Calatorie in timp?
Raspunsuri - Pagina 4
dana76 spune:
Marius, felicitari!Esti 
!
Iti meriti din plin locul de moderator al acestui forum,
Pusici 
Dana si
Amalia
Cristina spune:
Marius, sa incerc si eu un raspuns?
(mai ales ca ma recunosc cumva in "mamica" respectiva):
"eu incerc sa te feresc de rele copilul meu, m-as bucura sa poti folosi ceva din propria-mi experienta, dar este mai important sa ai tu insati propriile experiente....". Daca am dat cu bata-n balta, asta este... dar eu cam asa judec relatia cu copilul meu.
reiki spune:
Marius,
De mai bine de un an am ajuns sa ma intreb cum ma cheama, dar mai ales cine sunt. Am ales joaca pentru ca sa descopar noi valori in care sa cred din nou si stiu ca uneori pierd chiar esenta. Dar cum spuneam ... si esenta este relativa, depinde de fiecare cum o vede.
Cum este finalul povesti? Este legat de dulciuri 
sau de ambalaj? 
Reiki
marius spune:
Surpriza Florine, nici una nici alta:
"-Coloana infinitului isi continua drumul"
Din nou sa nu te superi, orice raspuns ai fi dat ar fi fost bun. Asa cum am mai scris e un joc de cuvinte si asa cum ai dat ultimul raspuns cauti ciocolata in noroiul din poveste dar spre deosebire de fetita tu deja te gandesti daca nu te vei murdari pe manute. Aici pierdem noi toti. Aici undeva este valoarea dar strangem ochii prea tare desi nu e lumina ce ne deranjeaza ci intunericul. Ai grija la ambalaj Florine ca iarasi ma joc. Ma bucur ca ai raspuns. Tinem legatura. Eu ma voi opri cu acest subiect, deoarece s-a spus ce a trebuit spus.
PS.
Ai vazut coloana infinitului? Daca nu, uita-te la ea dar atent si poate ai sa te zaresti acolo. Sau poate mai tarziu. Sigur odata!
Marius
Oana_B spune:
Nu imi amintesc sa fi dorit vreodata sa calatoresc in timp, vazand subiectul am inceput sa imi cercetez mintea dupa un raspuns si concluzia: nu vreau sa calatoresc in timp (nici trecut nici viitor), in schimb vreau sa calatoresc in spatiu in timpul prezent (nu ma refer la spatiul cosmic, ci la cel terestru), as dori sa cunosc (nu doar sa vad) cat mai multe locuri de pe pamant si daca ar veni o zana buna sa imi spuna ca am dreptul la o singura dorinta as dori sa stiu toate limbile pamantului sa pot comunica cu absolut toti oamenii pe unde m-ar purta pasii.
Multi pupici,
Oana
Ady spune:
Stiti unde trebuia eu sa ma nasc? (Asta daca nu am trait cumva acolo si ma macina dorul dupa viata de atunci) La curtea Regelui Soare. De ce ? Nu pentru ca imi plac toate intrigile care se teseau, viata lipsita de griji pe care o duceau, sau aventurile, ci pentru acele saloane pline de oameni de cultura de scriitori, de poeti, de muzicieni, de pictori pe care acum o lume intreaga ii cunoaste, ii respecta, ii admira.
Ce bine mi-ar sta personaj in un roman de Dumas!!!!!
Robi si Ady
Viorela spune:
Daca ne-ar sta in putinta sa calatorim in timp, m-as intoarce sa imi indrept greselile, sa fac ceea ce nu am avut curajul sa fac la vremea respectiva.
iulian1969g spune:
Daca mi-ar sta in putinta sa calatoresc in timp... Ce sa zic? Cu privire la mine insumi constat ca fac prea multe calatorii in timp -ba in trecut, ba in viitor! Si atunci imi zic: Giuliano, este cazul sa faci o calatorie in prezent!
Eu cred ca nu este prea bine pentru un om saramana ancorat in trecut sau in viitor, pentru ca experienta prezentului nu mai este in acest caz atat de vie, ci devine stearsa cumva... Daca eu nu traiesc in prezent, cum sa apreciez cat de cat apropiat de adevarata valoare fiintele magnifice care sunt semenii mei?! Va dati seama? Omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si noi intalnim la tot pasul fiinte care au chipul si asemanarea Celui care a creat intregul univers, El care este Totul in Toate. Si traind alaturi de aceste fiinte, de multe ori noi nu gasim altceva interesant de facut decat sa iesim din compania acestor fiinte, din timpul prezent si sa ne refugiem in trecut sau in viitor (cautand compania altora). De ce? Pentru ca, poate, ni se pare prea obositor traiul langa astfel de fiinte magnifice. Oare de ce ne obosesc asa de mult semenii nostri cateodata ?! Dar de multe ori nu ne mai suportam nici chiar pe noi insine si am dori, daca s-ar putea, sa iesim din noi insine. Nici pe noi nu ne suportam asa de usor...
Eu cred ca se pune problema iubirii de semen, iubirii de sine si iubirii de Dumnezeu. Cum pot sa-mi iubesc semenul neconditionat, daca nu ma iubesc pe mine neconditionat? Si cum pot sa ma iubesc pe mine neconditionat, daca nu-L iubesc pe Dumenzeu neconditionat? Si cum pot sa-L iubesc pe Dumnezeu neconditionat, daca unele daruri ale Sale ma bucura, iar altele ma supara? Pana cand nu ajung sa privesc toate cate imi vin de la El cu o deplina bucurie si recunostinta, ramanand in timpul prezent, pana atunci nu voi reusi sa-L accept, sa-L iubesc pe deplin pe Creatorul meu. Pana cand nu-mi voi iubi pe deplin Creatorul, nu voi iubi pe deplin creatia Lui, care sunt eu insumi. Pana cand nu ma voi iubi pe deplin pe mine insumi, nu voi putea iubi pe deplin pe semenul meu. Si aici cercul se inchide.
Poate ca asta este una din insusirile maturitatii, ale intelepciunii: sa traiasca cu o bucurie deplina timpul prezent, experienta prin care trece ACUM si AICI.
Noi in schimb ce suntem tentati sa facem? Noi avem tendinta de a imparti experientele prin care trecem in BUNE si RELE. Pe cele bune le primim cu gelozie, cu lacomie si intram in panica la cel mai mic semn ca am putea pierde ceva. Pe cele rele le respingem cu revolta, aproape cu furie. Pai...nu sunt si unele si altele daruri extraordinare din partea Creatorului nostru? De ce avem nebunia sa judecam cele trimise de Dumnezeu dupa masura mintii noastre? Oare Dumnezeu are scapari, zile bune (cand ne trimite daruri bune) si zile proaste (cand ne trimite daruri nefolositoare)? De cand cel atotintelept este lipsit de intelepciune?! De cand cel atotputernic este lipsit de putere?! De cand cel atotbun are momente de rautate (cand ne trimite noua daruri rele)?! Iata nebunia noastra: sa etichetam drept "rau" pentru noi ceea ce Dumnezeu considera "bun" pentru noi.
Orice om doreste in profunzimea inimii sale sa iubeasca desavarsit, curat, fara nici un fel de conditii - iata asemanarea cu Dumnezeu, care este iubire! Si noi ce facem? Ne refugiem in trecut sau in viitor, pierzand mult timp pretios pentru a iubi curat in prezent! Iar cand ne intoarcem in prezent, cum iubim? Pai...iubesc, iubesc, dar am de castigat ceva de la persoana pe care o iubesc: o situatie materiala, ceva acolo?... Oooo...sa iubesc asa, doar din pura iubire?!... Pai ce astea sunt timpuri de a iubi curat?!... Lasa, sa astept alte timpuri pentru o astfel de iubire curata - in viitor sau, de ce nu, daca exista o posibilitate, in trecut! Deocamdata, sa-mi fac eu o situatie...ca iubirea trece prin stomac! (mi-au spus mie asta persoane responsabile, si chiar daca nu mi-ar fi spus-o imi dadeam seama si singur, ca sunt om destept, nu?)
Si noi credem ca pacalind pe altul, suntem castigati! Nu intelegem ca "ce semanam, aceea vom si culege". Dar mai facem ceva noi, poate mai nebunesc decat orice altceva: ne pacalim pe noi insine, ne mintim pe noi insine! Mintim, de exemplu, cand spunem ca iubim cu adevarat. Oare cati dintre noi, si in cate momente, putem spune ca iubim neconditionat, fara sa pretindem absolut nimic de la cel iubit? Oare de cate ori iubirea noastra nu se micsoreaza, nu se stinge chiar atunci cand persoana iubita isi schimba comportamentul si nu mai se poarta asa cum ne-am asteptat noi (a se citi "asa cum avem noi pretentia sa se poarte pentru a ramane in iubirea noastra")?
Sa ne gandim cu sinceritate si vom vedea situatia reala a sentimentelor noastre.
Voi ce parere aveti?
Giuliano
parpalak spune:
Dragilor,
Eu am doua curiozitati mai mari, asa, (si mai multe mai mici): ce-au patit neica dinozaurii si cum au construit amaritii aia ditamai piramidele?
Si Dana, subscriu cu draga inima la dispozitivul de teleportare, daca tu propui legea de standardizare, eu o votez cit ai zice peste.
dana76 spune:
parpalak,
Mersi, esti . Cum aflu ceva despre teleportare esti primul(prima) care vei fi informat. Totusi stau si ma gandesc unde vor fi amplasate centrele: Iti dai seama ce ar insemna sa fie amplasate la servici si sa te teleporteze sefu in pijama si cu cafeluta in mana?
dimineata?
Pusici la toate fetele Dana si Amalia