Dilema

Ma confrunt cu o problema, si nu stiu ce hotarare sa iau. Pe scurt. Avem un fiu de 8 ani si jumatate. Cand era la gradinita, s-a imprietenit cu o fetita de varsta lui, colega de grupa. Ne intalneam in parc, copiii se jucau, noi stateam de vorba cu parintii ei. Apoi a fost ziua fetitei, in urma cu mai bine de un an, si ne-a invitat si pe noi impreuna cu baiatul. Ne-am apropiat oarecum, chiar daca nu pot spune ca eram prieteni cu parintii fetei. Au venit si ei la noi, nu des, doar de cateva ori. Intre timp, in urma cu jumtate de an, tatal fetei si-a parasit familia, nu stiu motivele, se pare ca alta femeie, dar n-am amanunte. Noi am continuat sa ne vedem cu doamna si cu fetita, dar de o vreme cea mica se apropie din ce in ce mai mult de sotul meu, fiindu-i dor de tatal ei. Sotul meu a mers cu ei la cofetarie intr-o zi, mama fetei era programata la medic si nu avea cu cine s-o lase o ora. Fetita a plans in urmatoarea zi ca vrea iar cu Radu si cu tatal lui. Ieri m-a sunat doamna si m-a intrebat daca nu iesim in parc, ca Bianca e trista ca nu i-a vazut pe ai mei de trei zile, dar a spus ca vrea ca Radu sa iasa cu tatal lui, nu cu mine. Ne-am eschivat ieri, dar nu stim cum sa procedam in continuare. Sotul meu se teme ca fetita sa nu se apropie prea mult de el, dar si mama copilului este putin speriata de aceasta perspectiva. Pe de alta parte, copiii se inteleg bine, si n-as vrea sa le stric relatia, dar nu pot iesi numai eu la plimbare. Ce credeti despre aceasta situatie? O fi periculos pentru fetita, se poate transforma in trauma?

Lona spune:

Am scris mult, dar am omis esentialul: copiii au aproape 9 ani, sunt in clasa a II-a, dar la scoli diferite. Eu sunt multumita de prietenia lor, fetita este foarte draguta, bine crescuta, iar relatia lor este una constructiva.

melina34 spune:

atita timp cit voi adultii va comportati corect, eu nu vad unde e problema, nu mi se pare nimic nefiresc si pun pe primul plan copiii;fetita se ataseaza de tatal lui Radu pt ca ea simte lipsa taticului ei(urit din partea tatlui natural ca nu se ocupa de copil!!);fetita are nevoie sa se simta protejata de un tatic, mama ei ar trebui sa-i explice clar cum stau lucrurile, nu trebuie desfiintata prietenia copiiilor, le face bine sa fie impreuna pt ca fiecare copil singur isi doreste un partener de joaca;

M.

Fiquelle spune:

Atata timp cat acest atasament nu pare amenintator pt relatia dintre tine si sot, eu nu vad nici o problema. Poate fetita chiar s-a atasat de sotul tau si ar fi pacat sa sufere inca o data, dupa ce si-a pierdut tatal, sa il piarda si pe cel in care ea isi proiecteaza nevoile afective ce tin de o prezenta masculina in viata ei, tatal. sotul tau este un substitut, daca pe el nu il deranjeaza eu nu vad nici o problema!

Mada si Bebe Sofi, 9 luni si jumatate

Marox spune:

Mama fetitei ar trebui sa stea de vorba cu ea si sa-i explice foarte bine ca sotul tau nu e tatal ei, ci tatal prietenului, ca lucreaza si nu se poate veni la plimbare cu ei atunci cind vrea ea. E destul de mare ca sa inteleaga. Parerea mea e sa eviti ca ei sa se intilneasca fara tine, nu ca ar fi ceva "necurat", ci pt ca fetita sa va vada impreuna, sa stie unde e locul fiecaruia, sa inteleaga ca voi sinteti o familie diferita de a ei. Si cu cit mai repede intelege cu atit mai bine pentru toata lumea.

Lona spune:

Multumesc mult. Marox, ai perfecta dreptate, cred ca asta ar trebui sa fie atitudinea mamei sale. Ma rog, si ea este destul de confuza, nu prea se descurca singura cu fetita, inca nu si-a asumat statutul de mama singura.
Fapt este ca in urma cu vreo saptamana cea mica a spus copiilor ca are un alt tata, acelasi ca si Radu, fiul nostru!!! Acest lucru, chiar venind din partea unui copil, l-a scos din sarite pe sotul meu, care nu mai vrea sub nici o forma sa ne mai intalnim cu ei altfel decat "la gramada", in parc. Imi pare rau, poate ca prezenta lui ar fi ajutat-o oarecum pe fetita, dar sotul meu nu vrea sa fie un soi de surogat pentru nimeni, mai ales ca noi nu suntem prieteni nici pe departe cu mama fetitei. Cred, pana la urma, ca are dreptate.
Oricum, i-am spus doamnei la ultima intalnire despre forumul DC, i-am vorbit despre ce lucruri minunate se intampla aici, despre cum poti gasi doar AICI prietenie, caldura, un sfat si o vorba buna care te ajuta sa depasesti orice problema, sau macar te fac sa nu te simti singur si neputincios. Poate aici va gasi solutii pentru confuzia ei, si ii va fi mai usoar sa comunice cu fetita. Mi-a spus ca va intra macar sa citeasca.
Inca o data, va multumesc. Poate nu vi se pare mare lucru, dar chiar n/am vrut sa ranensc un pui mic, si asa traumatizat.

Rufus spune:

Dar de ce e scos din sarite sotul tau de fantasma fetitei? cu ce-l deranjeaza, daca pe tine si fiul tau nu va deranjeaza? de ce este iritat?

http://community.webshots.com/user/tora97

silvia_c spune:

salut.
eu cred ca marox are mare dreptate. este intr-adevar o problema, si trebuie lamurite niste lucruri pentru fetita...
numai bine!