Povestea nuntii... sau nunti de poveste
Raspunsuri - Pagina 4
Oana T spune:
Asteptam povesti si multe poze 
de la miresici, mai ales de la Alinus25.
leyla spune:
Am incercat sa compun o poveste pe care o voi posta in 3 parti. Sper sa aveti rabdare sa cititi din peripetiile traite de noi atat inainte cat si in timpul marelui eveniment.
O sa incep insa cu peripetiile dinainte de depunerea actelor.
1 iunie – luni 6 iunie trebuie sa depunem actele la primarie dar actele din Turcia nu au ajuns inca la ambasada (si au fost trimise de doua ori in doua luni)!!! Am intrat intr-o panica de nu mai stiu de mine. Il sun pe domnul de la primarie sa-l intreb cand trebuie sa venim exact cu actele, ma intreaba daca avem ce ne trebuie de la ambasada, de rusine ii spun ca da dar ca nu sunt traduse inca, el insista sa venim cat mai repede ca le “traduce” el nu este nici o problema si ramane sa mai vorbim. Sunam repede in Turcia sa vede ce s-a intamplat cu plicul, ei spun ca l-au trimis a doua oara cu o posta rapida, ne dau un numar de AVB, gasim intr-un final oficiul postal unde ajung plicurile respective, in sfarsit il depistez dar stupoare, acesta nu are o adresa pe el, scrie doar Bcharest – Romania si Consultatul Turciei dar in limba turca!!! asa ca nimeni nu intelege unde trebuie sa ajunga. Inebunesc! Doamna de la posta imi explica ca cei din Turcia trebuie sa trimita un fax in care sa rectifice adresa. Pana la sfarsitul zilei se rezolva cu posta si urmeaza ca joi dimineata sa ajunga plicul la amabasa. Joi il stresez incepand de dimineata pe al meu sa tot sune la ambasada. Suna si in sfarsit pe la pranz a ajuns plicul. Ei au program pentru aceste acte de la 4 dupa masa dar mergem inainte si reusim sa luam ce ne trebuie, ba chiar actele sunt gata traduse, ah am scapat de un stress. Sun din nou la primarie vorbesc cu omul si stabilesc sa ne vedem vineri la ora 11. Il sun pe al meu si imi spune ca la 11 este imposibil ca are o intalnire cu vreo 10 oameni super importanti. Intru din nou in criza il sun pe om si anulez. Intre timp dragul meu sot gaseste si el o relatie prin care sa ajungem la primarie si ma linisteste ca totul va fi bine. Dar eu nu am liniste. Vineri la ora 15 merge el la primarie, spune ca vine din partea nu stiu cui, si stabileste sa mergem luni dupa masa. I se da o declaratie sa o completam noi acasa. Insista sa vina omul sa ne oficieze casatoria pe peluza clubului, omul zice ca el nu face asa ceva, ii noteaza un nume pe o hartie (numele relatiei) si ramane pe luni. Luni am avut un eveniment de organizat. Dar am delegat o colega buna sa se ocupe ca mie nu-mi sta mintea la asa ceva. La ora 14,30 vine si ma ia de la birou si in sfarsit mergem la primarie cu toate actele. Mergem la domnul, ne intreaba pentru cand vrem, cand aude ca pentru 18 ne intreaba de ce am venit asa tarziu, ii explicam ca asa ne-a spus vineri (nu-si mai aduce aminte, la cate persoane au fost ca noi probabil…), ii aratam hartia scrisa de mana lui, ne intreaba daca vrem la ora 11 dimineata (nuuu, noi vroiam ultimii!!!), apoi ii reamintim ca noi suntem cei care vroiam oficierea in afara primariei si in sfarsit isi adduce aminte. Ne spune inca o data ca nu se poate si ca el nu face circ J si ne programeaza in sfarsit pentru ora 16,45. Lasam toate actele si gata, in sfarsit am scapat de acest stres.
leyla spune:
Partea a doua: saptamana nuntii.
Luni –Am intrat in concediu. Astazi vine cineva sa-mi ia rochita la curatat (atata am probat-o ca s-a murdarit putin iar eu vreau sa fie impecabila). Am emotii. Mi-e frica sa nu se intample ceva. Vine omul si am noroc ca si el are nunta peste o luna asa ca imi intelege stresul, analizeaza rochia ma asigura ca nu va fi nici o problema si imi spune ca o voi avea joi. Fug repede sa-mi ridic pantofii, sunt superbi!!!! Ma suna sotul sa-mi spuna ca mai sunt cateva persoane din Turcia care vin la nunta si au nevoie de rezervari pentru hotel ca sa-si ia viza asa ca trebuie sa merg la birou sa rezolv problema. O rezolv si pe asta si merg fuguta la doamna care-mi face florile sa stabilim ultimele detalii. Dar nu stiu cum va fi buchetul nasei pentru ca nu are inca rochie si mai este si plecata in Grecia. Nici domnisoarele nu au rochii inca asa ca suntem in aer. Dar norocul meu ca nu sunt pretentioase si au incredere in noi asa ca luam decizia finala pentru flori. Seara megem la dans.
Marti – merg la “palatul” pentru infrumusetare, ma analizeaza si cosmeticiana si coafeza, facem programarile. Din nou trec pe la birou pentru alte rezervari pentru invitati. Mergem sa vedem cateva apartamente de inchiriat pentru musafiri.
Miercuri – ne hotaram asupra apartamentelor de inchiriat, mergem la dans, pregatim casa de primit oaspeti. Vin domnisoarele de onoare si stabilim sarcinile fiecareia si ultimele detalii.
Joi – de astazi a intrat si el in concediu. Vine un nene la prima ora sa ne repare interfonul. Intre timp vine si domnul care-mi aduce rochita facuta frumoasa si fara nici o problema. Ups, am uitat sa scurtam pantalonii mirelui asa ca dam fuguta la un croitor. Megem la ultima lectie de dans. Facem ultimele cumparaturi masive, incep sa pregatesc ceva de mancare si fugim la aeroport amandoi cu doua masini ca vine familia (soacra, socrul, cumnata si sotul cu copilul). Ajungem acasa. Intre timp ajunge si mama mea cu cateva ruda dar se cazeaza la fratii mei. Facem o cina mare, dupa cina incep cu darurile care au venit de la multe rude din Turcia. E un haos total in casa dar ce mai conteaza, e veselie multa si asta ne place. O parte merg la culcare prin apartamentele inchiriate altii raman si ne culcam pe la 3 noaptea.
Vineri – ne trezim la 6,30!, nu putem dormi sub nici o forma mai mult. Incepe agitatia prin casa. Mama soacra pregateste un mic un mic dejun copios (gata pana aici a fost stresul meu cu casa, de acuma inainte preia ea comanda, este o bombonica de nota 20). Stam pe telefon incontinuu cu furnizorii, pregatim listele finale. Ne pregatim sa mergem la un pranz cu ambele familii pentru a oficializa un fel de logodna. Ne imbracam. Ma suna de la florarie si imi spun ca mi-au venit calele inghetate!!! Inghet si eu pe moment si incep sa plang ca eu vreau cale albe si altceva nu. Doamna imi spune ca a batut tot Bucurestiul si a sunat la toate serele posibile si ca nu are nimeni. Toata lumea din casa incearca sa-mi spuna ca nu-I o tragedie ca pot sa am in Turcia cale, dar eu nu si nu. Ma linistesc putin dar sunt cu inima franta. Plecam la masa. Ne intalnim cu totii, mancam, bem ne simtim bine, socrul ne oficializeaza logodna, ne pune verighetele, ne taie pangicuta rosie cu care au fost legate verighetele (deh, traditii orientale), si gata suntem logoditi. Ajung intre timp si o parte din prietenii din Turcia adusi de la aeroport de un alt prieten. Ma suna de la florarie si-mi spun ca au gasit cale. Nu mai pot de bucurie. Plecam repede la Club pentru a stabili ultimele detalii, sa lasam listele finale. Intamplator acolo are loc petrecerea firmei mele, imi revad colegele, stau putin de vorba cu ele, sotul fuge la aeroport sa ia alti prieteni se intoarce la club ma ia si pe mine, ii cazam pe prieteni apoi ne strangem tot la noi pentru cina. Pregatesc bagajele pentru a doua zi si pentru duminica dimineata. Din nou ne culcam la 2 noaptea si nu pot sa dom nici in ruptul capului.
floricika spune:
Leyla, asteptam cu interes partea a treia
http://photos.yahoo.com/flory1008
leyla spune:
Partea a 3-a ziua nuntii
Sambata – ne trezim la 7,30. Telefoanele incep sa sune deja. Toata lumea ne intreaba daca avem nevoie de ajutor. Vine fratele meu cu fructele, il incarcam cu restul ce mai trebuie dus la Club si pleaca. Luam micul dejun in liniste. Prietenul cu al carei masina vom merge pleaca la florarie sa-I decoreze masina si sa ia toate florile. La ora 11,30 plec la Palatul de infrumusetare de unde ies la ora 14,45 total schimbata de nu ma mai recunos nici eu. Intre timp ma suna de la club doamna cu florile si-mi spune ca decoratiunile au iesit superbe si ca am primit un cos cu flori direct acolo. Nu pot decat sa ma bucur. Cand ajung acasa la ora 15 este multa lume, domnisoarele, nasii, alti prieteni veniti de la aeroport. Repede caut florile ma minunez de ce a iesit. Ma inchid intr-un dormitor cu fetele si incepem imbracarea. La 15,30 sunt gata, facem cateva poze si la 16,00 ne imbarcam si plecam intr-un convoi numeros. Ajungem la primarie, mai vin prieteni, intram si dam actele ni se spune ca putem intra oricand. Intram, ne intreaba foarte repede daca da sau ba, spune da, semnam, si gata ne da afara. Eu nedumerita, gata asta-i tot? Of, ce repede a trecutL. Sampanie, piscoturi, poze, podul de flori, orezul, petalele de flori presarate pe scari, multi ani traiasaca, iarasi poze si…… imbarcarea si plecarea spre club. Constat ca trena rochiei este facuta una cu pamantul de la sampanie cu praf, ma intristez putin dar sotul ma incurajeaza ca nu e cazul sa fac din asta o problema si imi trece.
Ajungem la Club. Ma minunez mai intai de cat de bine arata terasa decorate, cat de bina da cortul ramas de la petrecerea firmei. Domnisoarele imi ajusteaza rochia (imi indoaie trena murdara) –asta este, important este sa ma simt bine. Vine cvartetul care isi incepe programul pe peluza si incepe cocktailul afara. Facem multe poze pe peluza verde. La 19,30 incep sa vina invitatii. Pana la 21,15 ramanem afara, este asa de frumos si trebuie sa profitam. In sfarsit intram, lumea este flamanda. Vine mancarea, toate lumea e multumita pana acuma. Deschidem dansul cu valsul nostru, se sparge jumboul, toata lumea aplauda. Imediat muzica de dans si brusc se umple ringul de abia mai ai loc. Frenezie mare de nu ne vine sa cred. Brusc toata oboseala si tot stresul au disparut si dansam intr-una. Vin si lautarii care sustin primul program, se incing hore, se canta. Apoi urmeaza un monet truces cu multa muzica orientala unde lumea intra efectiv in delir. Un prieten a venit dotat cu extrem de multe servatele si arunca in sus ca in cluburile fioase. Pe jos, pe candelabra, pe mese, este plin de servetele multicolore. Toata lumea se minuneaza de acest obicei si intreaba ce inseamna. Mancarea si bautura curg, nimeni nu are nici o obiectie. Apare si dansatoarea din buric, nebunie mare, toata lumea vrea sa danseze cu ea, unii se urca pe scaune altii pe mese, nebunie mare. Urmeaza din nou un moment romanesc cu lautarii, din nou hora si alte dansuri. Apoi un puternic moment latino/disco, apoi din nou lautari, apoi din nou moment oriental. Si uite-asa ajungem la 2,30 cand doua cupluri ne anunta ca vor sa plece (doamnele erau insarcinate deci era scuzabil). Constat ca afara ploua sau a plouat si ma intristez putin ca nu putem sa aprindem lumanarile pe peluza. Dar trece imediat pentru ca vad ca lumea se simte EXCELENT. Dans si iarasi dans pana la 3,30 cand au vrut sa plece cativa si i-am rugat sa mai stea pana la tort. Se anunta iesirea afara pentru tort, toata lumea iese pe terasa, noi coboram pe peluza, incep artificiile, ne minunam cu totii (ah, lipseste ceva din programul de artificii – din cauza ploii un cablu a afcut scurt circuit si nu s-a mai declansat, asta este nu fac o tragedie), taiem tortul, urcam pe terasa, dansam rumba noastra, se sparge un alt jumbo, dam noroc cu sampania. Invitam lumea sa ramana afara la bebercut si mici. Arunc si buchetul de pe veranda. Intram intr-un final, vine tortul si inghetata la mese, toata lumea il savureza. Imi arunc pantofii din picioare, raman descult si din nou dansam. Mai vin si lautarii, sotul canta o melodie turceasca cu ei. Toata lumea se minuneaza de calitatile sale vocale. La 4,30 invitatii incep usor, usor sa plece. Ne luam ramas bun de la unii din ei. Vine si momentul cu dezgatitul miresei (sau cum se cheama) si gata….am devenit femeie in toata regulaJ. Hora miresei, perinita si din nou dans. La 5,30 ne luam ramas bun de la toti invitatii. La ora 6 pleaca si famiiliile, prietenii nostri ne conduc la hotel. Ajungem acolo si constatam cu stupoare ca S-A TERMINATL!!! ATAT DE REPEDE???? MAI VREM!!! Dar, norocul nostrum ca mai avem unaJ
Pe la 7,30 reusim sa adormim si ne trezim brusc la 10,30. Mergem la micul dejun la hotel si plecam spre casa. Acolo din nou casa plina, toata lumea se trezise si ajunsesera deja acolo. Incepem sa povestim, fiecare ne povesteste altceva (ce noi nu am vazut). Constat ca: mi-am luat trei perechi de ciorapi de rezerva si nici macare cei pe care I-am purtat nu au avut nici cea mai mica problema (si am dansat descult), nu m-am uitat in nici o oglinda toata seara, nu mi-am facut nici un singur retus la machiaj sau la ruj toata noaptea. Am mancat doar doua sarmale si am baut doar trei pahare cu apa toata noaptea si trei guri de vin rosu. Nu mi-am facut absolut nici o problema despre cum sta parul sau rochia. Pur si simpu nu am avut timp, am dansat tot timpul. Si sincer, nimeni nu se mai uita la parul sau rochia ta daca se simt bine. La pran am condus la aeroport prima tura de prieteni apoi la intoarcere am trecut pe la club de unde am luat multitudinea de flori precum si tortul ramas. Venim acasa, mancam ceva si mergem din nou la aeroport sa conducem restul de musafiri. Revenim acasa, vin si ai mei pe la noi, iar pe la 9 seara suntem in sfarsit singuri. Incercam sa dormim dar NU PUTEM, mai vrem nunta! Ne cheama vecinii nostril la ei sa ne arate pozele facute de ei. In sfarsit ne culcam pe la 12,30. Toata ziua am primit o multime de telefoane de la invitati care ne-au felicitat pentru excelenta organizare si sa ne spuna ca nu au mai vazut nunta atat de frumoasa si de antrenanta. Luni am fost liberi si ne-am rezolvat toti furnizorii. Managerul restaurantului precum si chelnerii de acolo au spus la toat lumea ca nu au mai vazut o asa atmosfera la nuntile de acolo. Stresul dinainte este o stare normala, dar trebuie redus acolo unde este vorba de maruntisuri. Eu singura m-am ocupat de absolut toata organizarea (bineinteles cu putin ajutor pe unde era nevoie si din partea sotului), dar nu am lasat pe nimeni altcineva sa faca ceva. Chiar daca am alergat si m-am stresat destul de mult sunt atat de fericita acuma si mandra ca absolut toata lumea a fost atat de multumita si s-a simtit atat de bine. Acuma abia mi-am intrat in mana si mai vreau. Norocul nostru este ca mai avem una pe 16 iulie in Turcia.
Va doresc tuturor sa fiti la fel de fericite si sa aveti parte de nunta de vis, sa va iasa asa cum va doriti si cum planuiti cu mult timp inainte. Fiecare din noi merita acest lucru. Mult succes tuturor. Sper ca nu v-ati plictisit citind lunga poveste si daca aveti intrebari va astept cu draga inima. Va pup.
Incerc tot astazi sa pun si poze, voi posta linkul.
floricika spune:
Leyla, am savurat pana la ultima virgulita povestea ta! SUPERB!!! Ma bucur pentru tine ca ai avut nunta pe care ti-ai dorit-o (sa dea Domnu ca si urmatoarea sa fie cel putin la fel de frumoasa) si te felicit pentru faptul ca nu te-ai stresat pt ruj, machiaj si alte maruntisuri. Bravo! Multa fericire, copii sanatosi si sa va iubiti mult!!!
http://photos.yahoo.com/flory1008
leyla spune:
Multumesc mult floricika. Am pus in linkul de mai jos si cateva poze. Sunt din pozele facute de prieteni nu de fotograf, acesta vrea sa le ia pe fiecare in parte si sa le aranjeze nu vrea sa ni le dea in forma bruta.
Iti doresc si tie multa fericire si mult spor la pregatiri. Cat despre stresul cu cosmetica, nu a fost nevoie pentru ca stiam ca au facut treaba excelenta. Numia bine.
http://uk.pg.photos.yahoo.com/ph/nela_leon/album?.dir=248a&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//uk.pg.photos.yahoo.com/ph//my_photos
floarea de colt spune:
leyla...vreau sa te felicit pt nunta,sa fie intr-un ceas bun,frumoasa si povestea nuntii...am vazut si cele cateva poze...ati fost tare tare frumusei...si apropo...mi-a placut f mult voalul,l-ai luat cu rochita sau separat??de unde />?cat? si bijuteriile...frumoase...de unde?cat?
asteptam mai multe poze...pupicei..
leyla spune:
Multumesc mult de urari. Si la tine sa fie intr-un ceas bun. Voalul l-l-am luat impreuna cu rochita din Turcia. A costat 50 EURO. Intr-adevar a fost foarte admirat de foste si viitoare mirese care au spus ca pe aici din pacate nu au gasit ceva atat de finut.
Bijuteriile le-am primit de la bunicul sotului meu, au fost ale bunicii care a murit acum 4 ani. Le-am primit de craciun, erau intr-o alta forma dar le-am modificat eu.
Ma bucur ca ti-au placut. Pupici
http://uk.pg.photos.yahoo.com/ph/nela_leon/album?.dir=248a&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//uk.pg.photos.yahoo.com/ph//my_photos
quote:
Originally posted by floarea de colt
leyla...vreau sa te felicit pt nunta,sa fie intr-un ceas bun,frumoasa si povestea nuntii...am vazut si cele cateva poze...ati fost tare tare frumusei...si apropo...mi-a placut f mult voalul,l-ai luat cu rochita sau separat??de unde />?cat? si bijuteriile...frumoase...de unde?cat?
asteptam mai multe poze...pupicei..
livia_sampetru spune:
Dragele mele,tot citind peripetiile fiecareia dintre voi in ziua cea mare, mai ca ma anim si eu sa va povestesc ziua nuntii mele; desi nu stiu ce sa va spun , cum a inceput totul sau doar ziua nuntii.
O sa incerc sa va rezum aproape totul, desi mi-ar trebui mult timp.Eu am 24 de ani, iar eu si sotul meu suntem prieteni de la 17 ani.Anul trecut am avut nunta pe 17 iulie. Din 2002 locuim in Spania, iar dorinta mea cea mare a fost sa imi fac nunta in Romania.Asa ca , din momentul in care ne-am hotarat sa ne casatorim religios, pentru mine nu a mai existat altceva; era o euforie totala.Aproape am uitat si de el, si il tot stresam cu 7-8 luni inainte de meniu, de invitatii, artificii , rochii costume si toate cele.Bine cel putin ca aveam casatoria civila incheiata in Spania.O problema in minus.Dar eu , cum ma stresez din orice ,il bateam la cap cu tot felul de idei, care mai de care mai rare, si nu stiu cum m-a suportat mai mult de jumatate de an.Daca s-ar repeta anul acela, cred ca nu m-as mai purta la fel, dar ce sa-i faci, din dorinta de a iesi totul bine....
Si cum nu am vrut sa se ocupe mama de nimic( perintii mei sunt in Romania), mi-am pregatit nunta intr-o luna si jumatate:7 iunie( sosirea in Romania)- 17 iulie (evenimentul cel mare).
Bine cel putin ca rezervasem inainte localul si invitatiile erau trimise.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi caut rochita si el costumul, pe care le-am cumparat din Bucuresti,de la Agnes Toma, inaceeasi zi amandoi.Prima rochita probata, ultima cumparata.Ieseam din cabina de proba pe rand eu si sotul meu, asa incat sa nu coincidem in fata oglinzii, si sa nu vedem unul altuia ce isi va cumpara fiecare.
Dar, dupa 3 saptamani, cand mai probez odata rochita, imi dau seama ca nu ma mai cuuprinde ... si ce ma fac.(asta pentru ca stand la mama acasa, si cum nu mai mancasem mancare romaneasca de 2 ani,m-am ingrasat vreo 4 kg)
.Cum sa scap de ele acum?Diete, jogging,fara dulciuri fara Coca-cola, etc...Si abia cu cateva zile inainte de nunta am reusit sa scap de ele.Impreuna ne-am ocupat de toate pregatirile,de local ,meniu, decorare, invitatii, muzica surprize, toate cu multi nervi, si multe plansete din partea mea, si mult calm ,intelegere si rabdare din partea lui.Dra sa trec la ziua cea mare.
Cum e de obisniut, ziua dinainte fiecare si-o petrece in casa lui ...aparent.Spre seara (16 iulie), fiecare iese ccu prietenii , la petrecerea de dinainte,... dar ce petrecere,la o terasa , cu un suc, o bere , mititei si altele.Ajung la mine acasa pe la 12 noapte ( deja era 17 iulie- ziua nuntii), incerc sa dorm , dar mult strs, ce va fi ce se va intampla , o sa iasa bine...
Pe la 2 suna telefonul: viitorul sot ma intreba ca daca poate sa vina la mine acasa ca la el sunt multi invitati din afara, si nu are loc sa doarma.Ce era sa fac?
Vine la mine, o trezesc pe bunica , o trimit in camera de langa noi, vine viitorul sot, si adoarme, incat nu ami puteai sa il trezesti nici cu o galeata de apa.
Mai dorm 4 ore, pe la 6 jumate de dimineata incerc sa il trezesc sa se duca sa cumpere fructe proaspete pentru restaurant... surpriza, nu se treezeste ,asa ca imi iau un tricou, bermudele , masina si la piata.Plec fara acte, ma opreste politia ,vor sa ma amendeze, dar cu un var apropiat scap de amenda.Cumpar fructele, le duc la restaurant, cand intru in sala, la toate buchetelele de flori de pe mese li se scuturasera sporii de la feriga.Ce sa fac? Iau fiecare buchet, il desfac, arunc feriga ,ii las pe ospatari sa curele fetele de masa, mai lipesc un balor care cazuse si tot asa.Intre timp,iubitul meu plecase dupa alti invitatii la gara si tot asa;mama astepta familia acasa , eu la local.Cand vine bunicul sotului si imi zie: mai fetita,e ora 12 jumate, tu nu te mai duci sa te pregatesti?
Aveam programare la coafor la 13, iar cununia la 17.Ajung acasa , un dus rapidsi la coafor, unde mai erau 3 mirese inaintea mea.o aranjeaza coafeza pe cele dinaintea mea, si imi dau seama ca accesoriile cu care urma sa imi prinda voalul de coc nu imi plac, /(vazusem la cea dinainte ceva mai frumos) si fug de la coafor, ma duc la magazinul de alaturi si gasesc niste agrafe micute superbe, cu trandafirasi de satin.Superbe.Ma intorc la coafor, ma coafeaza frumos ,imi place, ma machiaza ( cam strident), dar ce sa fac ,nu mai am timp, chem taxi si ma duc repede acasa.Era deja ora 15 si trebuia sa vina nasii cu mirele.Intru incasa, nu era de cat mama ,cu cateva rude,( din repezeala le sppusesem ca sa vina in jur de ora 16 la mine acasa).Incep sa plang( repriza intai) ca nimeni nu ma iubeste, ce sunt singura pe lume si tot tacamul...Vin vecinele mele, imi trece plansul, ma imbrac usor usor apar toti invitatii, pe care ii sunasem din graba sa vina mai repede, vin nasii , suna la usa, ma aascund,ma gaseste fratele de ginere, ma ^^preda^^ iubitului meu, care ramane socat cand ma vede....Nu aud decat cand imi sopteste ^^Ce frumoasa esti iubita mea^^.In acel moment timpul se opreste in loc, si stiu in acea zi, nu va mai exista nimeni pentru noi, decat noi doi si povestea noastra.Le cerem iertare parintilor, le sarutam mainile, din cand in cand ne mai aruncam unul altuia cate o privire, si citesc fericirea in stralucirea ochilor lui, un sarut, un te iubesc , o mangaiere dulce, si imi dau seama ca sunt cea mai fericita din lume pentru ca il am pe el.Nu pot sa descriu acele senzatii, nu va doresc decat tuturor sa le traiti.PLecam la biserica, ma feresc sa vad cealalta mireasa,...Imi deschide usa nasul, cobor din masina si ma opresc in fata bisericii: de cand imi doream sa ajunga acest moment.
Slujba e minunata, nici nu ami simt oboseala.Ca o surpriza, in afara de cor si cei 3 preoti, aud cantand ^^Ave Maria^^ pe nasa mea de botez, o liniste solemna si un moment patrunzator.Singurul lucru neplacut, a fost ca mi-a cazut coronita pe care mi-a aszat-o preotul pe cap,si cum sunt superstitioasa, acum cred ca o sa am ghinion in casnicie.La sfarsit,preotul termina slujba cu un mesaj al Arhiepiscopului Argesului:Pentru ca v-ati cautat de la inceputul lumii si v-ati gasit acum,........, ceea ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta in veci.^^Incep a doau repriza de lpans, dar mai subtil ,ca sa nu srtic pozele, plecam de la biserica.Localul e aproape, asa ce mergem pe jos, doar ca trena din alba a ajuns neagra, dar nu-i nimic.La local ,ciocnim un pahar de sampanie, piscoturi, primim invitatii...
Deschidem dansul, doar ca rochia fiind prea lunga ,mi se agata de toc si aproape cadem eu si sotul meu in mijlocul ringului, cu umor trece m si peste asta.Nu am apucat sa mananc nimic, decat o inghetata , in schimb vreo 2 sticle de Cocacola.Taiem tortul ,spargem cupele de sampanie, artificii, distractie,pana la vreo 5 dimineata.Drumul de la hotel spre casa l-am facut pe jos pentru ca era aproape, doar ca pantofii ii aveam in aman.A doaua zi alta petrecere si plecarea in saptamana de miere.
Cam asta a fost tot , o zi minunata de neuitat, sper sa va lpaca si fericirea mea v-o doresc si voua.
Multumesc pentru rabdare.