Copilul fara tata

Copilul meu nu are tata si ma preocupa ce ii voi spune cind ma va intreba despre el.Acum are 10 luni dar acel moment se apropie repejor si nu vreau sa ma prinda nepregatita. Am tot citit articole pe subiectul acesta dar nu sunt lamurita deloc; este adevarat si povestea noastra este mai diferita un pic.
Dar sa va spun despre ce este vorba: dupa aproape doi ani de relatie normala, cu suisuri si coborisuri am primit vestea cea mare: suntem insarcinati. Discutasem in prealabil despre asta, isi dorea copii, doar ca s-a intimplat un pic mai devreme decit planuisem noi, cam cu jumatate de an.A fost alaturi de mine pe parcursul celor 9 luni, in spital, apoi cind ne-am externat a plecat "cu treburi" in delegatie si a tot stat vreo 3 luni. E drept vorbeam la telefon. Apoi a plecat in strainatate 1 luna iar cind s-a intors, s-a dus direct la alta adresa, asta am aflat-o datorita unor prieteni comuni si de atunci nu a mai dat nici un semn de viata, nici macar un telefon.
L-am dat in judecata pentru custodia copilului si pentru pensie alimentara, dar merge greu pentru ca el este cetatean strain, si ami avem destul pina la primul termen.
Oricum este clar ca nu-l intereseaza absolut deloc copilul nici pe el, nici pe mama lui, bunica copilului, nici unul nu da nici un telefon sa intrebe de sanatate, nimic. Si am convingerea ca lucrurile nu se vor schimba.
Tragi-comic este faptul ca tatal copilului meu este medic pediatru, iar bunica "cealalta" activeaza in domeniul protectiei copilului!
Intrebarea si dilema mea: ce fac? ce-i voi spune copilului?
Multumesc si astept nerabdatoare sfaturile voastre.
Mami

bonita spune:

Cand e mic cred ar trebui sa-i spui ca tati e departe ,nu e in tara,ii explici ca el nu e roman si a trebuit sa plece (o minciuna .dar scopul scuza mijloacele)Cand va mai creste si va putea intelege ar trebui sa-i spui adevarul,nu sa-l denigrezi pe tata,caci bebe e parte din el.
Oare cum pot unii sa-si lase copii ?n-am sa inteleg nici moarta.
Dumnezeu sa-ti dea putere sa-l cresti frumos!

marius spune:

Ce grea intrebare... totusi. Stii ce cred ca as face in locul tau? Mi-as reface viata. Daca totusi nu ar fi sa fie un "el" pe undeva pe aproape chiar nu stiu ce as face. Grea intrebare. Al naibii de grea. Daca vreodata ai sa reusesti sa vorbesti cu tatal copilului intreaba-l asa direct cu ochii tai in ochii lui ce ar raspunde in locul tau daca ar fi sa fie intrebat de tata? Dar insista sa iti dea un raspuns oricare ar fi acela.
Grea intrebare. Undeva inauntrul meu deja incep sa fierb. Ufff!

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

RaluD spune:

Marius,
Foarte bun sfat.

Raluca, Emi bebelusa si bb2 din burtica

rodicaosoian spune:

Sant intrutotul de acord cu Marius,incearca sa-ti refacis i tu viata si poate dai peste un om cumsecade si care iubeste copii
si daca nu,cred ca este bine cat este mai micut2-3 anisori sa-i spui ca el inca nu a venit ..a.s.m.d.si dupa aceea sa-i spui adevarul ca altfel il va astepta toata viata lui
oricum este trist ceti sa intamplat,si EL este un om fara suflet,sa nul intereseze despre copilasul lui?acum cand copilul poate sa-l strige ta-ta si el nu este?oare ce suflet au oamenii astia?mai ales ca a fost alaturi de tine in timul sarcini
esti o curajoasa si o luptatoare,bravo tie
iti doresc mult succes si numai bine tie si familiei tale.
PS.dar tatal tau?pana cand este mai marisor si poate sa faca diferenta intre tata si bunic,poate sa-i fie el TATA de care are nevoie

helbi spune:

Eu sunt de parerea conchitei: nu minti copilul: Nici ca e plecat departe si nici ca bunicul e tata, ca apoi sa afle ca e bunicu.
Gaseste cuvinte potrivite pt virsta lui si spune-i adevarul, dar nu-l minti.

Eu nu am mintit-o niciodata. E adevadar ca 2 ani, din cei 5 ai ei, tatal ei a stat cu noi, apoi ne-am despartit, a venit sa o vada si vine si acum. Dar i-am spus ca tati va ramine tati al ei toata viata, numai caa el nu mai sta cu noi.

Ce-i poti spune tu???? Ca tati al lui e plecat departe cu serviciul, daca e in alta tara, i-i spui ca e in alta tara, iar daca intreba a nu va veni, ca el e departe si ca voi sunteti doar voi doi.

minialex spune:

Va multumesc tuturor pentru sfaturi, dar mai ales pentru ca v-am simtit aproape de problema mea.
Si eu inclin sa spun adevarul si numai adevarul, sigur putin indulcit si cite putin ca sa poata fi acceptat de un mititel curios, naiv si nevinovat.
Nu cred ca pot sa-i spun copilului ca-i plecat departe si sa risc sa dam bot in bot pe strada, mai ales ca el doar are cetatenie straina dar este roman 100 % si mai si locuieste in buricul tirgului, locul unde se intretaie toate drumurile........ cam la vreo 20 de min. distanta de mers pe jos de noi...........
Sigur ca pot sa-i spun ca mami si tati nu mai locuiesc impreuna dar nu pot din pacate sa spun ca amindoi il iubesc la fel de mult, sigur va urma intrebarea: dar eu de ce nu pot sa il vad/sa vorbesc cu el/ etc.
Si cum poti sa-i spui unui copil, mai e si baietel pe deasupra, ca pe tatal lui nu-l intereseaza deloc de soarta lui, fara sa-l mutilezi sufleteste?
Mi-e groaza de momentul asta!

bonita spune:

Nici eu nu sunt de acord cu minciuna,dar unui copil pana in momentul in care incepe sa inteleaga cat de cat,nu ai cum sa-i spui adevarul chiar si un pic mai estetizat,cum sa-i spui unui copil ca tati nu-l iubeste?
Eu spun din experienta mea,eram mica si nu reuseam sa inteleg de ce tati nu e langa mine,mama mea mi-a spus o minciuna,ca e foarte ocupat ,dar ma iubeste.Abia mai tarziu am realizat ca lui nu-i pasa defel.Si acea minciuna nu m-a traumatizat in nici un fel,dimpotriva am reusit sa trec mai usor peste absenta lui,iar cand am descoperit adevarul aproape ca nici nu mi-a pasat,ma obisnuisem fara el.Si ,da,bunicul meu a fost langa mine asa cum trebuia sa fie tata bineinteles ca stiam ca e bunicul si nu tata.
Iar daca iti refaci viata,copilului trebuie sa-i spui ca nu e tatal lui.

bosioc spune:

pt. curajul dv.O mamica care-si creste copilul singura trebuie admirata.
Si eu am fost abandonat de taticul meu cind aveam trei luni si niciodata nu a trimis nici un leu pt. intretinerea mea. Mamica mi-a spus adevarul de la inceput.Potrivit virstei mele mi-a explicat ce s-a intimplat.
Stiti cind am simtit lipsa tatalui? La sedintele cu parintii venea numai mamica, in parc mergea numai mamica...pe strada vedeam copiii plimbati de tatici, eu....cu mamica.
Nu regret nici o clipa ca nu am tata si nici nu-l doresc in viata noastra.UN TATA BUN NU-SI PARASESTE COPILUL NICIODATA.
Din cite cunosc eu ,taticul meu nu mai are nici un copil in afara de mine si desi a fost dat in judecata , nu a platit nici un leu, de saisprezece ani nu lucreaza ca sa nu plateasca pensie alimentara.
Cum as putea sa-l iubesc?? Dar nici nu-l urasc...Dumnezeu are grija de el.
Sa nu mai fiti suparata, copilasul va umple viata si este sufletelul dv.
Am indraznit sa va scriu si eu ca sa stiti parerea unui copil care a fost parasit de tata.
Va rog sa-lpe bebelus.
Silviu

tedy

ellinia spune:

Eu sunt de aceeasi parere cu fetele care te-au sfatuit sa-i spui adevarul...Da, si eu am crescut fara tata - oare de ce nu ma mir ca majoritatea celor care raspund au crescut fara tata! Insa noi am fost si suntem patru frati crescuti de mama si ne-a fost un pic mai usor. Un copil nu trebuie mintit. Intr-adevar este mult mai greu pentru un baiat dar el inca este mic, tu poti sa-ti refaci viata si chiar daca el va sti cine este tatal lui, va sti si sa-l aprecieze pe cel care il creste. Eu mi-as fi dorit ca mama sa-si refaca viata, mi-as fi dorit un alt tata - hm, mergeam pe ideea ca tata iti este cel care te creste - cel care a contribuit doar la conceperea ta si atat, care si-a luat apoi picioarele la spinare - nu-si merita numele.


Cristina si bebe Stefan Costin (25.02.2005)- Rinu-Balerinu'

http://pg.photos.yahoo.com/ph/ellinia_c/my_photos

minialex spune:

Inca o data va multumesc mult, dragi prieteni virtuali.
E minunat sa ai suport moral in jurul tau atunci cind ti se ineaca corabiile sau nu stii ce sa faci sau pur si simplu ai nevoie de ajutor, de experienta altora. Fiecare mesaj de la voi m-a intarit si mai mult si stiu ca atunci cind va veni momentul voi sti ce sa spun si cum sa procedez.
Trebuie sa recunosc faptul ca suntem totusi niste norocosi: familia ne sprijina si ne iubeste mult, iar bb Alex are modele masculine in jur, pe bunicul si pe unchiul.
Si cine stie ce ne mai pregateste viata?
Mami