quote:
Originally posted by roxi23
Draga mea, trec printr-o drama asemanatoare dramei tale: sunt insarcinata tot in 5 luni si o sa am un baietel. Prietenul meu(caci nu suntem casatoriti), se poarta ingrozitor cu mine: imi spune ca sunt hidoasa, ca si-a ruinat viata din cauza mea si al lui bebe,imi interzice sa am relatii cu familia mea, chiar ma agreseaza fizic. Ma simt pustiita si nu stiu incotro sa o iau(ieri imi spunea ca doreste sa nasc copilul mort, doamne fereste). Acum imi dau seama cu ce monstru traiesc, dar nu stiu ce sa fac: parintii mei nu stiu prin ce trec, iar mie imi este foarte rusine de situatia in care sunt, nu as putea sa le spun pentru ca asta i-ar distruge.
Nu stiu in ce directie sa o iau... As vrea sa ma tii si pe mine la curent cu deciziile pe care le iei(eu n u sunt in masurA SA ITI DAU UN SFAT).
Roxi si bebe darius de 21 saptamani din burtica
Roxi - imi pare f rau pt tine. Dar sfatul meu este sa lasi rusinea la o parte si daca te intelegi bine cu parinti tai du-te si spunele prin ce treci! Nimeni nu iti vrea binele la fel ca un parinte!Gandeste-te in primul rand la bb Darius!
PoziciPozici noiFara par Ramona & Loreema (6 sept 2004) Ce tie nu-ti place , altuia nu-i face !
RaluD spune:
Asa este, Roxi!
Poate ca ai tai o sa sufere, dar vor suferi mult mai tare daca situatia se agraveaza.
Nimeni nu poate fi alaturi de tine mai mult decat parintii tai! Spune-le prin ce treci.
Sfatul pe care i l-am dat Andradei ti se aplica si tie: da-i un sut in partile moi individului si muta-te la parintii tai.
Cunosc mamici care si-au crescut copiii frumos si singure. Mai bine asa decat cu un dement care-si bate joc de mami, copiii simt, sa stii, si ii traumatizeaza.
In plus, bb Darius e baietel si baieteii tind sa adopte modelul comportamental al tatalui. Chiar asta iti doresti tu sa vada in familie?? Si sa faca la randul lui...
Mult curaj, parintii tai te iubesc si te vor ajuta!
Raluca, Emi bebelusa si bb2 din burtica
Andrada_G spune:
quote:
Originally posted by roxi23
Draga mea, trec printr-o drama asemanatoare dramei tale: sunt insarcinata tot in 5 luni si o sa am un baietel. Prietenul meu(caci nu suntem casatoriti), se poarta ingrozitor cu mine: imi spune ca sunt hidoasa, ca si-a ruinat viata din cauza mea si al lui bebe,imi interzice sa am relatii cu familia mea, chiar ma agreseaza fizic. Ma simt pustiita si nu stiu incotro sa o iau(ieri imi spunea ca doreste sa nasc copilul mort, doamne fereste). Acum imi dau seama cu ce monstru traiesc, dar nu stiu ce sa fac: parintii mei nu stiu prin ce trec, iar mie imi este foarte rusine de situatia in care sunt, nu as putea sa le spun pentru ca asta i-ar distruge.
Nu stiu in ce directie sa o iau... As vrea sa ma tii si pe mine la curent cu deciziile pe care le iei(eu n u sunt in masurA SA ITI DAU UN SFAT).
Roxi si bebe darius de 21 saptamani din burtica
Buna Roxi,
Imi pare teribil de rau sa stiu ca mai sunt si alte femei care trec prin aceleasi necazuri ca si mine. Sti ce m-a frapat? Faptul ca inainte de afla ce am, daca as fi avut baietel l-ar fi chemat Darius. E un nume care imi place foarte mult. Asa ca avem mai multe in comun... Andrada va fi de fapt numele fetitei mele.
Nu stiu care sunt relatiile cu parintii tai, dar sunt convinsa ca in 98% din cazuri parintii ar face orice pentru copii lor. Pentru mine refugiul meu este familia. Uite, chiar weekend-ul acesta mi l-am petrecut in intregime la ai mei. Le-am spus of-ul meu, m-am descarcat si este extraordinar. Asa niste griji nu trec de pe azi pe maine, dar a avea pe umarul cui sa plangi si a sti ca cineva - in special familia - iti este alaturi, iti va usura enorm sufletul. Parintii si fratii mei abia asteapta sa se nasca Andrada si ma sustin pana la capat in decizia mea de a lua viata in piept de una singura.
In plus, nu ai de ce sa iti fie rusine. A avea un copil nu este un lucru rau. Important este ca tu sa il doresti si sa il iubesti. Nu copilul este de vina pentru ce se intampla.
Iar ceea ce povestesti despre tatal lui sa sti ca este mult mai grav decat felul cum actioneaza "fostul" meu. Eu trebuie sa recunosc ca nu se poarta urat cu mine, nu ma agreseaza nici fizic nici verbal (in sensul de cuvinte urate), ci doar prin fapte. Dar pentru mine asta a demonstrat ca nu imi va fi niciodata bine alaturi de el. Si daca trag de el, fara ca noi sa ne mai iubim, vom ajunge sa ne uram, sa ne detestam, asa ca nu poate fi decat rau pentru copil. Mai bine parinti "prieteni" si la distanta unul de celalalt, decat sa stam amandoi "de dragul copilului" si sa il chinuim psihic prin certurile noastre.
Sfatul meu este deci sa pleci de langa cel cu care esti si sa ai mare grija ce decizie ei daca va vrea sa se intoarca la tine (oamenii nu prea se schimba, dupa parerea mea, poate doar pentru perioade scurte de timp) si ai curajul sa mergi la ai tai. Mai mult ca sigur ca te vor sustine!
Gandeste-te in primul rand la copilasul tau si iubeste-l din toata inima!
Andrada_G spune:
Va multumesc tuturor pentru incurajarile si sfaturile date. E nemaipomenit sa sti ca atata lume, care nici macar nu te cunoaste, te poate sprijini cu un sfat si o vorba buna. Si in acelasi timp imi pare rau ca mai exista si alte femei chinuite de persoanele carora le-au dat o parte sau chiar toata inima lor. Nimeni nu merita asa ceva!
Deja simt ca fac parte dintr-un club al mamicilor fericite, cu sau fara un sot alaturi. De-abia astept sa vina octombrie sa imi pot strange si eu fetita in brate. Pana atunci nu pot decat sa vorbesc cu ea si sa ma bucur atunci cand misca la mine in burtica.
Si i-am promis ca voi incerca din rasputeri sa nu mai fiu trista, sa nu o mai supar si pe ea mai mult decat am facut-o deja. Grijile mele se intind pe o perioada de cam un an, perioada de pana la nastere si de dupa, cand voi sta acasa cu ea, din motive materiale. As fi vrut sa ii ofer mai mult...
Dar totusi, va avea un camin in care sa stea, poate nu atat de frumos pe cat as fi visat sa fie, dar plin de dragoste.
Sunt foarte hotarata sa renunt la cel care mi-a pus candva un inel de logodna pe deget si sa-mi traiesc viata mai departe. Acum am 27 de ani, deci viata nu s-a oprit aici. Probabil ca se va gasi cineva care sa ma poata iubi si pe mine si pe fetita. Si poate voi iubi si eu din nou... Sper ca timpul va vindeca toate ranile.
Daca voi mai avea zile de depresie, caci probabil vor mai fi din cand in cand, imi voi mai striga durerea aici. Chiar m-am simtit ascultata! Va multumesc!
lena spune:
Draga mea este foarte greu si nu mai tu sti ce este in sufletul tau...Dar in primul rand sfatul meu este sa nu disperi, bineinteles ca vei mai iubi si vei fi iubita...un copil nu ne anihileaza capacitatea de a fi femeie ci poate mai mult ne-o accentueaza...vei vedea din nou zambete seducatoare care ti se vor adresa tie si numai tie, vei zambi cand iti vei aduce aminte de clipele de acum, dar ce-i mai important este sa ai un pic de rabdare si acum sa incerci sa te bucuri de sarcina ta si bebelul mic ascuns acolo, caci sunt clipe unice si nu merita distruse din cauza cuiva care a dovedit ca nu are suflet pentru voi...stiu ca suna total absurd acum, dar mai tarziu vei vedea ca va veni o clipa in care te vei uita poate la tatal copilului tau ca la un strain si vei zice: oare pentru el mi-am chinuit eu inima, hmmm...ce departe e timpul acela, acum sunt alta, mai puternica si el nu-mi este decat un strain.
Multa putere iti doresc,
Lena si kinder Freya
emy2001 spune:
BUNA ANDRADA
Ma bucur ca o sa ai o fetita ,sa-ti traiasca si sa fie sanatoasa si sa-ti ajute Dumnezeu sa o cresti si tie iti doresc nstere usoara
Eu am fost in aceiasi situatie ca a ta cind m-am despartit eram in 4 1/2 luni
m-am mutat la mama si in acest timp fostul meu sot nici macar nu m-a cautat
La maternitate nici n-a venit sa recunoasca copilul si de 4 ani si 3 luni il cresc singura _am un baietel minunat_ imreuna cu mama si cu ajutorul bunului Dumnezeu.
Nu -ti reprosa niciodata ca ai facut copilul pt ca este un dar de la Dumnezeu,iar pe "fostul" lasa-l in pace ,daca va vrea si o sa-i pese de copil va venii daca nu nici sa nu te mai gindest la el
Stiu cit de greu iti este acuma cind esti singura dar fiecare in lumea asta are o cruce de dus .Pt. unii este mai usoara pt. unii mai grea.
Ce pot sa-ti mai spun este sa nu plingi si sa nu te enervezi pt ca asta ii transmiti si copilului. In rest maninca bine si cit mai versificat fa pllimbari multe si nu uita ca trebuie sa te mai si odihnesti.Toate asta o faci pt puiutul tau
Multa sanatate si sa ne mai auzim .Daca ai intrebari nu ezita sa ma intrebi si-ti pot scrie direct pe adresa de e-mail
te pup dulce