boala sau rasfat?

Nu stiu daca postez unde trebuie dar trebuie sa intreb si eu ceva in legatura cu comportamentul baietelului meu in varsta de 1 an si 7 luni.A inceput sa mearga in picioare la 11 luni iar la un an vorbea destul de coerent,acum formeaza propozitii scurte dar isi impune punctul de vedere foarte vehemant cu urlete si tipete repetand intruna ceea ce doreste chiar daca i se spune ca nu are voie.Inainte vorbea cu vecinii cand era intrebat acum doar tipa si spune intruna nu,nu nu...Era vesel si radea la ghidusii facute de bunica lui(soacra mea)iar acum nici nu-i mai vorbeste si tipa cand o vede.Nici cu mine sau cu tatal lui nu se comporta mai bine.Ceea ce ma nelinisteste este ca e foarte nervos chiar si cu jucariile le tranteste si le rupe. El a fost operat pe cord acum 7 luni iar operatia a reusit pe deplin,ma gandesc daca nu cumva a fost traumatizat la cat a suferit dar totusi inclin sa cred ca ar fi trebuit sa uite.Nu stiu ce sa cred de aceea poate reuseste sa-mi dea cineva un sfat,o sugestie...

danna2002 spune:

cred ca cel mai bun sfat este cel al pediatrului...deci fa o vizita in care sa ii explici medicului comportamentul copilului si vezi ce e mai bine pentru voi..

Lona spune:

Hristos a inviat!
Am trecut printr-o faza oarecum asemanatoare cu fiul meu. Nu cred ca trebuie sa-ti faci griji, se pare ca dorinta de comunicare depaseste nivelul de exprimare, si atunci este furios. Nu cred ca are vreo legatura cu operatia, nu au amintiri la varsta asta (asa spun psihologii) decat legate de o frica coplesitoare, ceea ce nu cred ca a trait (presupun ca ai fost tot timpul cu el, deci se simtea in siguranta), iar durerea nu lasa urme pana la patru ani.
Sa revin La baiatul meu s-a momentul de fronda s-a manifestat mai ciudat: dupa ce o vreme a cerut olita cand ii trebuia, a renuntat la ea si facea in pantaloni, si mai era si nervos si arunca daca nu-l surprindeam la vreme sa-i facem dusul de rigoare. Apoi se lovea sistematic cu pieptul de patut, sau de orice obiect care ii aparea in cale, si ne urmarea daca il vedem, ii trebuia o reactie. M-am panicat, m-am consultat cu pediatrul (norocul meu, o tipa extraordinara) si dupa ce i-a facaut cateva teste simple (niste jocuri, de fapt) ne-a spus sa stam linistiti, sunt mofturi, si trec. Si chiar au trecut, dupa cateva luni. este modul lor de a atrage atentia, de a comunica, si se infurie ca noi nu intelegem repede si nu rspundem conform asteptarilor lor. Despre vorbit insa - ce sa spun, nici in ziua de astazi fiul meu n- face cu oricine, si re aproape 9 ani. Este foaret selectiv, nu-i place fata aluia - nu-i vorbeste, doar saluta. In fond, sunt niste oameni micuti, au personalitate, si-si permit inca luxul de a nu comunica cu cine nu vor. Toate cele bune, pentru amandoi!

Lona spune:

Scuzele de rigoare, acum am citit ce am postat, si mesajul are o groaza de greseli. Am o tastatura noua, pricopsita, de altfel, dar nu prea ma descurc cu ea. Vreau sa scriu repede, si nu prea reusesc. Inca o data, scuze!

mamica dulce spune:

si pe Marc l-a apucat de pe la un an jumate criza de 2 aniadica perioada aia infama(despre care credeam ca-i mit,inainte sa ajungem si noi in mijlocul ei)
Acum puiul meu are 2 ani jumate,e super,n intelegem extraordinar,are crize de personalitate scurte si rare...dar la 2 ani eram un pachet de nervi si disperare..cand cu urlete si dat cu capul de asfalt si de pat de 10 ori pe zi ,una-doua cu fundul de pamant si tot asa.
A fost o faza ca am dat eu un cap de perete,numai sa nu-l trantesc pe el,sa ma ierte Dumnezeu.Si unde mai pui la socoteala ca eu sunt cu el foarte rabdatoare si toleranta,..si poate continuam in stilul asta daca nu ma intaream putin si nu "puneam piciorul in prag".
Si tot asa a inceput,tot la varsta baietelului tau,exact cum descrii ,mai putin faza cu vorbitul.In schimb era(si este) atat de smecher,ca este copil bilingv si daca zicea tati nu pe nemteste,se milogea si urla la mine,poate zic da pe romaneste..asa e si acuma,ca e smecher de n-are margini.

Nici eu nu cred ca are legatura cu operatia,bine ca s-a terminat cu bine si nu mai aveti probleme...decat de personalitate!!
fii tare ca acum incepe teatrul

marinaeliza spune:

In legatura cu mersul la pediatru nu prea ajuta pentru ca avem unul mai putin interesat si nu prea sta de vorba;altul mai bun nu am gasit care sa fie si aproape.Ceea ce spuneti voi-mamica dulce si lona-cam seamana cu ceea ce gandesc eu dar totusi imi fac griji ca nu cumva sa-mi scape ceva ce ar putea avea repercursiuni.Eu mai am un baiat de 15 ani dar imi amintesc ca il certam si se potolea.Inainte daca vedeam un copil ca se manifesta astfel ma gindeam "ce bataita ii dadeam daca ar fi fost al meu" dar acum nu pot sa pun in practica ceea ce gindeam pentru ca nu ma lasa sufletul.De pedepsit este prea mic sa gasesc ceva ce ar putea sa priceapa...In consecinta nu pot decat sa ma inarmez cu multa rabdare si sa-i satisfac poftele dar tot cu tertipuri pentru ca de multe ori "poftele"lui pot sa-i faca rau.Poate,cum ziceti voi,odata cu trecerea timpului va revenii la "sentimente"mai bune.Oare este prea mic pentru a fi vazut de un psiholog?

danielac spune:

nu e boala cu siguranta, e un pic de rasfat...iti spun din experieta... trebuie sa ai rabdare si sa cauti sa intelegi de ce se manifesta asa, si mai ales ca cauti sa vezi in ce momente si fata de cine se manifesta asa. va trece si criza asta de personalitate pana la urma, parerea mea umila...

Fetita mea este Diana-Maria, nascuta pe 24.10.2001 http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac

simina2005 spune:

"Nu e important ce ti se intampla ci cum reactionezi la ceea ce ti se intampla"

---

Da cred ca este criza de la 2 ani, cand a spune NU este o provocare.
Incercati totusi sa plecati cu copilul pt cateva zile, cat mai departe de casa (un miniconcediu si pt el). O sa-i fie dor de jucariile si prietenii lui si o sa revina la sentimente mai tandre.

---

Simina, Diana si Andrei

light spune:

Iata si fazele prin care am trecut noi:-incapatanare cand nu voia sub nici o forma sa stea langa mine la cumparaturi si ori o zbuhea pe usa, ori se tavalea pe jos- NU rostit la fiecare cuvant al meu, uneori nu ma statea sa asculte ce vreau si zicea "nu" dupa care isi dadea seama ca de fapt voia sa zica "da"- insistenta cand vrea ceva repetand la infinit dorinta sa, ex"mergem afara", - tipete si istericale daca ii scapi vreo jucarie pe jos sau i le strangi din mijlocul casei- ma rog de el de n ori pana sa faca un lucruSi multe si marunte, care vin si pleaca, importanta e comunicarea si o atitudine potrivita sau o replica potrivita la istericalele sale.mama Lucia si Liviu minunea (24.05.2002) www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41618" target="_blank">Povestea-nasterii Desenele lui Liviu