Diplomatia in casnicie...
Raspunsuri - Pagina 5
greieras spune:
Citez "Si care ar fi tiparul (pardon, trasaturile specifice) unei femei, in contextul subiectului discutat? Calmul, rabdarea, intelepciunea, previziunea, precautia, siretenia, ingaduinta."
Rufus, pe bune daca nu l-ai descris pe sotul meu.
conchita spune:
quote:
Originally posted by greieras
Citez "Si care ar fi tiparul (pardon, trasaturile specifice) unei femei, in contextul subiectului discutat? Calmul, rabdarea, intelepciunea, previziunea, precautia, siretenia, ingaduinta."
Rufus, pe bune daca nu l-ai descris pe sotul meu.
puahahaha, si pe-al meu, mai putin alea cu siretenia si precautia (nu le are in relatiile cu semenii).
buli spune:
quote:
Originally posted by conchitaquote:
Originally posted by greieras
Citez "Si care ar fi tiparul (pardon, trasaturile specifice) unei femei, in contextul subiectului discutat? Calmul, rabdarea, intelepciunea, previziunea, precautia, siretenia, ingaduinta."
Rufus, pe bune daca nu l-ai descris pe sotul meu.
puahahaha, si pe-al meu, mai putin alea cu siretenia si precautia (nu le are in relatiile cu semenii).
hahahahaha ... iegzact asa sot am si eu...
hai sa facem un club
Anca si
Matei (1 ianuarie 2004)gasca MAO, Mateiutz
know your mind, love your body
Rufus spune:
Alooo, eu ziceam ca astea-s trasaturi ale femeilor, nu ale noastre! Ma rog, merge si asa...
http://community.webshots.com/user/tora97
Adela99 spune:
Rufus, citindu-ti mesajele, ma intreb care crezi tu ca sunt trasaturile specifice barbatilor si cum trebuie barbatii sa puna problema (am inteles, barbateste ... da' ce inseamna asta?)
alus spune:
Sotul meu din fericire de cand ni sa nascut Julia voine la ora care spune, de multe ori nu iese nicaieri cu colegi, este un barbat care ii prieste mai mult focul de casa cu familia nici cu prieteni, cand cineva ii invita la vreo bere dupa servici, ma suna si ma intreaba daca poate sa merga, eu ii spun ca el decide, iar decizia lui este ca mai bine vine acasa sa stea cu noi. Dar ne ciondanim de multe ori pe tema Juliei, ce are voi si ce nu etc. Dar si asa ne iubim.
http://community.webshots.com/user/alus1
Alus+Julia
loreema24 spune:
quote:
Originally posted by Fiquelle
Carmita, si eu am aceeasi problema cu sotul meu...lucreaza foarte mult, ii place ceea ce face si aproape in fiecare seara eu trebuie sa il sun si sa il intreb daca mai sta mult la birou...uneori ma satur de programul asta, mai mult singura si intru in depresie...el nu intelege, si vorba fetelor, daca as stii cum sa il iau, poate s-ar rupe de munca mai usor...inteleg ca are mult de lucru, dar uneori am impresia ca ar munci non-stop, daca nu l-as opri eu...Ne si certam din cauza asta uneori. Mie imi e greu singura cu copilul toata ziua pe acasa...Spuneti-mi si mie cum sa il fac sa vina mai devreme, sa mergem si noi, cum spunea Carmencita, intr-un parc, la un film, undeva, ca el aproape in fiecare zi promite si tot se face 9-10 seara si nu mai vine acasa...Azi mi-a promis ca vine la 5-6...sa vedem...cat de diplomata sa fiu in asa situatie? La un moment dat m-apuca nervii de imi vine sa urlu!!!
Madalina
Parca l-ai descris pe sotul meu!
Programul normal este de la 7 la 15:30.
Dar fiind cel care trebuie sa sigileze tot pleaca ultimul. Si mai mereu se iveste cete ceva de oltima ora si intarzie.
Eu cand vreau sa mergem undeva ii spun :" Trimite-mi si mie masina sa ne ia de acasa si sa venim sa teluam sa mergem......" Asa nu prea mai are ce face, cand se trezeste cu noi la serviciu.
Dar recunosc ca ar trebui sa fiu mai diplomata dar nu reusesc
. Ce sa fac daca asa sunt obisnuita? Imi propun in fiecare zi sa ma schimb dar nu reusesc. Si cand ajunge acasa in jur de pra 19-20 iar sunt bosumflata ca nu ne scoate la plimbare!!!!!!!!!El in timpul serviciului nu poate sa bea ,asa ca daca il anunt inainte de ora 15 ca trebuie sa mergem undeva e ok.Vine acasa nebaut. Dar daca nu il anunt mai bea din cand in cand cate o bere cu baietii si vine acasa cu soferul. Si cum mie nu imi place sa merg cu soferul dupa mine, prefer sa raman acasa .Stiu ca asta e meseria lui dar nu ma simt bine cand stiu ca soferul ma asteapta in masina si eu sunt in vizite sau ma plimb in parc.
PoziciPozici noiFara par 
Ramona & 
Loreema (6 sept 2004) Ce tie nu-ti place , altuia nu-i face !
loreema24 spune:
quote:
Originally posted by Adela99
Rufus, citindu-ti mesajele, ma intreb care crezi tu ca sunt trasaturile specifice barbatilor si cum trebuie barbatii sa puna problema (am inteles, barbateste ... da' ce inseamna asta?)
Si eu sunt curioasa sa stiu!
PoziciPozici noiFara par Ramona & Loreema (6 sept 2004) Ce tie nu-ti place , altuia nu-i face !
Rufus spune:
quote:
Originally posted by Adela99
Rufus, citindu-ti mesajele, ma intreb care crezi tu ca sunt trasaturile specifice barbatilor si cum trebuie barbatii sa puna problema (am inteles, barbateste ... da' ce inseamna asta?)
Aaaa...de care trasaturi sa-ti spun...ca-s multe...e vorba de diplomatie (subiectul cu pricina)? Aici nu-s prea multe. Barbatii rar sunt diplomati. Trist, dar adevarat. Exista si exceptii, fireste, si sper ca voi sa traiti cu acele exceptii.
http://community.webshots.com/user/tora97
Teodora D. spune:
Eu abia acum am citit acest subiect si am ajuns la concluzia ca sunt destul de diplomata in ceea ce priveste intamplarile de zi cu zi, dar poate ma ajutati cu un sfat in privinta of-ului meu- desi stiu ca e tabu sa critici familia sotului(chiar daca el o mai critica, el are voie), din timp in timp rabufnesc si spun tot ce am pe suflet referitor la ea (diferente pe care socrii le fac intre noi si familia surorii lui si ceea ce ma doare mai tare- intre copilul nostru si al ei, dar nu intru in amanunte pt. ca as putea scrie un roman).
Si desi noi ne spunem cam tot ce avem pe suflet, imi propun sa nu scot vreun cuvintel referitor la aceste frustrari ale mele, dar vine un moment in care ma trezesc ca-mi “desert desaga” si cu toate ca un beculet in creier tot palpaie “abtine-te,abtine-te”, gura ii da inainte pana spune tot ce are de spus; iar el nu prea are ce replica, stie ca am dreptate, dar oricum-cui ii place sa-i fie criticata familia? Dupa rabufnire ma simt usurata… si imi reprosez ca nu am tacut. De multe ori mi-am cerut scuze, spunandu-i ca nu vreau sa-l supar, dar ca s-au adunat prea multe, insa as vrea sa nu mai spun nimic despre ai lui, oare mai am vreo sansa de indreptare? Stiu ca depinde de vointa mea, dar se pare ca nu e destul de puternica…
Cu o anumita parte a fiintei noastre traim cu totii in afara timpului.(Milan Kundera)