Povestea nuntii... sau nunti de poveste
Raspunsuri - Pagina 21
dyadya spune:
alishaa, adirys, povestile voastre au fost atat de frumoase ca m-au facut sa rememorez ziua nuntii noastre in timp ce le citeam. Si daca tot m-au napadit aminitirile, hai sa le si scriu, ca dupa aia imi dispare elenul muncitoresc.
La noi civila a avut loc in joia dinaintea nuntii asa ca o sa incep povestea cu acea zi. Ne-am trezit dimineata fiecare cu cate o gradina de morcovi cu tot cu iepurele aferent. Unde pana atunci nici gand(nici timp) de emotii, in dimineata aia ne-au napadit. Ne-am calmat relativ repede, dar la mine emotiile au revenit cand am ajuns la primarie. El era linistit dar eu simteam ca-mi creste tensiunea cu fiecare minut. Cu mana pe inima pot sa spun ca abia atunci am inteles semnificatia vorbei "ai emotii de parca te-ai marita". Oooo daaaa! Am intrat in cele din urma in sala, nenea a inceput direct cu cetatene, al meu a zis un da hotarat, m-a intrebat si pe mine-mie in timpul asta mi-era teama ca de emotii n-o sa pot sa articulez cuvantul si-mi imaginam toata lumea tavalindu-se pe jos de ras asa ca mi-am reglat discret vocea si am zis un da cu conotatii de ok, da, sigur! Dupa ceremonie ma calmasem instantaneu, spre mirarea proaspatului sot care nu pricepea cum dreaq pot sa treaca emotiile asa in 3 minute!
Dupa civila am venit acasa cu parintii, bunicii si nashii si am stat la un pahar de vorba, o aluna si-un piscot, ne-am simtit super bine,am vb despre ultimile detalii pt nunta.
Ziua Z. Am ales sa dormim impreuna vineri noaptea, in ciuda planurilor initiale ca eu sa dorm la ai mei, pt ca la ai mei erau bunicii si n-avea rost sa ne inghesuim. Plus ca noi am avut multe de facut vineri. Booon! Vineri nopate, de la 12 la 1.30 am exersat de 100 de ori valsul. In pantaloni scurti,cu pantofii, cu crinolina, nu ne ieseau pasii, spume, certuri, scandaluri. La 1.30 ne-am oprit. Precizez ca vecinii de dedesupt au fost invitati la nunta si cand le-am povestit faza, si-au explicat acele reprize de tzoc-tzoz-tzoc pe care le auzeau cu ritmicitate pe la 1 noaptea! Erau tocurile mele pe parchet!
Ne-am trezit deci, mi-am facut toate bagajele, m-a dus ginerica la mama, ca sa aiba de unde sa ma ia cateva ore mai tarziu. Am mers la coafor, mi-a iesit exact cum voiam, am venit acasa, adusa de tata cu masina, si era mandru foc de fie-sa care statea in dreapta in blugi, cu un maieu rosu pleznit si diafana foc cu voalul in cap! atractia cartierului, ce sa mai! Acasa mi-a intarziat machioza si am intrat in crize ca tb sa vina ginerele cu nashii si eu eram nemachiata, neimbracata. ma rog, a venit, a lucrat la super viteza si a iesit super bine, m-au ajutat pretenele si mama sa ma imbrac. Eu am avut 4 d-re de onoare, pt ca atatea prietene foarte bune am si nu m-am putut hotara intre ele, asa ca fiecare a avut un rol. Iar la gatitul miresei au fost toate prezente conform planurilor si fanteziilor noastre din copilarie. Si terminam de imbracat si ma ia cu lesin, ca e cald, ca ma strange rochia, ca n-am mancat nimic. Una ma hranea, una imi dadea apa, alta imi regla rochia si alta era pregatita sa ma ia la palme fara sa-mi strice machiajul. Ma rog, pana la urma m-am acomodat in rochie, si pe cand ma uitam eu de jur imprejurul meu sa ma admir, avui revelatia sublima ca e imposibil sa valsez in aceasta rochie! Hmmmm, cursuri de dans, o poala de bani, repetitii peste repetitii....ce ma fac?!?!?!
Intre timp intru in alte crize ca nu mai venea ginerica. Tata meu se invartea prin casa sa nu spui cum, si intreba in gluma, "bai, mai vine asta sa ne ia fata? Ma, sigur vine?" Circ! Intr-un final vine si alaiul, cu lautarul de rigoare(la care la un mom dat ma hotarasem sa renunt, desi toata viata mi-am dorit sa vina lautarul acasa, iar pe ultima suta de metri am zis, sa vina, ca d-aia-i nunta). Una dintre donshoare a facut oficiile de "Ce dai ca sa te las sa treci?" iar sotul i-a spus c-o da la o parte! Eu stateam la mine in camera, camera in care am trait 23 ani, pana ne-am mutat impreuna, mi se derulau prin fata ochilor tot felul de imagini, auzeam lautarul in fundal, toata lumea-mi spunea ca sunt frumoasa, eu nu stiam de ce nu mai vine mirele odata. Intr-un final il vad in cadrul usii, i s-a luminat fata, apoi i s-a intunecat, m-a pupat si m-a intrebat: Bubu, cum dracu valsam noi cu rochia asta?!Rochie care de altfel l-a impresionat, el omul foarte putin impresionbil la haine. N-o vazuse decat in poze, dar cand a vazut-o pe mine a decretat ca-i superba. Faza ce-a mai tare mi-a facut-o la biserica dar ajung si acolo.
Am iesit din camera la bratul lui, mi-am vazut nashii, mi-am primit buchetul de la nashu, le-am pus flori in piept, s-a apucat nasha sa ma "impodobeaca", mama nu era in sufragerie, tata se fataia pe hol, ulterior am aflat ca avea lacrimi in ochi si ca nu putea sta locului. eu am inceput sa urlu ca din gura de sarpe ca unde-i mama mea, ca de ce ma lasa singura acum. si unde nu vine mama mea si incepe sa planga necontrolat de nu mai stiam ce sa-i fac!
Hotarasc sa mi se rupa turta in fata blocului, ca daca-i nunta apoi nunta sa fie, iesim, imi punea nasha baticul pe cap sa nu ma murdaresc( desteapta miscare) rupem si turta si plecam la biserica.
La biserica, evident ne decaleaza cu o ora, timp in care sportul preferatal tuturor a fost sa-mi spuna unde sa NU ma uit ca era epidemie de mireses. la un moment dat eram inconjurata de 6 oameni si ma uitam plina de fascinatie la un boschet. ala era inofensiv. intram in biserica, ne asezam si arunca si ginerica o privire in spate unde era trena mea desfasurata de statea tot neamul la distanta de 2 metri de prima linie. Si intoarce catre mine cea mai desfigurata fata pe care i-am vazut-o de cand il stiu si reuseste sa articuleze: este SUPERBAAAAA! El nu vazuse trena bine acasa. Ce sa spun ca m-am topit toata si nu imi mai trebuia nimic! Slujba a fost absolut minunata, si momentul din nunta care ne-a placut cel mai mult; o juma de ora in care nu ne-a intrebat nimeni nimic, in care nimeni nu voia nimic de la noi. Surprinzator, dar, da, imi amintesc destul de multe din slujba, semn ca am fost foarte linistita sufleteste in acele momente.
Dupa slujba, contrar trendului general, am insistat sa mergem in Botanica la poze, ai nostri ca nu, ca ajunge lumea la restaurant inaintea voastra. In cele din urma am evadat pur si simplu, noi cu fotografa, ginerica la volan, eu in dreapta, Miruna in spate si am taiat-o catre Botanica. Pe drum a fost o faza super ca reusisem sa facem coloana cu o alta masina in care erau exact aceleasi personaje: mire, mireasa, fotograf si se uita lumea pe strada ca la urs ca nu intelegea! In Botanica, chiar la intrare m-am ciocnit de o alta mireasa, la trandafiri eram 3 mirese in acealasi timp, nu puteam face niciuna poze ca iesea si alta in ele! A fost superb, si, desi m-am gandit initial ca ma voi simti penibil sa defilez intr-o mare rochie alba prin parc, va spun sincer ca nici un mom nu am avut vreun stres. Oricum la ce concentratie de mirese pe metrul patrat era acolo, cred ca penibil se simteau cei imbracati normal.
Dadusem punct de intalnire cu alaiul de nunta la fantaza Miorita ca sa mergem incolonati pana la restaurant. Ne-au asteptat juma de ora in masini/microbuz, am ajuns la restaurant, erau cativa veniti deja, dar nu s-a suparat nimeni asa ca nu regretam deloc evadarea, mai ales dupa ce am vazut si pozele.
Am ciocnit cu nashii, am spart paharele(le cumparasem noi din Metro fix pt acest scop) dupa care am luat celelalte pahare(cele "speciale") si am facut primirea. A venit lumea s-a pus aperitivul, si in tot acest timp, toata lumea ne spunea "ei, acum v-ati linistit, ca am anjuns aici, gata emotiile". Noi, din contra, eram vai de steaua noastra, ca nu stiam ce sa facem cu valsul. Ne-am dus jos in bar, ne-au ajutat chelnerii sa mutam mesele, si spre deliciul intregului personal, am repetat valsul cap coada adaptat la rochie. Recte, am renuntat la pozitia regulamentara, mana mea pe umarul lui, si am adoptat pozitia mana mea infipta in rochie. Am observat ca merge si-am zis D-zeu cu mila!
Vine si momentul valsului, formatia atrage atentia invitatilor, ii roaga(asa cum le cerusem) sa ne sustina si , mai pe romaneste, sa nu intre careva pe ring pana nu terminam noi!
Si incepe valsul, si dupa primii pasi si primele aplauze si oua-uri si oh-uri(noi am avut coregrafie si la fiecare schimbare de miscare lumea se minuna ca stim si aia)noi ne-am linistit ca am vazut ca ne iese. Intr-un final s-a facut liniste pt ca toti se uitau fascinati la noi. S-a terminat cu bine, in aplauze, NE-A IESIT, toata lumea ne-a felicitat si inca ne mai felicita(nu au stiut decat cateva persoane ca noi am luat lectii). Ei si abia din acel moment ne-am linistit si noi.
La restaurant totul a fost foarte bine: mancare multa si buna, bauturi am luat ca pt doua nunti, muzica a fost super(si formatia si DJ-ul si-ua facut treaba mai mult decat bine), chelnerii au fost peste tot, seful de sala era in permanenta acolo, lumea a dansat in draci(in ciuda temerilor mele cu etaje, ring mic, etc). Da, de unde!
Am fost furata si le-am facut capul calendar rapitorilor mei, ca eu nu plec din fata restaurantului ca pe DN1 n-au unde sa intoarca si lipsesc mult de la nunta. Drept urmare ne-am urcat in masina am mers 50 m mai in fata de unde am intors in marsarier pana la restaurant! Le-am interzis sa-mi puna mirele in situatii penibile gen declaratii de dragoste, streaptease sau mai stiu eu ce nebunie. Ei, oameni seriosi, nici nu se gandisera la asta. Le-au dat insa de lucru mirelui si nashului(m-au furat inainte de 12, dar fara intentie) cerand printre altele 5 monezi de 5000 lei vechi. Si au cautat de au innebunit ca cine dracu vine cu monezi la nunta?! A fost super fun, dar rapitorii mei s-au jurat ca nu mai rapesc alta mireasa mult timp de acum incolo si erau gata sa plateasca ei numai sa scape de mine!
A venit tortul, v-am mai povestit faza cu suportul de toata jena, dar tortul era plin de artificii, era frumos, toata lumea canta asa ca momentul in sine n-a fost ratat, doar pozele au prea multe maini in ele!!!
Am aruncat buchetul si l-a prins una dintre donshoare, care are si ea nunta in septembrie, deci la fix s-a nimerit. M-am ferit cand a vrut nasha sa-mi puna baticul, dar pana la urma m-a pacalit si mi l-a pus fara sa ma prind! Iar prietena mea a fost o scumpa, pt ca mi-a dat buchetul inapoi asa ca il am amintire acasa. Si nu i l-am cerut eu, a fost dorinta ei! Raman etern recunoscatoare pt acet gest!
Am plecat acasa dimineata dupa ce am rezolvat toata logistica, ginerica la volan dupa o zi plina, dar am ajuns intregi. Am intrat in casa si imi venea sa plang ca s-a terminat. Prea repede! ar fi trebuit sa dureze o saptamana! sa nu se termine niciodata! Nu-mi venea sa ma mai dezbrac de rochie. M-am plimbat juma de ora prin casa, am facut poze si intr-un final cu mare durere in suflet i-am zis: adio! asta a fost ziua noastra de glorie! M-a ajutat sotul sa ies din rochie, ne-am pus in pat si am lesinat intr-un somn adanc de 4 ore! Ca mai mult n-am putut! Dupa amiaza ne-am intors la restaurant sa mai recuperam diverse si am mancat si noi, ca noaptea n-am prea putut(pur si simplu nu puteam manca). Asa ca spre deliciul chelnerilor, mireasa de aseara a comandat sarmale!!!
Asta fu nunta noastra, frumoasa, reusita, speciala, superba, pt ca a fost a nostra, facuta in totalitate de noi. Si presupun ca asa simte fiecare dintre voi, asa ca ma veti ierta ca am scris un mic roman aici!
Creta
Poze nunta
alinacn spune:
quote:
Originally posted by dyadya
alishaa, adirys, povestile voastre au fost atat de frumoase ca m-au facut sa rememorez ziua nuntii noastre in timp ce le citeam. Si daca tot m-au napadit aminitirile, hai sa le si scriu, ca dupa aia imi dispare elenul muncitoresc.
La noi civila a avut loc in joia dinaintea nuntii asa ca o sa incep povestea cu acea zi. Ne-am trezit dimineata fiecare cu cate o gradina de morcovi cu tot cu iepurele aferent. Unde pana atunci nici gand(nici timp) de emotii, in dimineata aia ne-au napadit. Ne-am calmat relativ repede, dar la mine emotiile au revenit cand am ajuns la primarie. El era linistit dar eu simteam ca-mi creste tensiunea cu fiecare minut. Cu mana pe inima pot sa spun ca abia atunci am inteles semnificatia vorbei "ai emotii de parca te-ai marita". Oooo daaaa! Am intrat in cele din urma in sala, nenea a inceput direct cu cetatene, al meu a zis un da hotarat, m-a intrebat si pe mine-mie in timpul asta mi-era teama ca de emotii n-o sa pot sa articulez cuvantul si-mi imaginam toata lumea tavalindu-se pe jos de ras asa ca mi-am reglat discret vocea si am zis un da cu conotatii de ok, da, sigur! Dupa ceremonie ma calmasem instantaneu, spre mirarea proaspatului sot care nu pricepea cum dreaq pot sa treaca emotiile asa in 3 minute!
Ziua Z. Am ales sa dormim impreuna vineri noaptea, in ciuda planurilor initiale ca eu sa dorm la ai mei, pt ca la ai mei erau bunicii si n-avea rost sa ne inghesuim. Plus ca noi am avut multe de facut vineri. Booon! Vineri nopate, de la 12 la 1.30 am exersat de 100 de ori valsul. In pantaloni scurti,cu pantofii, cu crinolina, nu ne ieseau pasii, spume, certuri, scandaluri. La 1.30 ne-am oprit. Precizez ca vecinii de dedesupt au fost invitati la nunta si cand le-am povestit faza, si-au explicat acele reprize de tzoc-tzoz-tzoc pe care le auzeau cu ritmicitate pe la 1 noaptea! Erau tocurile mele pe parchet!
Ne-am trezit deci, mi-am facut toate bagajele, m-a dus ginerica la mama, ca sa aiba de unde sa ma ia cateva ore mai tarziu. Am mers la coafor, mi-a iesit exact cum voiam, am venit acasa, adusa de tata cu masina, si era mandru foc de fie-sa care statea in dreapta in blugi, cu un maieu rosu pleznit si diafana foc cu voalul in cap! atractia cartierului, ce sa mai! Acasa mi-a intarziat machioza si am intrat in crize ca tb sa vina ginerele cu nashii si eu eram nemachiata, neimbracata. ma rog, a venit, a lucrat la super viteza si a iesit super bine, m-au ajutat pretenele si mama sa ma imbrac. Eu am avut 4 d-re de onoare, pt ca atatea prietene foarte bune am si nu m-am putut hotara intre ele, asa ca fiecare a avut un rol. Iar la gatitul miresei au fost toate prezente conform planurilor si fanteziilor noastre din copilarie. Si terminam de imbracat si ma ia cu lesin, ca e cald, ca ma strange rochia, ca n-am mancat nimic. Una ma hranea, una imi dadea apa, alta imi regla rochia si alta era pregatita sa ma ia la palme fara sa-mi strice machiajul. Ma rog, pana la urma m-am acomodat in rochie, si pe cand ma uitam eu de jur imprejurul meu sa ma admir, avui revelatia sublima ca e imposibil sa valsez in aceasta rochie! Hmmmm, cursuri de dans, o poala de bani, repetitii peste repetitii....ce ma fac?!?!?!
Intre timp intru in alte crize ca nu mai venea ginerica. Tata meu se invartea prin casa sa nu spui cum, si intreba in gluma, "bai, mai vine asta sa ne ia fata? Ma, sigur vine?" Circ! Intr-un final vine si alaiul, cu lautarul de rigoare(la care la un mom dat ma hotarasem sa renunt, desi toata viata mi-am dorit sa vina lautarul acasa, iar pe ultima suta de metri am zis, sa vina, ca d-aia-i nunta). Una dintre donshoare a facut oficiile de "Ce dai ca sa te las sa treci?" iar sotul i-a spus c-o da la o parte! Eu stateam la mine in camera, camera in care am trait 23 ani, pana ne-am mutat impreuna, mi se derulau prin fata ochilor tot felul de imagini, auzeam lautarul in fundal, toata lumea-mi spunea ca sunt frumoasa, eu nu stiam de ce nu mai vine mirele odata. Intr-un final il vad in cadrul usii, i s-a luminat fata, apoi i s-a intunecat, m-a pupat si m-a intrebat: Bubu, cum dracu valsam noi cu rochia asta?!
Am iesit din camera la bratul lui, mi-am vazut nashii, mi-am primit buchetul de la nashu, le-am pus flori in piept, s-a apucat nasha sa ma "impodobeaca", mama nu era in sufragerie, tata se fataia pe hol, ulterior am aflat ca avea lacrimi in ochi si ca nu putea sta locului. eu am inceput sa urlu ca din gura de sarpe ca unde-i mama mea, ca de ce ma lasa singura acum. si unde nu vine mama mea si incepe sa planga necontrolat de nu mai stiam ce sa-i fac!
Hotarasc sa mi se rupa turta in fata blocului, ca daca-i nunta apoi nunta sa fie, iesim, imi punea nasha baticul pe cap sa nu ma murdaresc( desteapta miscare) rupem si turta si plecam la biserica.
La biserica, evident ne decaleaza cu o ora, timp in care sportul preferatal tuturor a fost sa-mi spuna unde sa NU ma uit ca era epidemie de mireses. la un moment dat eram inconjurata de 6 oameni si ma uitam plina de fascinatie la un boschet. ala era inofensiv. intram in biserica, ne asezam si arunca si ginerica o privire in spate unde era trena mea desfasurata de statea tot neamul la distanta de 2 metri de prima linie. Si intoarce catre mine cea mai desfigurata fata pe care i-am vazut-o de cand il stiu si reuseste sa articuleze: este SUPERBAAAAA! El nu vazuse trena bine acasa. Ce sa spun ca m-am topit toata si nu imi mai trebuia nimic! Slujba a fost absolut minunata, si momentul din nunta care ne-a placut cel mai mult; o juma de ora in care nu ne-a intrebat nimeni nimic, in care nimeni nu voia nimic de la noi. Surprinzator, dar, da, imi amintesc destul de multe din slujba, semn ca am fost foarte linistita sufleteste in acele momente.
Dupa slujba, contrar trendului general, am insistat sa mergem in Botanica la poze, ai nostri ca nu, ca ajunge lumea la restaurant inaintea voastra. In cele din urma am evadat pur si simplu, noi cu fotografa, ginerica la volan, eu in dreapta, Miruna in spate si am taiat-o catre Botanica. Pe drum a fost o faza super ca reusisem sa facem coloana cu o alta masina in care erau exact aceleasi personaje: mire, mireasa, fotograf si se uita lumea pe strada ca la urs ca nu intelegea! In Botanica, chiar la intrare m-am ciocnit de o alta mireasa, la trandafiri eram 3 mirese in acealasi timp, nu puteam face niciuna poze ca iesea si alta in ele! A fost superb, si, desi m-am gandit initial ca ma voi simti penibil sa defilez intr-o mare rochie alba prin parc, va spun sincer ca nici un mom nu am avut vreun stres. Oricum la ce concentratie de mirese pe metrul patrat era acolo, cred ca penibil se simteau cei imbracati normal.
Dadusem punct de intalnire cu alaiul de nunta la fantaza Miorita ca sa mergem incolonati pana la restaurant. Ne-au asteptat juma de ora in masini/microbuz, am ajuns la restaurant, erau cativa veniti deja, dar nu s-a suparat nimeni asa ca nu regretam deloc evadarea, mai ales dupa ce am vazut si pozele.
Am ciocnit cu nashii, am spart paharele(le cumparasem noi din Metro fix pt acest scop) dupa care am luat celelalte pahare(cele "speciale") si am facut primirea. A venit lumea s-a pus aperitivul, si in tot acest timp, toata lumea ne spunea "ei, acum v-ati linistit, ca am anjuns aici, gata emotiile". Noi, din contra, eram vai de steaua noastra, ca nu stiam ce sa facem cu valsul. Ne-am dus jos in bar, ne-au ajutat chelnerii sa mutam mesele, si spre deliciul intregului personal, am repetat valsul cap coada adaptat la rochie. Recte, am renuntat la pozitia regulamentara, mana mea pe umarul lui, si am adoptat pozitia mana mea infipta in rochie. Am observat ca merge si-am zis D-zeu cu mila!
Vine si momentul valsului, formatia atrage atentia invitatilor, ii roaga(asa cum le cerusem) sa ne sustina si , mai pe romaneste, sa nu intre careva pe ring pana nu terminam noi!
Si incepe valsul, si dupa primii pasi si primele aplauze si oua-uri si oh-uri(noi am avut coregrafie si la fiecare schimbare de miscare lumea se minuna ca stim si aia)noi ne-am linistit ca am vazut ca ne iese. Intr-un final s-a facut liniste pt ca toti se uitau fascinati la noi. S-a terminat cu bine, in aplauze, NE-A IESIT, toata lumea ne-a felicitat si inca ne mai felicita(nu au stiut decat cateva persoane ca noi am luat lectii). Ei si abia din acel moment ne-am linistit si noi.
La restaurant totul a fost foarte bine: mancare multa si buna, bauturi am luat ca pt doua nunti, muzica a fost super(si formatia si DJ-ul si-ua facut treaba mai mult decat bine), chelnerii au fost peste tot, seful de sala era in permanenta acolo, lumea a dansat in draci(in ciuda temerilor mele cu etaje, ring mic, etc). Da, de unde!
Am fost furata si le-am facut capul calendar rapitorilor mei, ca eu nu plec din fata restaurantului ca pe DN1 n-au unde sa intoarca si lipsesc mult de la nunta. Drept urmare ne-am urcat in masina am mers 50 m mai in fata de unde am intors in marsarier pana la restaurant! Le-am interzis sa-mi puna mirele in situatii penibile gen declaratii de dragoste, streaptease sau mai stiu eu ce nebunie. Ei, oameni seriosi, nici nu se gandisera la asta. Le-au dat insa de lucru mirelui si nashului(m-au furat inainte de 12, dar fara intentie) cerand printre altele 5 monezi de 5000 lei vechi. Si au cautat de au innebunit ca cine dracu vine cu monezi la nunta?! A fost super fun, dar rapitorii mei s-au jurat ca nu mai rapesc alta mireasa mult timp de acum incolo si erau gata sa plateasca ei numai sa scape de mine!
A venit tortul, v-am mai povestit faza cu suportul de toata jena, dar tortul era plin de artificii, era frumos, toata lumea canta asa ca momentul in sine n-a fost ratat, doar pozele au prea multe maini in ele!!!
Am aruncat buchetul si l-a prins una dintre donshoare, care are si ea nunta in septembrie, deci la fix s-a nimerit. M-am ferit cand a vrut nasha sa-mi puna baticul, dar pana la urma m-a pacalit si mi l-a pus fara sa ma prind! Iar prietena mea a fost o scumpa, pt ca mi-a dat buchetul inapoi asa ca il am amintire acasa. Si nu i l-am cerut eu, a fost dorinta ei! Raman etern recunoscatoare pt acet gest!
Am plecat acasa dimineata dupa ce am rezolvat toata logistica, ginerica la volan dupa o zi plina, dar am ajuns intregi. Am intrat in casa si imi venea sa plang ca s-a terminat. Prea repede! ar fi trebuit sa dureze o saptamana! sa nu se termine niciodata! Nu-mi venea sa ma mai dezbrac de rochie. M-am plimbat juma de ora prin casa, am facut poze si intr-un final cu mare durere in suflet i-am zis: adio! asta a fost ziua noastra de glorie! M-a ajutat sotul sa ies din rochie, ne-am pus in pat si am lesinat intr-un somn adanc de 4 ore! Ca mai mult n-am putut! Dupa amiaza ne-am intors la restaurant sa mai recuperam diverse si am mancat si noi, ca noaptea n-am prea putut(pur si simplu nu puteam manca). Asa ca spre deliciul chelnerilor, mireasa de aseara a comandat sarmale!!!
Asta fu nunta noastra, frumoasa, reusita, speciala, superba, pt ca a fost a nostra, facuta in totalitate de noi. Si presupun ca asa simte fiecare dintre voi, asa ca ma veti ierta ca am scris un mic roman aici!
Creta
Poze nunta
dyadya foarte frumosa povestea(daca imi permiti sa o numesc asa.pe alocuri am avut lacrimi in ochi pt ca in timp ce citeam istorisirea imi si inchipuiam cum va fi la nunta mea si parca ii si vad pe ai mei, pe a mea bunica(care cred ca acum vre-o doua luni cand a venit la noi si a aflat ca mai e putin pana la nunta a si inceput sa planga si sa-mi spuna cum eram cand am fost mica si plangea de mama focului ca ma podidise si pe mine plansul(eu din fire sunt mai emotiva).si parca citind aceste randuri mau napadit amintirile si toate nebuniile pe care le faceam cand eram mici de o innebuneam pe biata mama(si inca ce sperieturi i-am mai tras)
in final ce pot sa zis, nu pot decat sa va urez(atat voua cat si tuturor miresicilor devenite doamne) sa va dea Domnul multa sanatate, iubire, respect, intelegere, si sa va calauzeasca pasii pe drumul vostru.
pupici pt toate miresicile
dyadya spune:
alinacn, multumesc mult de tot. Asa este, bunicii au darul de a ne atinge o coarda sensibila atunci cand incep sa povesteasca despre copilaria noastra. Cand stateam in cameara mea asteptandu-l pe mire care incerca sa ajunga la mine, napadita de toate acele imagini de care povesteam, ei bine, imagineaza-ti cum mi-a picat cand bunica-mea a simtit nevoia sa verbalizeze fix ce-mi trecea mie prin cap: uite-o cum asteapta mireasa in camera in care a crescut de cand era mica de tot! Halt, mamaie ca mi-ai facut-o!
Creta
Poze nunta
alinacn spune:
quote:
Originally posted by dyadya
alinacn, multumesc mult de tot. Asa este, bunicii au darul de a ne atinge o coarda sensibila atunci cand incep sa povesteasca despre copilaria noastra. Cand stateam in cameara mea asteptandu-l pe mire care incerca sa ajunga la mine, napadita de toate acele imagini de care povesteam, ei bine, imagineaza-ti cum mi-a picat cand bunica-mea a simtit nevoia sa verbalizeze fix ce-mi trecea mie prin cap: uite-o cum asteapta mireasa in camera in care a crescut de cand era mica de tot! Halt, mamaie ca mi-ai facut-o!
Creta
Poze nunta
dyadya cat adevar graiesti...chiar ca Halt, das ist nicht gud , nici pt machiaj, nici pt suflet.pai daca bunica ma i-a asa ma podideste un plans de nu ma mai opresc si mai stric si machiajul si pe urma ce mireasa o mai fiu cu rimelul intins pe fata, nu????
alishaa spune:
dyadya, adirys
!!!! Extraordinare "povesti" !!! Casa de piatra, sa va dea Dumnezeu numai bine, o casnicie minunata si sa va fereasca de toate relele!!! Dar poate mai pofteste cineva la gura sobei sa ne mai povesteasca asa duios despre experienta de miresica!!! Eu chiar si acum, dupa ce am fost mireasa, citesc povestile tuturor si de fiecare data ma napadeste o emotieeee.....
alinush2005 spune:
Abia acum, dupa 2 luni, pun si eu la capitolul care trebuie, povestea nuntii noastre...Asadar:
Vineri a plouat. A plouat toata ziua torential de s-au facut rauri prin oras. Si era frig....da' frrrrig. Nici nu ziceai ca e vara. Asa ca vineri am alergat si mi-am luat pe fuga acel bolero din poze + o umbrela alba transparenta. (ca m-am gandit eu, cum as arata in poze sub o umbrela inflorata adusa pe fuga de o matusa?)
De grija vremii, sambata dimineata la ora 5 eram in picioare. Ca sa n-o trezesc si pe sora mea, (am dormit cu ea, nu cu ginerele, pentru ca asa am vrut eu, macar in noaptea dinainte sa stam separati) intre 5 si 7 dimineata am facut ture intre balcon unde fumam si ma uitam la cer si la norii cei negrii si pat unde incercam sa mai adorm fara nici un rezultat.
La 7.15 am luat-o pe verisoara mea, am baut o cafea pana pe la 8, si am fugit la coafor unde ne astepta si nasa, si ne-am asezat la coafat. Pentru economie de timp, dar si pentru faptul ca parul proaspat spalat se coafeaza mai greu, m-am spalat pe cap cu o seara inainte, astfel ca la coafor a trecut direct la aranjat. Aranjatul+machiajul au durat evident mai mult decat ne spusese initial, asa ca am facut o cursa infernala printre masini ca sa ajung sa ma mai si imbrac si sa ajungem la starea civila la ora planificata. Mi-am pus rochita cea verde pe fuga si m-am aruncat la ginerica in masina, care a apucat totusi sa imi spuna ca sunt superba...
La starea civila a fost totul atat de repede ca nici nu stiu cand a trecut. "cetatene...DA...cetateana...DA...gata!". Am semnat si gata. Apoi pupaturi, flori, muuuulte flori, cand nu mai puteam le mai pasam la mama si sora mea, ca ma doborau, simteam ca pic pe spate de greutatea florilor. Dupa aia am coborit in holul mare unde ne asteptau sampanie si prajituri, si unde am ciocnit cu fiecare, am schimbat 2 vorbe, am mai facut niste poze, apoi toti au iesit cu cate o floare in mana (cineva desfacuse o parte din buchete si le-a dat fiecaruia cate o floare). Ultimii am iesit noi pe sub flori. Langa starea civila, intr-un loc cu braduti frumosi, ne-am asezat la poze. Pooooze peste poze cu fiecare familie sau grupuri de interes (ex. colegi, etc). Dupa asta am fost acasa la el unde a mers un grup mare de oameni, ne-au mai felicitat un pic, dupa care eu i-am lasat sa manance, m-am schimbat in ceva comod si o bluza cu fermoar sa nu se scoata pe cap, si am fugit la coafat+machiat tura a doua.
Am avut la mine ace de par invizibile, 6 ace mai lungi cu stras in varf, de fixat cocul cu efect, un set de agrafe de par si voalul.
Coafatul a fost beton. A iesit exact cum am vorbit. (cu 4 zile inainte de nunta am facut si o proba cu coafeza si am stabilit exact ce imi face, ca sa nu ezitam in ziua nuntii si sa o pun sa desfaca si sa faca iar). La machiaj am pus-o sa stearga si sa refaca pe alocuri ca ma facuse ca o panarama de stridenta pe la ochi (niste cozi luuungi si rox cu argintiu de puteam iesi la produs), plus ca imi gresise nuanta de ruj si nu era rosu-rosu ca buchetul de mireasa .
Simpatic a fost ca vroiam sa fumez si eu o tigara 10min pana era si nasa gata, dar nu aveau un loc de fumat, cica sa fumez in fata coaforului. Ei, cum as fi aratat eu in blugi si bluza sport cu fermoar si adidasi, dar coafata si cu voalul in cap, in fata coaforului pe trotuar??? Am iesit prin spate si am fumat in scara unui bloc. Si cum stateam eu acolo pitita, vine un locatar onorabil, care a inceput sa rada cand m-a vazut asa si mi-a urat "Casa de piatra!". Simpatic om!
Pe fuga am ajuns la rochita, m-am imbracat repejor, a venit si nenea de la agentie cu buchetul meu si al nasei si cu lumanarile, m-am topit de drag cand le-am vazut, am pus florile in piept nasului si rudelor apropiate si am fugit la biserica.
Acolo, in curte, astepta mirele , care nu vazuse rochia nici macar un colt.
Vreau sa va spun ca s-a intors spre mine si ramas blocat, a inceput sa inghita in sec de parca se sufoca...l-am luat in brate, l-am sarutat si i-am pus floarea in piept. Mi-a soptit la ureche ca sunt absolut superba, mult mai frumoasa decat in cele mei frumoase imagini ale lui.. Eu va dati seama ca m-am topit...
Am intrat in biserica, am ascultat slujba, am facut ce ne-a zis popa, a trecut repede.
Apoi am stins lumanarile de arcada bisericii la iesire, amandoi deodata (asa ne-a zis preotul) si am iesit la alt set de poze cu toata lumea.
Apoi am fugit la restaurant, amandoi in masina, unde mi-a zis din nou ca e foarte frumoasa si rochia si coafura si totul...ca am facut niste alegeri minunate si ca sunt foarte frumoasa...acolo cred ca a folosit prima oara exprimarea "am o NEVESTICA taaare frumoasa" .
La restaurant totul a trecut foarte repede, parca a fost un vis...am dansat aproape non-stop, la un mom. dat m-am schimbat in niste opincute albe brodate foarte dragute si foarte comode care oricum nu se vedeau de sub rochie, am fost furata la un mom. dat si dusa intr-o discoteca unde am dansat un dans cu o alta mireasa si apoi am vrut inapoi la iubitul meu si rapitorii s-au conformat, mi-am calcat de cateva ori la dansuri pe rochie de era sa cad in nas, mai ales la pasii inapoi (gen Brasoveanca) era o problema...si rochia mea nu a avut trena si dupa cum vedeti in poze a fost si masurata dupa pantofi si nu atarna deloc pe jos...nu stiu cum reuseam, dar reuseam.
Dansul de deschidere a fost "Dance me to the end of love" - Leonard Cohen, alegere care ne-a adus numai felicitari, si pe care am dansat-o foarte bine amandoi.
Am avut 4 feluri de mancare, aperitive, peste cu cartofi natur, sarmalutze si apoi gratar porc si carnati cu ciuperci si legume. N-am putut manca mai nimic dar am auzit ca a fost super-buna mancarea. De baut am avut Prigat cu pulpa, Cola, apa minerala tot timpul nuntii, gin tonic, campari orange si whisky la aperitiv, vin alb sec la masa si sampanie la primire.
La un moment dat a venit si tortul care a fost superb si foarte gustos, apoi alte dansuri, aruncat buchet, scos jartelutza, scos voalul, alte dansuri, pupici de plecare, pliculete in casuta de dar, felicitari, si gata, la nani.
Am ajuns in pat pe la 8 dimineata dar ce credeti ca am putu dormi? I-am zis lui pui: auzi, hai sa deschidem plicurile alea sa vedem daca avem sa achitam totul sau cat mai trebuie sa luam din credit, ca eu nu pot dormi. Am desfacut, am numarat, am constatat ca ne mai si raman, si am adormit fericiti unul in bratele celuilalt.
A doua zi am fost la restaurant unde ne-au dat inapoi tot ce a ramas (dragut din partea lor, nu?), si cu bautura ramasa am facut un mic depozit, din care dupa-amiaza am fost doar noi si nasii intr-o poienita pe munte unde am stat la povesti si am baut sampanie, iar seara am mai dat un mic chef cu prietenii de prin oras. Cu toate acestea, inca mai avem bautura de la nunta si acum ...
Asta a fost aventura nuntii...a treia zi am plecat in luna de miere in insulele Dalmate (Croatia), Viena si Budapesta, trei saptamani pe total.
Absolut superb!
Va pup si sper ca nu v-am plictisit cu povestea asta asa lunga!
Poze vedeti aici:
http://community.webshots.com/user/alinush2005
Alynutza spune:
A venit si randul meu sa scriu despre cea mai speciala zi din viata mea: ziua nuntii.
Cu toate ca in saptamana dinainte nu prea am putut sa mananc sau sa dorm de emotii (nu puteam adormi iar dimineata ma trezeam foarte devreme, fara sa sune ceasul) in noaptea dinaintea nuntii am dormit adanc si chiar as mai fi dormit daca nu suna ceasul pentru ca aveam programare la coafor. Dimineata a fost plina de peripetii si agitata, la coafor telefonul meu suna din 10 in 10 minute pentru probleme de genul: cu ce sa prindem funda pe masina 
. Ca sa nu mai spun ce era in sufletul meu cand stateam sub casca si ma uitam pe strada cum treceau umbrelele pentru ca incepuse sa ploua torential (coaforul fiind la un demisol, mai mult nu vedeam) si ma gandeam ca nu-i cazul sa ma apuc de plans pentru ca o sa mi se inroseasca ochii si n-o sa ma mai poata machia. Una dintre doamnele de acolo a spus ca de fapt ploua pentru ca DD ma iubeste si a dat un pic de ploaie ca sa se duca praful. In momentul acela am ras amar, dar pana la urma asa a si fost pentru ca pe cand am iesit de la coafor ploaia se oprise de tot, iar pe cand am ajuns la civila, cerul era senin, iar ploaia a prins bine ca a fost numai bine, nu am lesinat de cald.
Revenind la coafor, coafatul a durat cu 40 de minute mai mult decat era preconizat (pentru ca statea la povesti coafeza si eu faceam 13-14 pe scaun), machioza a fost super rapida si m-a terminat mai repede decat la proba, dar tot am ajuns tarziu acasa si pe cand mirele era la poarta eu eram doar cu jupele pe mine si tipam ca din gura de sarpe ca-mi trebuia ba pudra de talc, ba plasturi, ba ac de siguranta (in saptamana aia am slabit 2 kg si una din jupe era cu nasturel in talie si evident ca imi era larga). Venise si cameramanul si voia sa intre sa filmeze cum se imbraca mireasa, eu am strigat sa nu intre, ca doar nu aveam decat jupele pe mine. Si ca si cand nu eram destul de stresata, mai veneau si ai mei din 2 in 2 minute sa-mi spuna ca imi pleaca mirele daca nu ma imbrac mai repede. Intr-un final am reusit sa ma imbrac si domnisoarele de onoare mi-au prins voalul. Apoi au urcat si nuntasii. A fost super dragutz, pentru ca au avut o poezioara cavalerii de onoare (la care s-au incurcat si ei de emotie) cum ca au venit sa caute miresa pentru iubi al meu si mama le-a scos prima data pe domnisoarele de onoare si abia la urma pe mine. Iar mirele meu, cand m-a vazut, pur si simplu a amutit, se uita la mine cu niste ochi mari si eu nu stiam daca ii place ce vede sau nu, intr-un final i-a revenit vocea si mi-a spus ca sunt foarte frumoasa. Am pus cocardele mirelui, nasului, cavalerilor, lui tata, socru-meu si frate-meu si am pornit spre civila, care fiind vara s-a oficiat in parcul mare in foisor. Am avut emotii foarte mari, voiam sa spun un DA frumos si hotarat, l-am si spus, dar m-am bucurat ca n-a durat mult, ca simteam ca pic de pe picioare de emotii. Apoi au urmat felicitarile de rigoare, poze in parc cu familia si nuntasii care au venit la civila, noi am mai ramas cu fotografii sa filmam, restul au plecat spre biserica.
La biserica a fost foarte frumos, am avut cor si intrarea in biserica a fost asa cum am dorit eu, nuntasii erau in biserica, apoi a intrat mirele cu nasa, socrii mei, nasul cu mama mea, domnisoarele de onoare cu cavalerii si la sfarsit eu la bratul tatalui meu si cand am intrat eu in biserica a inceput sa cante corul. Slujba a fost frumoasa, am avut doi preoti pentru ca fratele nasei noastre e preot si l-a rugat pe preotul nostru sa-l lase sa oficieze impreuna, corul a fost minunat si fara ei slujba n-ar fi fost la fel de frumoasa. Nu mi-am calcat mirele pe picior(nu ca n-as fi vrut, dar n-am putut de fuste ), dar m-am rugat tot timpul ca DD sa ne dea o casnicie minunata si plina de dragoste. La iesirea din biserica au aruncat peste noi cu orez, grau si petale de trandafir, a fost foarte frumos. Dupa felicitarile de rigoare, noi am plecat cu fotografii si cu nasii in Gradina Botanica sa facem poze, iar restul au plecat spre restaurant. Am stat destul de mult la pozat, ne plictisisem si mama suna sa venim odata ca ne asteapta toata lumea, dar nu-mi pare rau ca am stat, pentru ca pozele si filmul au iesit superbe. Am plecat apoi spre sala. Noi am facut la restaurantul unui hotel si la acelasi hotel i-am cazat si pe nasi si ne planuiam sa mergem in camera nasilor sa ne aranjam un pic inainte sa intram in sala, dar cei de acolo ne-au facut o surpriza si aveau deja pregatita cheia de la un apartament unde am urcat sa ne improspatam putin. Atunci m-am vazut prima data in oglinda pe ziua respectiva, ca la mama acasa n-am mai reusit de atata agitatie si am exersat sa vedem daca putem valsa, pentru ca rochia mea era foarte larga si aveam emotii ca n-o sa reusim din cauza ei. Apoi am coborat si am intrat in sala. N-as putea sa va descriu ce-am simtit cand am intrat si toata lumea era in picioare aplaudandu-ne, am baut sampania si am spart paharele, apoi mirele m-a dus in brate pana la masa. Sala era de vis, mai frumoasa decat mi-as fi imaginat, colega mirelui meu a dat dovada de multa imaginatie si a aranjat totul minunat. Dupa aperitiv a venit si momentul valsului, am avut emotii, dar a trecut cu bine, toti ne-au aplaudat, am dansat apoi pe "I swear - BoysIIMen" si cand a inceput refrenul a explodat si o ploaie de confetii - stelutze albastre si inimioare rosii, a fost un moment superb. A urmat apoi o surpriza a mirelui meu pentru mine: inchiriase fantana de ciocolata, care a fost o atractie, bineinteles. Imediat dupa aceea m-au si furat. Furaciosii au fost cavalerii de onoare si prietenul proaspetei mele cumnate. M-au furat si ... nu stiau ce sa faca cu mine. Initial au vrut sa ma duca alaturi intr-o sala din facultatea care era langa restaurant, dar eu am facut scandal si-am zis ca daca nu ma duc undeva sa ma vada lumea ma intorc la petrecere. Asa ca bietii au mers sa faca rost de masina. Numai bine s-a nimerit ca fratele meu mergea cu masina acasa sa ia ceva si ne-a vazut, asa ca a devenit complice fara voie. I-am rugat sa-l aduca si pe cameraman, am pornit catre terasa mea preferata si m-am simtit de milioane pentru ca toata lumea ma privea admirativ "uite mireasa". A fost si o faza dragutza, pentru ca eu am comandat un coctail nealcoolic care se numea "safe sex" si hotzul de cameraman cand ne-am intors la sala si a intrebat nasul daca m-au tratat cum se cuvine, el tot zicea sa spun cu ce m-au tratat . Ca sa ma rascumpere, mirele a "platit" cu o declaratie de dragoste iar nasul cu doua sticle de vin. Apoi petrecerea a continuat. Friptura a fost din nou un moment care a facut senzatie, pentru ca pe langa platoul clasic pe care l-a primit fiecare invitat, am avut doi porcusori de lapte umpluti, care au fost adusi flambati in sala si transati in fata oamenilor de bucatari. Toti au fost impresionati. Tortul a fost si el absolut de vis. Am avut un suport special din cilindri transparenti, in care erau flori si organza si leduri care luminau, asa incat parea ca tortul pluteste pe lumina. Au fost si artificiile de rigoare, pe care noi nu le voiam, dar doamna de la cofetarie a uitat ce vorbisem, iar seful de sala a insistat, dar pana la urma a fost bine, pentru ca fotografii au spus ca n-ar fi avut altfel lumina suficienta pentru ca pozele sa iasa bine. Aproape de final am aruncat buchetul pe care l-a prins una din domnisoarele de onoare si toata lumea a crezut ca ne-am inteles, desi n-a fost asa. Eu i-am lasat buchetul, pentru ca asa am vrut. Apoi a urmat scosul jartelutzei, a fost un moment foarte comic, pentru ca baietii aproape s-au batut pe ea, chiar au cazut incercand s-o prinda, si eu care aveam emotii ca n-or sa se inghesuie burlacii la prins jartelutza.
Nici nu mi-am dat seama cand s-a terminat totul, desi era foarte tarziu deja. Totul a fost minunat, am avut nunta de vis pe care mi-o doream si m-am simtit extraordinar ca si mireasa. Sunt niste emotii si niste trairi pe care e foarte greu sa le pui in cuvinte.
Au fost si momente mai putin placute, mai ales dimineata, dar dupa ce am pornit de acasa totul a mers ca pe roate.
Ce nu mi-a placut a fost ca dj-ul a incurcat borcanele pentru ca dupa vals trebuia sa ramanem doar noi doi pe ring si sa inceapa blues-ul si abia dupa primul refren cand se aruncau confetiile sa ii cheme si pe nasi, insa el i-a chemat pe nasi in ring imediat dupa vals si erau si ei in ring cand au aruncat confetiile. Cand m-au adus rapitorii inapoi trebuia sa puna o piesa pe care i-am cerut-o eu, dar a uitat, iar la un moment dat am cerut melodia "Have I told you lately" - Rod Steward, dedicatie speciala de la mine pentru mirele meu, insa el a zis ca e dedicatie de la familie si nu mai stiu cine. A, si a pus si melodia aia cu "Suparat" pe care eu n-o pot suporta. In rest nu-i pot reprosa ca a pus muzica foarte buna, toata lumea a dansat pana n-a mai putut, inclusiv muzica populara a fost de calitate.
Insa asta a fost minor, cel mai tare nu mi-a placut ca a trecut prea repede .
Despre noaptea nuntii nu o sa va spun decat ca n-am numarat banii si nici n-am dormit, sau n-am adormit prea curand 
Dupa cateva zile am plecat in Tunisia, unde ne-am petrecut luna de miere. Ne-am simtit super si din nou a trecut prea repede.
M-am lungit foarte tare si sper ca nu v-am plictisit. A fost o zi superba, m-am simtit extraordinar ca mireasa si n-am sa uit niciodata ziua nuntii mele. Iar pentru viitoarele miresici: sa va traiti ziua nuntii la maxim, pentru ca este unica si trece exact ca un vis frumos: mult prea repede.
Nunta noastra de vis
Luna de miere
Giova spune:
Acum in prag de marele eveniment am citit si eu povestile voastre, care mai de care mai frumoase.
Felicitari tuturor doamnelor, sa aveti parte de multa fericire si noroc in viatza de familie.
Gio
si 
Marco (6 ian. 2006)
maimuta mea, poze Marco, filmulete Marco
pregatiri de nunta
emilyjeuly spune:
am citit toate povestile si sunt foarte frumoase! asa ca m-am hotarat sa va spun si eu povestea mea!
sa incepem cu ziua de vineri cand am avut cununia civila! ziua a inceput de dimineata cu mersul la biserica pentru spovedit si impartasit si a continuat cu coaforul unde m-am coafat intr-o mare viteza pentru ca riscam sa intarzii la cununie! ajunsa acasa m-am imbracat intr-o viteza, m-am machiat si am reusit sa fiu gata la timp! cand am iesit asa aranjata pe fata sotului s-a instalat un zambet si mi-a zis ca sunt foarte frumoasa si sexy! am plecat in mare graba la primarie, vremea era superba! nici macar nu am avut timp sa simt ceva emotii! ajunsi acolo ne astepata ralucah cu buchetul (care era superb), cameramanul si fotograful! a inceput sa soseasca familia si cativa colegi de serviciu! sotul meu deja avea emotii, eu nimic! dupa ce a mers sa afle numarul dupa care urma sa intram (care era 13) a inceput asteptarea! eram programati la 12.30 si a intrat pe la unu si ceva! dupa ce am intrat totul a trecut atat de repede ca nici macar nu am apucat sa ma dumiresc! oricum nu am fost atenta decat atunci ca tanti aia m-a intrebat daca da????? am semnat, ne-am pupat si am iesit la poze in parc! seara ne-am scos familia la restaurant si dupa aceea fiecare a plecat in directii diferite: eu la mama si el la noi acasa!
a doua zi m-am trezit dimineata ca nu mai puteam sa dorm si am stat la o cafea de vorba cu mama si sora-mea! pe la 10.00 ma suna stilistul sa ma intrebe daca mai vreau sa vina la mine sa ma coafeze ca eu bineinteles ca uitasem sa ii dau un telefon! a venit pe la 11.00 si a inceput cu maica-mea apoi sora-mea si la sfarsit eu! dupa apox o ora rezultatul a fost exact asa cum mi-am dorit! pe la 13.30 a venit si machioza care a inceput intai cu mama si sora-mea si bineinteles la sfarsit eu! machiajul a iesit super dar a durat mai mult decat prognozat si de-abia pe la 16.00 cand au sosit nasii eu eram gata! m-am imbracat repede cu ajutorul sora-mii si cand am iesit din dormitor toate rudele venite m-au admirat! intre timp venisera si florile care aratau superb (multumesc ralucah)! incepuse de ceva vreme sa ploua si intrasem in depresie asa ca toata lumea din casa incerca sa imi ridice moralul si sa imi zica ca ploia in ziua nuntii insemna belsug! ma rog, pe la 16.15 am pornit spre biserica, eu cu rochia pe sus sa nu o murdaresc, incercand sa evit baltile! pe drum nasu vorbea la telefon cu sotul care incerca sa afle ce fac cum sunt si cand ajungem! cand am ajuns in sfarsit, nasul a trebuit sa traga masina mai departe de biserica pentru ca inca mai era mireasa dinaintea mea in biserica! eu in masina eram terminata de emotii, nu stiam cum va reactiona sotul meu cand ma va vedea! nasa, saraca ma incuraja tot timpul si imi spunea ca sunt foarte frumoasa si ca totul o sa fie bine! in sfarsit dupa ceva vreme de asteptare, nasu vine si trage masina langa biserica, ma uit repede pe geam si il vad cum statea in fata bisericii incercand sa ma gasesca cu privirea! arata superb in costum! cobor din masina cu ajutorul nasului si al surorii mele care tinea de rochie sa nu o murdaresc! cand ajung in fata lui il vad cum ma "soarbe" din priviri si ma topesc toata! ma duc la el, ne luam in brate si cu mainile tremurande ii pun floarea in piept! aud pe toata lumea din jur cum ne admirau! eram atat de emotionati ca nici macar nu stiam ce sa spunem!
intram in biserica, eu la bratul nasului, el de brat cu nasa si incepe slujba care a fost divina! corul a cantat superb! dupa slujba am primit felicitari de la toata lumea, am iesit afara din biserica intro ploaie de orez si confetti si ne-am indreptat spre parcul de la Ateneu (din cauza ploii nu am mai putut merge in Cismigiu asa cum planificasem) unde am facut poze si cu nuntasii si doar noi doi! apo ne-am indreptat spre restaurant! cand am ajuns la sala totul arata superb cu flori si aranjamente, muzica era superba, totul! au ineput sa soseasca invitatii, care dupa ce ciocneau o cupa de sampanie cu noi erau condusi de domnisoarele de onoare la locul lor! dupa aperitiv dj-ul a rugat pe toata lumea sa stea jos si sa priveasca si pe noi ne-a invitat la vals! am inceput sa dansam si totul parca a fost un vis (cu toate ca eu alunecam cu piciorul drept pe voalul de la trena), toata lumea ne aplauda si ne striga: "bravo!" dupa melodia noastra dj-ul a invitat toata lumea la dans si de aici a inceput distractia! s-a dansat tot timpul, mancarea a fost super buna, servirea impecabila! m-au furat imediat la 12.00 niste fosti colegi de liceu de-al sotului! m-a rascumparat pe 2 sticle de whiskey si 3 de vin si o declaratie de dragoste, o melodie care ne este noua foarte draga, versurile compuse de el! a fost superb, de-abia ma puteam abtine sa nu plang (ma gandeam sa nu dau nasol pe camera )! apoi iar a fost distractie, dansuri si alte alea! pe la 4.30 am aruncat buchetul si apoi jarteaua si dupa aceea a venit tortul care a fost delicios si exact asa cum mi-am dorit! iar s-a dansat pana pe la 5.30-6.00 cand a plecat toata lumea acasa!
a fost un vis care a tinut prea putin dar de fiecare data ma uit la poze si la film si retraiesc momentele acelea minunate!
sper ca povestea mea sa nu va plictiseasca!
Emily
Poze nunta
Mireasa de 15 iulie
alinacn spune:
quote:
Originally posted by emilyjeuly
am citit toate povestile si sunt foarte frumoase! asa ca m-am hotarat sa va spun si eu povestea mea!
sa incepem cu ziua de vineri cand am avut cununia civila! ziua a inceput de dimineata cu mersul la biserica pentru spovedit si impartasit si a continuat cu coaforul unde m-am coafat intr-o mare viteza pentru ca riscam sa intarzii la cununie! ajunsa acasa m-am imbracat intr-o viteza, m-am machiat si am reusit sa fiu gata la timp! cand am iesit asa aranjata pe fata sotului s-a instalat un zambet
a doua zi m-am trezit dimineata ca nu mai puteam sa dorm si am stat la o cafea de vorba cu mama si sora-mea! pe la 10.00 ma suna stilistul sa ma intrebe daca mai vreau sa vina la mine sa ma coafeze
a fost un vis care a tinut prea putin dar de fiecare data ma uit la poze si la film si retraiesc momentele acelea minunate!
sper ca povestea mea sa nu va plictiseasca!
Emily
Poze nunta
Mireasa de 15 iulie
toate povestile voastre sunt frumoase si fiecare are farmecul ei specific, va multumesc ca ne impartasiti si noua din experienta voastra.casa de piatra si copii de lemn(ca sa creasca si sa infloreasca precum pomii - mareti si impunatori)tuturor doamnelor, cu sanatate, multa da multa iubire, respect si intelegere in casa, iar Bunul Dumnezeu sa va indrume pasii pe drumul cel bun si sa va fie calauza pe tot parcursul vietii