V-a fost greu sa luati o decizie?

Cat de greu a fost sa luati hotararea de a renunta la casnicia care nu mai mergea?
Nu stiu ce hotarare sa iau. Stiu ca nu-l mai iubesc pe omul care acum cativa ani insemna foarte mult pentru mine, stiu ca nu-i mai pot ierta minciunile, stiu ca viata mea alaturi de el nu va mai fi niciodata la fel. Dar la fel stiu ca atunci cand lipseste mai multe zile de acasa mi-e greu fara el.
Sunt la a doua casnicie.Din nefericire, prima( si aceasta nereusita) s-a terminat cu decesul sotului meu, ramanand atunci cu un copil de 2 luni. Nu mi-a fost usor, nu m-am gandit daca imi voi mai reface sau nu viata.
Dupa 2 ani,a aparut un om care era asa cum visasem intotdeauna. Ma iubea, il iubeam, iar copilul meu a fost intotdeauna copilul nostru.
Eram cea mai fericita femeie, dar nu a durat prea mult, pentru ca de 2 ani au aparut problemele financiare, el nu a mai avut nici un fel de job. Si nu ar fi fost o problema foarte mare, dar din toamna trecuta au aparut minciunile: ca si-a gasit de lucru, dar ca din diverse motive nu lua bani.
Nu mai pot sa cred in el din acest punct de vedere. Sunt genul de om care daca a fost mintit o singura data, cu greu sau chiar deloc nu mai poate avea incredere in celalalt.
Altfel este un tata bun, si nu i-as putea reprosa nimic din acest punct de vedere.
Am dreptul sa-mi privez fiica de existenta lui? Ea il iubeste foarte mult.

adrienne12 spune:

Aniela decizia de a divorta e una dintre cele mai grele pe care le vei avea de luat in viata. Spui ca nu-l mai iubesti si cu toate acestea ti-e greu fara el. Singurul lucru de care esti nemultumita, asa cum reiese din mesaj, este ca el nu are job si te-a mintit. Eu stiu ca dragostea trece prin stomac si ca am vazut cupluri despartite din cauza problemelor finaciar, dar rasp[unde-ti singura la ac. intrebare: daca el dintr-o data, ipotetci vorbind, si-ar gasi un job si ar face mai mult bani ca tine, ai mai divorta? Eu cred ca tu iti cauti justificari si nici tu nu stii ce vrei. Atita vreme cit sentimentele tale pt. el inca mai exista, fie ele si ascunse, eu va sfatuiesc sa incercati o terapie de cuplu. In mod sigur el este cel mai afectat de faptul ca nu are job si e probabil deprimat si demoralizat. Parerea mea este ca ar trebui sa-l sustii moral (caci nu e usor sa treci prin asa ceva) si sa-l convingi sa isi caute job in mod activ. Sau sa se reprofileze (e.g nu se mai gasesc posturi de inginer, sa se angajeze ca vinzator in boutic, body-guard, etc, iti dau un exemplu). Sau poate ar mai putea face niste cursuri ca sa aiba sanse mai bune de job. Nu ma pricep la ce se cauta acum in Ro, dar asa se practica aici. Si ca exemplu personal si prietenul meu a fost dat afara cind compania lui a fost cumparata de o firma nemteasca. Nu si-a gasit job pt. vreun an de zile, apoi si-a deschis propria afacere. Un alt prieten a trebuit sa mai faca un post-doc ca sa-si poata gasi ceva 9in specializarea lui nu se mai gasea), un altul a deschis un rest. romanesc si a facut mai multi bani cu sarmale decit a facut vreodata ca inginer.... Asta e parerea mea.

mamaluileo spune:

Aniela,cred ca treci printr-o situatie dificila.Spun asta pentru ca eu am o situatie si mai delicata decat tine desi nu am divortat inca. S a iti explic:sunt maritata cu un barbat mai mare ca mine cu 23 de ani,eu am 30,avem un baietel de 3 ani jumate si nu ne mai intelegem. La inceput, primii 3 ani a fost super ,copilul a aparut dupa 5 ani de convietuire.Alaturi de el am invatat ca viata nu e numai roz, m-a invatat cum sa ma port cu oamenii pentru ca eram o biata naiva care credeam ca tot ce zboara se mananca. Acum sunt stapana pe mine si am trecut in extrema cealalta.A ramas fara serviciu, asta pentru ca a vrut-o el ca nu-i placea atmosfera de acolo si pe urma a fost foarte greu sa se mai angajeze ca trecuse de o anumita varsta....in fine, de cand s-a nascut copilul avem numai salariul meu si el a devenit bona.O boala mai veche il macina in prezent si e destul de avansata si de aici incep discutiile.E foarte gelos, o gelozie bolnava as spune eu. Faptul ca eu trebuie sa plec la serviciu , sa fac cumparaturile, sa ies cu copilul in parc,nu il multumeste, ma suspecteaza ca ma duc cine stie pe unde si asa mai departe.Chestia asta ma innebuneste pentru ca eu nu stiu cum sa fac sa fie mai bine pentru noi, sa le rezolv pe toate. Si , pe de alta parte e suparat ca nu sunt afectuoasa cu el, ca poate sa treaca si o saptamana si sa nu pun mana pe el....
Avem discutii aproape zilnic si nu-mi place ca acest copil pe care mi l-am dorit dintotdeauna sufera alaturi de noi.

Lywh spune:

Aniela, e greu sa iei o astfel de decizie, atunci cand exista probleme, mai ales ca speri mereu si mereu ca lucrurile se vor indrepta si ca poate odata trecuta criza respectiva, totul va fi bine. Dar te rog sa ma crezi ca este si mai cumplit sa ia el decizia asta, atunci cand te astepti mai putin. Cred ca pe mine m-ar fi durut mai putin daca as fi plecat cand au inceput problemele, desi cred ca mi-as fi reprosat toata viata ca n-am avut rabdare si nu am mai acordat o sansa casniciei noastre. Oricum e nasol. Nu stiu ce sfat sa iti dau, dar iti tin pumnii sa iei hotararea cea mai buna ca sa iti fie bine.
O zi buna.

Lilianna

maggy spune:

Aniela eu nu sunt in aceasta problema dar prietena mea de suflet a ajuns in situatia ta si nu are un copil ce doi si ia venit foarte greu sa ia aceasta decizie DIVORTUL.De nenumarate ori a incercat sa se intoarca doar ptr copii dar totul a fost un esec total.Eu te-as sfatui sa nu induri ca dreagostea dupa cate stiu eu trece prin stomac dar daca este gol nu-ti mai arde de nimic.Ce ziceti fetelor am dreptate?

helbi spune:

Daca sentimentele sunt reciproce, daca mai exista respect, incercati terapie de cuplu.
Daca dragostea nu mai e decat dinbtr-o singura parte...........e mai greu!
Multa bafta!

BIANCA

danielaaaaa spune:

SANT DE ACORD CU ADRIENNE12

Aniela spune:

Adrienne12,
Tocmai asta spuneam si eu : ca nu stiu ce sa fac, ca nu stiu ce decizie sa iau. Cat despre as gasi un lat job este dificil pentru ca are deja 54 ani, iar in Romania greu iti mai gasesti la 40 ani un job, dar la 50 ani.
Si daca maine si-ar gasi un job si ar aduce bani in casa,nu mai multi decat mine ci macar cat mine, nu m-as mai gandi la despartire. In afara de problema banilor nu am ce sa-i reprosez. Ma ajuta la orice am nevoie, in casa sau in afara ei.
De 2 ani il sustin moral, dar din cand in cand cedez si incep sa-i reprosez aceasta stare. Poate ca terapia de cuplu ar fi o solutie, dar si aceasta costa, si in acest moment ar fi un lux. Oricum va multumesc celor care mi-ati raspuns.

Rufus spune:

Este de inteles ca vrei ca sotul tau sa lucreze, sa castige bani pentru familie; dar n-am inteles de ce nu-l mai iubesti: ca n-are bani? Ca altfel, spui ca n-are cusur...Dar daca intr-o zi, in economia asta "originala" ramai tu fara servici, ce faci? Si daca minte ca are servici numai sa nu-ti vada dezamagirea (probabil continua) de pe chip?
Am divortat si eu; am raspuns mai multor persoane referitor la motive de divort. Tie nu pot sa-ti spun decat atat: gandeste-te bine, apoi sa iei o hotarare. Desi mie mi se pare ca ai luat-o.

http://community.webshots.com/user/tora97

hosen spune:

,,Aniela"sa stii ca sa ei o dechizie este foarte greu,am fost in aceasta situatie nu in legatura cu casatoria si total diferit uniori nu ai incotro si trebue sa dechizi,poate dinsul ii este rusine sa-ti mai zica de fiecare data,ca inca nu sea gasit de munca?iar daca te iubeste si el la rindul lui,va incerca sa faca in tot cazu ca dupa atita timp de caznicie sa nu va faca sa va doara ca poate si pentru el durerea de despartire este dureroasa incearca sa vorbesti cu el si dupa ce discuti mai dai o sansa sunt sigura ca daca va iubeste,se va schinba dar totusi mai exista si o alta varianta,depinde ce anturag are si ce prieteni noi sio fi facut intre timp?poate chiar astai problema

Aniela spune:

Rufus,
Chiar doream sa aud si parerea unui barbat.
Sotul meu la un moment dat spunea ca minte ca sa ma protejeze. Chiar asa gandesc barbatii? Este preferabil sa minti,chiar si pentru a proteja, si sa nu spui adevarul?
Si nu, nu pentru ca nu are bani nu-l mai iubesc, ci pentru ca din cauza minciunilor nu mai am incredere in el.
Si, nu nu am luat o hotarare, inca, pentru ca ma gandesc ca, atata timp cat atunci cand el este departe de noi ii simt lipsa, inseamna ca in sufletul meu inca simt ceva pentru el.