Povestea nuntii... sau nunti de poveste

caliopy spune:

DE cand eram mica si vedeam pe strada defilarea masinilor la nunta ...insotita de mare fala si cu multe baloane si claxoane si agitatie....am zis ca eu nu fac niciodata asa ceva la nunta mea cand voi creste.

Poate din intimitate ,poate asa mi-e felul...dar niciodata nu am prea inteles de ce multi oameni pun atat de mare accent pe acea zi care de fapt dureaza doar cateva ore si multi oameni vin din obligatie ....si de ce oare numai la nunti se aduna oameni si in restul zileleor nu ii mai vezi cu anii.

In fine....asa am gandit eu si evident ca inca mai gandesc asa ...dar cu toate acestea am vrut sa fiu si eu mireasa.

Am dat peste un sot care le avea si mai putin cu nuntile decat mine...si daca ar fi fost dupa el eu nu mai trebuia sa imi iau nici rochie de mireasa.

Amandoi suntem de aceeasi varsta...ne-am cunoscut la 23 de ani si dupa 4 luni ne-am casatorit ,dar am facut doar cununia civila in 2005 si urma sa o facem si pe cea religioasa "undeva ..candva".

Noi insa eram foarte fericiti si asa fara "nunta"...dar majoritatea oamenilor ne intreba cand facem nunta..ca ce casatorie e aia fara nunta...cat mai asteptam ...unele babe chiar ziceau ca practic noi nu suntem "femeie " si "barbat " daca nu facem nunta....

Parintii mei nu aveau nici o treaba...dar parintii lui ,care tineau mai mult la ce zice lumea au insistat sa facem nunta...dar culmea ca ei nu locuiesc in Romania ...si nu puteau veni in tara cand voiau ei caci depindeau de servici.

Si sotul meu lucra in strainatate si venea acasa odata la 3 luni ...si niciodata nu gaseam timpul potrivit...si mai ales ca atunci cand venea acasa sotu; voia sa stea relaxat....iar parintii mei nu se implicau ca sa organizam nunta...

Intre timp am ramas insarcinata...si ne-am dorit acest lucru ...chiar "lucrand " din greu la copil...si am nascut in ianuarie 2007 o fetita frumoasa ...

Sotul mai mult plecat in strainatate cu serviciul ...eu acasa cu copilul ...si neputand merge la el ...am zis ca acum e timpul sa facem acea nunta caci altfel nu o mai facem in veci...

Si am zis ca in iulie cand sotul se intoarce acasa in tara sa organziam si cununia religioasa si nunta odata cu botezul fetitei noastre.
La inceput ,vazand ca nu se implica nimeni ...si fara nici un ajutor si singura cu copil de 4 luni ...am zis ca mai bine o facem in curte si invit cateva persoane ...si aranjez eu un decor in curte frumos...ceva romantic ...dar cand a auzit sotul asa ceva a zis ca il fac de rusine ...la neamuri ca nu avem bani de un restaurant...si a zis ca sa ma duc sa caut un restaurant...

Am inceput prin "messenger" sa facem liste...dar cand ii vorbeam de nunta si invitati il apuca durerea de cap si cu chiu cu vai am reusit sa fac o lista de invitati...

Si singura cu copilul de 4 luni dupa mine am alergat prin oras...am vorbit pe la restaurante...mi-am cumparat rochia de mireasa singura cu copilul in carucior dupa mine....
Intram prin magazine de rochii de mirese cu caruciorul dupa mine si parca le simteam pe femeile alea ca se uitau asa ciudat la mine....de parca eram dusa cu capul si de fapt nu exista nici un "mire" care sa ma ia.
Am ales o rochie de mireasa pe care atunci cand am pus-o pe mine...m-a cuprins "boala miresei".
Aratam ca o printesa...am inceput sa imi pun si coronita ...si voal ...si parca nu mai eram eu...incepea sa imi placa ideea sa "fiu mireasa".
Am inceput sa o iau mai in serios..sa imi caut pantofii ...si sa sa cumpar floricele de prins in piept...si cosulete...si marturii... si voiam chiar sa fac si invitatii...dar sotul a zis ca am luat-o razna prea tare...si ca initial am zis ca facem o nunta simlpla si modesta ...si pe mine ma prinsese febra prea tare.

A sosit si sotul meu cu 3 zile inainte de nunta si botez...eu luata de val chmeasem prea multa lume care sa mai incapa in restaurantul la care vorbisem sa facem nunta...si efectiv plangeam ca imi imaginam cum or sa vina oamenii si o sa stea in picioare....si nu o sa avem loc sa dansam si nu puteam sa le zic sa nu mai vina...sau sa le zic la restaurant ca nu mai fac...imi era asa o jena...si ma gandeam unde mai gasesec eu local cu 3 zile inainte?
Si m-am dus cu sotul sa vada si el restaurantul si a zis ca "ce prostie ai putut sa faci ...ca e mic si nici nu arata bine."

"Bine ..bine ce puteam eu sa fac singura si cu copil?" si am inceput sa ne ciondanim...pana la urma o matusa de-a mea ne-a salvat si ne-a zis ca stie ea un retaurant si sa mergem sa il vedem...
Intamplator era liber acolo si era atat de frumos....si modern si elegant....si eu eram asa fericita ca am scapat de rusine...dar mi-am adus aminte ca nu ii anuntaseram pe cei de la primul restaurant ca nu mai facem acolo petrecerea....si evident imi era super rusine...sa sun eu...si pana la urma m-a salvat nasa....si a sunat ea ...si s-a dat ca sunt eu...si a zis ca ii pare rau"dar sotul nu poate veni ...a intervenit ceva la servici nu poate ajunge in tara pe data aia "....


Partea a doua o sa o povestesc data viitoare ca s-a facut tarziu acuma.