Izvoare in desert

Am primit pe e-mail citeva fragmente traduse dintr-un calendar crestin.
Va redau un fragment , deoarece mi s-a parut deosebit de inviorator pt suflet:

<<Am trecut prin foc si prin apa: dar Tu ne-ai scos si ne-ai dat belsug. (Psalmul 66:12)

Poate parea paradoxal, dar singura persoana care are odihna a castigat-o prin conflict. Aceasta pace, nascuta din conflict, nu este ca linistea de rau augur de dinaintea furtunii, ci ca seninatatea si linistea de dupa furtuna, cu prospetimea si aerul ei purificat.
Omul care pare a fi binecuvantat, dar care n-a fost atins de necaz, cu siguranta nu este un om puternic si in pace. Calitatile acestui om n-au fost testate niciodata, si nu stie cum s-ar descurca nici macar într-un esec usor. Cel mai de incredere navigator cu siguranta nu este unul care n-a infruntat niciodatã o furtuna. Poate fi bun cand e vreme buna pe mare, dar cand se starneste o furtunã, nu ti-ai dori un navigator experimentat care sa preia controlul? Nu ti-ai dori sa ai la carma pe cineva care a mai infruntat furtuni si care cunoaste puterea carenei si a velaturii vasului, si cum trebuie folosita ancora pentru a se prinde cat mai bine de stancile de pe fundul oceanului?
O, cum se prabuseste totul cand vine pentru prima data nenorocirea peste noi! Mladitele agatatoare ale sperantelor noastre sunt rupte repede, lasandu-ne cu inima coplesita si prosternata, ca un vrej pe care vantul furtunii l-a smuls de pe gratii. Dar dupã ce a trecut primul soc si putem privi în sus si spunem: „Este Domnul“ (Ioan 21:7), credinta incepe sa ne ridice inca o data sperantele naruite si sa le strangã la un loc in siguranta la picioarele lui Dumnezeu. Si rezultatul final este incredere, siguranta si pace.

Vinturile potrivnice suflau asupra vietii mele;
Barcuta mea era batuta de furtuna;
Planurile mele erau naruite – inima, nelinistita,
Si toata speranta mea parea pierduta –
Atunci El „S-a sculat“ – un singur cuvant de pace.
„Si s-a fãcut o liniste mare“ – o dulce eliberare.

O mare furtuna de indoiala si teama
Îmi stapanea mintea; nu era nici o lumina
Care sa ma calauzeascã, sau sa-mi clarifice viziunea.
Noapte intunecata! Era mai mult decit puteam duce –
Atunci El „S-a sculat“, am vazut fata Lui –
„Si s-a facut o liniste mare“ plina de harul Sãu.

Inima mi se scufunda sub valurile
De adanca incercare si apriga furtuna;
Totul parea pierdut, si nimeni nu putea sa ma scape,
Si nimic nu-mi putea aduce alinare –
Atunci El „S-a sculat“– si a rostit un cuvant,
„Si s-a fãcut o liniste mare!“ „Este DOMNUL“.>>
L.S.P.

( 366 lecturi devotionale zilnice ,L.B.COWMAN-EDITATE DE JAMES REIMANN, TRADUCEREA ANA SI DANIELA DOMAINSCHI)


Va doresc pace, incredere ,siguranta si multe binecuvintari in Domnul !



Doar gindul care trece prin inima are putere (H. Miller)