Educația sexuală la copii
Educația sexuală la copii | Autor: teo1970
quote:
#65533;Dar copilul in afara educatie de pe strada pe cea de acasa n-o mai primeste? Singurele (non) valori ii sunt insuflate pe strada? Nu exista un dialog in familie? Daca e prea mic nu intelege, poate cel mult sa se distreze ca sunt balonase colorate, daca e prea mare i se explica#65533;
Pornind de la subiectul despre homosexualitate și de la postarea de mai sus (Gazzella
), ca mamă de băieți viitori adolescenți în Romania, aș vrea să vă rog să-mi împărtășiți din experiența voastră privind educația sexuală la copii, și aici am în vedere mai mult relațiile, să zicem, strict sexuale (fizice) dintre oameni.Deci: dacă și cum ați făcut voi educație sexuală copiilor voștri?
Concret: la ce vîrstă ați abordat subiectul, cine a deschis subiectul (părinții/copiii), care dintre părinți a purtat #65533;dialogul#65533;, ce le-ați spus concret, cît le-ați spus, sub ce formă, ce reacții ați avut din partea copiilor etc.
Și, mai ales, mă interesează dacă le-ați vorbit despre minoritățile sexuale, în ce context și ce le-ați explicat (Bonus
pentru fetele din afara Romaniei: vi s-a-ntîmplat să vă întîlniți pe stradă cu un marș/paradă a minorităților sexuale și să fiți cu copilul: v-a pus acesta întrebări, cum ați reacționat, ce i-ați răspuns etc.)Sunt la fel de interesată de răspunsurile de la părintii de băieți cît și de fete, de cele de la părinți care au deja copii mai mari și deci, cel puțin teoretic, au experiență în problemă, cît și de părerile celor care sunt încă la #65533;oliță#65533; și #65533;biberon#65533; despre cum văd ei în viitor latura asta a educației.
de asemenea, sunt interesată atît de păreri și experiențe #65533;locale#65533; cît și de cele de pe meleaguri mai tolerante #65533;
Multumesc mult tuturor celor care-mi vor răspunde la întrebări
Raspunsuri
teo1970 spune:
Tot eu
Plecînd de la idea că suntem (sau așa ar trebui) toleranți cu minoritățile sexuale și că, vrem-nu vrem, ele există și încep să reprezinte o normalitate pentru mulți dintre noi, mă-ntreb dacă le vorbim copiilor noștri despre diferitele forme de manifestare a sexualității fără nici o urmă de discriminare, în mod egal și obiectiv? Cîți dintre noi o fac sau ar face-o? Suntem datori chiar în numele acestei toleranțe și înțelegeri s-o facem? Sau omitem pur și simplu din lecții anumite variante pe care îi lăsăm să le descopere (dacă) singuri?
RaluD spune:
Mey, eu vreau sa-i explic pe intelesul ei cum sta treaba cu pasarica, putulica, de unde vin copiii, etc.
Dar n-o sa-i spun nimic despre minoritatile sexuale pana nu ma intreaba ea. Atunci va fi ajuns la o varsta la care poate intelege punctul meu de vedere si si-l poate forma pe al ei propriu.
Cu tot respectul, , eu consider ca homosexualii au o problema de sanatate. Sunt oameni foarte de treaba si nu ma feresc de ei, am prieteni homosexuali la care tin mult, dar raman la parerea mea ca nu este o stare de normalitate.
Imi pot permite sa am parerea mea fara sa-i desconsider pe altii.
Nu gandesc asa pentru ca heterosexualitatea este inclinatia majoritara si tot ce nu e "cu turma" e anormal, ci pentru ca eu sunt crestina si religia mea (ortodoxa) nu incurajeaza homosexualitatea.
Nu inghit dogmele nemestecate, dimpotriva, am avut 30 de ani in care sa le rumeg bine si am facut-o.
O sa-mi invat copiii ca acestia sunt oameni de treaba, ca noi toti, dar au o problema de sanatate, fizica, nu psihica, ca o raceala care nu trece.
M-am gandit mult, m-am analizat si am ajuns la concluzia ca, daca as avea ghinionul sa fiu lesbiana, nu as pretinde ca modul meu de comportament este normal.
Ar fi al meu si as trai linistita cu el, cu siguranta nu m-as uri pentru asta, dar nu as tipa sus si tare ca e motiv de mandrie.
Asa cum nu pretind acum ca sunt curata ca lacrima si fara pacate.
Dati cu rosii, pls, ca am pofta de-o salata. 
Raluca, Emi bebelusa si bb2 din burtica
meems spune:
Ralu,
Nici vorba de dat cu rosii, iti impartasesc in totalitate parerea.
adrienne12 spune:
Draga mea, eu am abordat subiectul sexualitate cind fiu-meu avea 11 ani si tac-su a refuzat sa discute cu el pe motiv ca nu stie ce sa-i spuna. AM inchiriat de la biblioteca niste carti pt. adolescenti despre transformarile din corpul lor si ce se va intimpla la pubertate si le-am pus in camera lui. I-am zis ca stiu ca se rusineaza sa citeasca asta dar eu le las in camera lui pt. ca sint lucruri normale prin care trec toti oamenii, baieti si fete si ca e la latitudinea lui sa citeasca nu trebuie sa-mi spuna mie nici daca da nici daca nu. Cred ca le-a citit indata ce am iesit din camera.
allice spune:
Deocamdata educatia asta eu o fac raspunzand la : 'OOOO, mama, uite ca mare e' cu 'Da, e corect. Esti un copil sanatos, e normal'. Mai tarziu? Pai cred ca va trebui sa-i vorbim cam inainte de a intra in adolescenta... In adolescenta partidele sexuale cu parteneri de acelasi sex sunt muuuuult mai accesibile. In general, la varsta aia au prieteni de acelasi sex. Corect? Cum despre sex se vorbeste peste tot, nu va fi tentat sa faca intai dragoste... 
Cum acum la moda e sexul in grup , va fi tentat sa cunoasca. Din pacate, indiferent ce le-am spune noi, ei vor face tot ce vor ei. Da, cred ca e buna metoda cu casetele, dar cand...?
Donia spune:
Eu as spune ca educatia sexuala trebuie inceputa inca de la varste mici, adaptata varstei, bineinteles. Pe masura ce copilul creste se mai pot adauga informatii, insa ar trebui sa fim sinceri cu copiii inca de la primele lor intrebari. Va pot da exemplul nepoatei mele, care la 8 ani ii povestea tatalui ei in amanunt cum decurge un act sexual, lucruri pe care le aflase de la fete mai mari cu 2-3 ani, prietene de joaca. Ei bine, parintii nepoatei s-au gasit pusi in fata faptului implinit, de unde pana atunci isi tot cautau o strategie potrivita pentru primele intrebari ale fetitei. Partea buna e ca nu a existat stanjeneala nici de o parte nici de alta, iar discutiile despre relatiile sexuale continua firesc, atunci cand e cazul.
Am mai citit un sfat despre cum se initiaza o discutie despre relatiile sexuale, iar sfatul psihologilor este sa nu asteptam intrebarile, care pot sa nu vina, ci sa aruncam discret nada atunci cand situatia pare propice unei discutii - de exemplu, cand urmarim impreuna cu copilul un film in care protagonistii se saruta, sau daca el povesteste ceva ce a auzit de la altii, etc. Sa initiem noi o discutie, pentru a vedea cum gandeste copilul, poate de aici se nasc intrebari, poate trebuie lamurite niste conceptii gresite.
Eu am avut prima discutie cu fetita mea cand ea avea 3 ani si jumatate, acum mult timp ... adica acum o jumatate de an. Ea a participat cu noi la plantarea unor seminte, i-am explicat cum din seminte cresc plantele, pentru ca dupa vreo doua saptamani sa imi spuna ca o sa inghita si ea o samanta, ca sa-i creasca un copil in burta. I-am spus atunci ca nu trebuie sa inghita nimic, pentru ca fiecare femeie are o samanta in burta, dar ca nu e suficient, mai trebuie o samanta si de la barbat, dar ca toate astea nu se pot intampla decat atunci cand ea o sa fie mare ca mama si va trebui sa aiba un barbat pe care sa-l iubeasca si care o va iubi, asa cum e tata pentru mine. I-am mai spus si ca samanta de la barbat intra prin pasarica femeii, pentru ca ii tot dadea inainte cu inghititul semintei. Cum s-a convins ca ea e deocamdata prea mica pentru un copil, a inceput negocierile pentru a mai face eu un copil, doar ca tata sa imi dea doua seminte, sa avem gemeni...!
Deocamdata lucrurile sunt clare, stie ca e nevoie de un barbat si de o femeie pentru a concepe un copil. Cand o sa vina momentul, o sa trecem la urmatoarele explicatii. Dar m-a minunat usurinta cu care ea a acceptat totul, fara stanjeneala, fara sa fie socata sau ingrozita. A mai reluat subiectul vreo 3-4 zile, iar de atunci lucrurile sunt clare, nici nu mai simte nevoia sa revina asupra lor. Si ma bucur ca am avut discutia asta cu ea, e un inceput, mai ales pentru ca ea sa priceapa ca eu sunt deschisa pentru a discuta orice, sa nu simta ca anumite subiecte sunt interzise, sa se simta libera sa vina la mine cu orice fel de intrebari.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
teo1970 spune:
Multumesc mult pt răspunsuri, dar (sincer ) eu eram mai interesată să aud păreri despre a doua chestiune pusă în discuție: minoritățile sexuale și mai ales de la părintii care se consideră toleranți cu aceste minoritați și le acceptă fără nici o reținere: pînă unde merge toleranța voastră? Sunteți în stare să le vorbiți copiilor (în cazul în care abordați problemele sexuale cu ei și sunteți cei care îi inițiați să zicem în astfel de probleme) despre toate tipurile de relații sexuale între oameni (homosexualitate, lesbianism, transsexualitate)?
Mă gîndesc că dacă aș fi atît de tolerantă, cu adevărat, probabil ar trebui chiar să le vorbesc despre asta, să le arăt că există astfel de oameni, că ei sunt considerați normali, că nu trebuie să se ferească sau să le fie rușine, că sunt foarte valoroși etc. (părerile nu-mi aparțin, sunt citate aproximativ de pe forum de la subiectul cu homosexualitatea, am folosit pers. aIIa sing pt ușurința exprimării).
Greșim față de copiii noștri dacă omitem cu bună știință anumite date care i-ar putea ajuta eventual să-și găsească și să-și accepte propria identitate sexuală mai ușor? Mai suntem atunci cu adevărat toleranți cu minoritățile sexuale? Le acceptăm într-adevăr dar numai pentru alții și, de fapt, sperăm în secret că copiii noștri vor face parte din majoritate?
RaluD spune:
Normal ca speram ca ai nostri plozi vor fi ca noi. Si, probabil, homosexualii spera ca ai lor (adoptati sau nu) vor fi ca ei.
Parintii seamana in domeniul asta, de orice orientare ar fi.
Sa stiti ca, de multe ori, orientarea sexuala se observa din frageda copilarie. La bebelusa mea, de ex, e evidenta.
Daca vezi ce fite si fluturat din gene are cand vine in vizita vreun prieten de-al nostru care ii place ei! 
I se urca in brate, ii face mai-mai... La fete nu face asa.
De jucat, ne jucam si cu fetite, si cu baietei, cum apucam.
Si cred ca suntem indragostite de Matei, amicul nostru cu 1 an si 3 luni mai mare. 
Il pupam de zor pe gurita si el pe noi.
Sorry, m-a luat valul.
De fapt, voiam sa spun ca sunt sanse mari ca o mamica toleranta si deschisa sa observe din copilarie care ar putea fi viitoarele inclinatii ale copilului sau si sa deschida o discutie despre acest lucru, daca e cazul, la momentul pe care il considera potrivit.
Daca observi ca nu e cazul, discutia nu are rost decat, eventual, ca discutie de principiu. Careia nu-i vad rostul, cu exceptia cazului in care copilul creste intr-un mediu scolar sau social prea liberal (cum e cazul copilasului lui Allice...).
Hic, parerea mea. 
Raluca, Emi bebelusa si bb2 din burtica
miau-miau spune:
quote:
Originally posted by RaluD
O sa-mi invat copiii ca acestia sunt oameni de treaba, ca noi toti, dar au o problema de sanatate, fizica, nu psihica, ca o raceala care nu trece.
Pai atunci daca unul din copiii va descoperi ca e atras de partener de acelasi secs, ce va crede? ca-i bolnav fizic incurabil asa cum i-ai spus tu de mic?
Nu-i mai la indemina sa ii spui ca unii fac familie cu oameni de acelasi sex, alti de sex diferit. De ce? Fiindca oamenii sint diferiti unii fata de altii.
Si nu sint toti de treaba, asa cum nici cei hetero nu sint toti de treaba.
RaluD spune:
Dar tu ce crezi? Crezi ca este "un mod de viata alternativ"? Sincer, acum...
Daca nu cumva esti vreun troll... Ti-am vazut si alte postari si toate au un ton ciudat de ironic.
Nu stiu ce ar gandi copilul si eu una prefer sa nu speculez.
Desi as suferi (pentru ca as considera, sincer, ca am un copil cu o problema de sanatate, Doamne fereste), as face tot ce mi-ar sta in putinta ca el/ea sa nu sufere. Indiferent de orientarea sa, ar ramane copilul meu.
Da, eu cred ca este o problema de sanatate. Si nu sunt singura.
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/query.fcgi?cmd=Retrieve&db=pubmed&dopt=Abstract&list_uids=15451388&query_hl=2
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/query.fcgi?cmd=Retrieve&db=pubmed&dopt=Abstract&list_uids=8850137&query_hl=2
http://www.health24.com/news/Brain_Neurological/1-896,31771.asp
http://www.stat.ualberta.ca/people/kolacz/stat252/homo15.pdf
M-a preocupat subiectul, pentru ca nu obisnuiesc sa discriminez si sa ma supun prejudecatilor si aceasta este concluzia la care am ajuns eu, personal.
Din nefericire pentru nervii persoanelor mai iuti din fire, am dreptul sa-mi formez propriile pareri.
Raluca, Emi bebelusa si bb2 din burtica