Diplomatia in casnicie...

alyah spune:

daa, si mie imi trebuie putina diplomatie, tot timpul spun, sau cel putin spuneam, omului verde in fata ce cred... pe urma am observat ca unele persoane au nevoie de incurajare si de o vorba buna si m-am mai schimbat, dar tot ma confrunt cu problema...

asa ca, va rog spuneti exemplele voaste !!!

eu am observat ca atunci cand pun problema invers, adica tu ce ai fi facut? ce ai fi ales? si tu ai reactionat la fel cand... atunci sunt mai bine inteleasa.

carmita_baby spune:

De obicei in tot ce fac vreau sa am si aprobarea sotului, altfel ma simt incomfortabil de parca as avea o piatra pe inima. Insa imi aleg cu grija momentul in care-i spun ce vreau. Si ii vorbesc foarte bland, pentru ca nu stiu cum sunt sotii vostri, dar sotului meu i se potriveste perfect zicala 'Vorba dulce mult aduce'. Crede-ma ca nu prea mi se intampla sa imi zica NU Adevarul este ca eu sunt un pic mai diplomata din fire.
De exemplu sotul meu lucreaza foarte mult, cu atat mai mult cu cat este tare tare pasionat de ceea ce face. Uneori cred ca daca ar putea ar lucra non stop. Ei eu mai simt nevoia sa mai mergem pe undeva, sa mai vizitam un parc de distractii ceva, pentru a ne mai recrea un picut. Si ii spun suav : 'Nu vrei sa mergem intr-un parc weekendul viitor? Nu stam mult, doar cateva ore, iar cand ne intoarcem ai timp sa mai lucrezi un pic'. El ezita un pic, imi zambeste si aproba. Deci a fost simplu
Dar acum depinde si de caracterul sotului tau.

Bafta si numai bine

Mello motanelul iubit

Fiquelle spune:

Carmita, si eu am aceeasi problema cu sotul meu...lucreaza foarte mult, ii place ceea ce face si aproape in fiecare seara eu trebuie sa il sun si sa il intreb daca mai sta mult la birou...uneori ma satur de programul asta, mai mult singura si intru in depresie...el nu intelege, si vorba fetelor, daca as stii cum sa il iau, poate s-ar rupe de munca mai usor...inteleg ca are mult de lucru, dar uneori am impresia ca ar munci non-stop, daca nu l-as opri eu...Ne si certam din cauza asta uneori. Mie imi e greu singura cu copilul toata ziua pe acasa...Spuneti-mi si mie cum sa il fac sa vina mai devreme, sa mergem si noi, cum spunea Carmencita, intr-un parc, la un film, undeva, ca el aproape in fiecare zi promite si tot se face 9-10 seara si nu mai vine acasa...Azi mi-a promis ca vine la 5-6...sa vedem...cat de diplomata sa fiu in asa situatie? La un moment dat m-apuca nervii de imi vine sa urlu!!!

Madalina

grenouille spune:

pai e simplu, anunti dimineata "uite, in seara asta mergem in parc ", il suni la pranz ca sa vezi daca nu a aprarut ceva urgent si te duci pana foarte aproape de locul unde lucreaza (ca sa nu zic chiar sa il iei de la birou), iei eventual si juniorul/junioara dupa tine si il suni "dragule, sunt la X sute de metri de biroul tau, cobori? te asteptam jos!" si nu prea mai e cale de intors...
eu cand am nevoie de ajutor prin casa spun direct prietenului meu (cand e in ro, ca daca nu e in romania degeaba... ) ca am nevoie, de obicei daca ii zic direct face, nu cand vreau eu dar face; daca vreau ceva de imbracat anunt simpu "azi vreau sa imi iau o fusta, vrei sa mergi cu mine sa cautam?" si de obicei ma insoteste si el, eu imi iau o fusta, el o camasa (de exemplu), ne dam cu parerea amandoi si toata lumea e fericita . sau daca nu merge cu mine, e cel mai curios sa vada ce am cumparat. nu prea merge cu mangaieli si pisiceli, nu e genul deloc -daca nu vrea sa faca o chestie pot veni eu si cu fanfara ca degeaba, "nu" ramane si pace... apreciaza mai mult cererile directe.

No person is entirely bad or entirely good. Therefore learn to forgive yourself for error the same as you should forgive others...

Fiquelle spune:

Da, Fortelady, uite ca e aproape 8 si inca nu a ajuns, dupa ce l-am sunat deja de doua ori, ca sa ii reamintesc...acum 1 ora si jumatate zicea ca mai fumeaza o tigara si vine...la ora asta unde sa mai iesi cu bebele?

grenouille spune:

pai maine il suni la pranz "dragule mergem diseara in parc!" si la 5 va infatisati amandoi (tu si bebele)langa birou si il suni "sunt cu copilu' aici, te asteptam! " (uite ca si eu zic de juma de ora ca plec si mereu se iveste cate ceva...)

No person is entirely bad or entirely good. Therefore learn to forgive yourself for error the same as you should forgive others...

nicoll spune:

Nu va spun cum obtin eu ce vreau de la sotul meu dar va spun siretlicul folosit de el cu care nu prea da gres. Cand vrea ceva cu care stie ca eu nu prea as fi de acord incepe cu "Am voie sa....." si oricat de suparata sau nervoasa as fi nu pot spune nu, mi se pare si penibil sa spun nu cand el incepe cu "am voie...", de parca am fi la gradinita si asa obtine ce vrea fara scandal sau reprosuri. Uneori cer argumenete si bla bla... dar tot nu-l refuz fiindca iar incepe cu " am voie , te rog..."
Incercati si voi ...poate musca

Nicoll

carmita_baby spune:

quote:

---

Originally posted by Fiquelle

Carmita, si eu am aceeasi problema cu sotul meu...lucreaza foarte mult, ii place ceea ce face si aproape in fiecare seara eu trebuie sa il sun si sa il intreb daca mai sta mult la birou...uneori ma satur de programul asta, mai mult singura si intru in depresie...el nu intelege, si vorba fetelor, daca as stii cum sa il iau, poate s-ar rupe de munca mai usor...inteleg ca are mult de lucru, dar uneori am impresia ca ar munci non-stop, daca nu l-as opri eu...Ne si certam din cauza asta uneori. Mie imi e greu singura cu copilul toata ziua pe acasa...Spuneti-mi si mie cum sa il fac sa vina mai devreme, sa mergem si noi, cum spunea Carmencita, intr-un parc, la un film, undeva, ca el aproape in fiecare zi promite si tot se face 9-10 seara si nu mai vine acasa...Azi mi-a promis ca vine la 5-6...sa vedem...cat de diplomata sa fiu in asa situatie? La un moment dat m-apuca nervii de imi vine sa urlu!!!

Madalina

---

In privinta asta Madalina pot sa zic ca ma consider norocoasa, pentru ca sotul meu lucreaza acasa.. Si cu toate astea nu este chiar asa usor sa il iau dintr-ale lui.. Si il irit daca intru in camera lui de lucru. Si inca alt punct de vedere din care ma consider norocoasa este ca sotul meu imi intelege nevoile. La un moment dat cand am trecut printr-o perioada tare naspa in Olanda, nu reuseam de nici un fel sa ma acomodez, i-am spus ca eu vreau inapoi in Romania si intelegand prin ce trec, a fost aproape sa se sacrifice pe el insusi si sa ne mutam in Romania. Asta ar fi fost foarte rau pentru el, pentru cariera lui (este programator, face jocuri pe calculator).
Dar eu parca trezindu-ma dintr-un vis, am inteles ce greseala era sa fac si am renuntat la nebunia asta. Acum m-am acomodat, greul a trecut.
Stiu ca e greu sa primesti sfaturi, stiu ca e greu sa le aplici chiar daca ti se par bune.. insa incearca sa vorbesti cu sotul tau.. Sa ii vorbesti dulce, sa ii spui ca iti este greu, ca suferi, ca ai nevoie de el uneori. Ca intelegi ca munca este importanta pentru el si nu esti impotriva acestui lucru, insa vrei sa iti acorde si tie si copilului vostru o particica din timpul lui.. Nu se poate sa nu i se inmoaie inima si sa nu inteleaga!

Bafta multa si numai dragoste si fericire va urez!

Mello motanelul iubit

miau-miau spune:

eu ma enervez la culme cind, fiind la servici, sint sunata din 15 in 15 minute si intrebata cind vin acasa? Nu mai vin odata acasa?
Ca si cum statul la servici e un moft si o placere personala, cum e filatelia, sau berea cu colegii. E musai sa mergem la servici ca sa avem ce minca, noi si ceilalti membri ai familiei care nu fac bani, iar ca sa ne tinem serviciul trebuie sa performam, sa stam peste program uneori, altfel ne iau altii locul si familia ne va reprosa apoi ca nu aducem bani in casa.

carmita_baby spune:

Dar unde a scris cineva ca isi suna barbatul/sotia din 15 in 15 minute? Spune-mi te rog si mie, ca poate oi fi sarit eu partea asta..

Mello motanelul iubit