deficienta motorie

Cum da fac sa accept ideea ca fetita mea are o deficienta motorie(parapareza spastica).Sunt deja 5 ani de cand ma confrunt cu aceasta problema si tot nu reusesc sa ma impac cu acest gand.As dori sa vorbesc cu parinti care au trecut sau trec prin asa ceva.Of!E atat de greu!

ZenaO spune:

Draga mea, eu sunt o viitoare mamica, nu-ti scriu sa-ti dau sfaturi sau sa-ti impartasesc din experienta mea ca n-am. Iti scriu pt. ca am citit mesajul tau si vreau sa-ti spun ca te admir, poate n-o sa te obisnuiesti niciodata cu ideea ca puiul tau e bolnav, dar atata timp cat iti duci crucea, sa-ti dea Dzeu putere!

Zina si bb Matei 28 sapt.

karmen spune:

Vad mereu copii cu deficiente pentru ca lucrez la Comisia pentru copiii cu handicap. Deasemena vad si parintii acestor copii care in multe cazuri nu se ocupa corespunzator de acesti copii. Atunci acesti copii sunt condamnati sa duca o viata ingreunata atat de handicapul lor cat si de nepriceperea/indiferenta parintilor. Acesti copii sunt cu adevarat nefericiti si se vede aceasta pe chipul lor.
Dar am vazut si copii fericiti in ciuda handicapului prezent, copii care-si privesc cu drag parintii, care doresc sa duca o viata normala, care se maturizeaza mai repede, sunt mai intelepti. Ei insisi invata sa-si accepte deficienta si compenseaza aceasta prin alte lucruri minunate care le pot face.
Ce am vrut sa zic cu asta? Ca totul trebuie masurat in fericirea copilului tau. Priveste prin ochii lui lumea, incearca sa-i oferi tot ce poti, fii alaturi de el, incurajeaza-l, nu-l face sa se simta ca o victima a destinului. Treci tu insuti peste aceasta problema si priveste-ti copilul ca pe unul deosebit care incearca sa-si accepte deficienta, pune-i in valoare ce poate face, ajuta-l sa compenseze neputinta lui facand alte lucruri.
Mai povesteste-ne si alte lucruri poate unii parinti aflati in situatii asemanatoare iti vor raspunde.
Curaj si sanatate va doresc.

Carmen Ghilescu

eli05 spune:

Va multumesc pt raspunsuri.Ce sa va mai spun despre fetita mea:ca este un copil inteligent,merge la o gradinita normala,unde este iubita de colegii ei si ca anul trecut a primit in dar un fratior,pe care il iubeste mult.El ne-a ajutat sa ne indreptam atentia si catre altceva decat problema ei.De fapt,medicii ne spun ca ea este un caz fericit,care a trecut pe langa o mare nenorocire.S-a nascut prematur si o microhemoragie cerebrala i-a afectat usor memrele inf.Face recuperare de doua ori pe zi,iar mersul ei s-a imbunatatit foarte mult.Totusi mai este mult de lucrat(poate toata viata).

mira_m spune:

Dumnezeu sa iti dea putere sa poti merge mai departe si nu uita ca fiecare pui de om are o menire in viata.
Multa sanatate si putere.

Mira si my sweet baby

Andrada spune:

quote:

---

Initial creeata de eli05

Cum da fac sa accept ideea ca fetita mea are o deficienta motorie(parapareza spastica).Sunt deja 5 ani de cand ma confrunt cu aceasta problema si tot nu reusesc sa ma impac cu acest gand.As dori sa vorbesc cu parinti care au trecut sau trec prin asa ceva.Of!E atat de greu!

---

Sanse sint sa nu te impaci niciodata cu gindul ca fetitza ta e bolnava. E greu sa pierzi sanatatea copilului tau. Dar trebuie sa te gindesti la ce ti-a ramas, cu ce mergi mai departe, si nu e putin.... Si tocmai pentru ca este o fetitza atit de isteatza, fii atenta ca optimismul nu se poate mima, iar copiii imprumuta in proportie de 90% din atitudinea parintilor fata de boala. Acum e momentul sa-i dai putere si incredere in ea pentru mai tirziu. Cum zicea si Karmen, incearca sa o faci sa-si compenseze cumva situatia, sa devina buna "la ceva", muzica, matematica, sah...etc, orice o poate impiedica sa-i fie mila de ea si sa o faca sa se simta mindra si puternica. Cineva f drag mie de aici de pe site, spunea odata ca in astfel de cazuri, rasfatul e cel mai mare pericol. N-o cocoloshi, pentru ca ea sa devina eventual mai puternica ca tine,
mult succes si sanatate,
Andrada

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelalte stele

Melania 14 spune:

Stau de 5 minute in fata calculatorului si nu-mi gasesc cuvintele de incurajare.Cine nu trece prin asa ceva nu poate nici macar sa-si imagineze ce e in sufletul unui parinte ce are un copil bolnav.Noi suntem sanatosi, multumim lui Dumnezeu,dar cu greu am devenit 3.
Tu incearca sa imprumuti din optimismul si indiferenta fetitei tale in fata bolii si atunci ea iti va da putere sa te obisnuiesti.

Va dorim numai bine si multa putere .



BBlasa Melania si mama.