Copilul isi insulta parintii
Raspunsuri - Pagina 4
Nane spune:
quote:
Originally posted by NinaB
[iar exprimarea aceea (nu retin a cui) referitor la palme=solutie pt mame proaste... mi se pare complet deplasata!
Nu cred ca a scris nimeni asa ceva... Cel putin eu n-am vazut nicaieri in "off-topic" (ca sa zic asa).
Nane
NinaB spune:
quote:
Originally posted by addida
Cecilia nu exista un lucru mai injositor decit sa bati un copil.
Bata-te cu cineva de teapa ta, care are o sansa sa se apere, nu cu un copil, el este cel care pierde. Sint foarte trista, cind aud asa ceva. Nu stiu ce aduce bataia, decit i prinde bine mamei proaste, care i-si descarca dracii pe copil.
iote maica ...sau visez io? ai Nane?
ocebine spune:
quote:
Originally posted by Nane
5. Parerea ta poate sa difere de a mea dar asta nu te indreptateste sa-mi spui mie sa nu-mi doresc sa am vreodata copii. Chestia asta chiar m-a enervat foarte tare, si-ti spun sincer ca mi se pare tare josnic si infect din partea ta ("ca sa ma exprim delicat", dupa cum ai scris) ceea ce ai spus. Eu nu cred ca te-am injurat ca sa scri asta.
Sa fii sanatoasa iti doresc! (la cap, daca-mi permiti)
(Imi cer scuze, dar m-a enervat groaznic Anamaria.)
Te-astept sa-mi dai vreo doua palme.....
Puteti sa argumentati cum vreti voi, dar pentru mine va ramine valabila parerea ca daca iti lovesti copilul inseamna ca pe undeva se rupe ceva dintre legatura mama-copil. Nu mai este o legatura de dragoste si intelegere ci una de dresaj.
Niciodata nu imi veti putea argumenta palme catre un copil. Educatie buna si solida se poate face fara violenta. Da, este mai greu, cere mai mult efort, dar se poate.
Anamaria mama la Nick (7)& Alex (4)
People who say they sleep like a baby usually don't have one.
miau-miau spune:
eu cred ca un copchil batut va deveni un bataus la rindul lui. Daca mama/tata il lovesc cind face ceva ce lor nu le convine, si micutul va lovi fratele/sora mai mic/a, partenerul de joaca ca modalitate de a rezolva o nemultumire personala. Ca adult va fi una din doua: un violent sau o victima convinsa ca a meritat ce a primit si la rindul ei va da la fel cind va avea ocazia in cineva mai mic si mai slab decit el (propriul copil, nevasta). Un mic si norocos procent va realiza nedreptatea si trauma suferita si nu o va repeta.
Zau, parol.
NinaB spune:
complet off-topic! un dresor bun nu foloseste batul!
doar recompense!
Adela spune:
quote:
Originally posted by Nane
Copii nebatuti sunt niste tirani rasfatzatzi care urla si se dau cu fundul de pamant, fac crize de isterie indiferent de locul in care se afla in momentul respectiv (unul dintre ei s-a aruncat intr-o balta care-i venea pana la genunchi in fund, pt ca am vrut sa-l scot de-acolo sa nu se ude pe picioare si hait! ca istericul a inceput cu urlete si cu dat cu fundul de pamant); cei batuti sunt niste copii normali, bine crescuti care-si respecta atat parintii cat si pe cei din jur, sunt copii vorbareti, dragutzi, simpatici si glumeti de ti-e mai mare dragul sa stai prin preajma lor. In plus, am o foarte buna memorie a copilariei mele (imi aduc aminte multe lucruri de la 1 an juma' incoace) si pot sa zic cu mana pe inima ca am luat batai pe drept, si ca am si invatat ceva din ele. La mine treaba cu vorba n-a functionat niciodata... asa ca se cerea o palma.
Am ramas fara cuvinte!
Atat mai pot sa zic: Vai de copilul tau!
Adela
, mamica de Julia 
Emi si mami spune:
CryssUK si Ocebine,
Ma bucur ca sunteti deschise si acceptati dialogul.
A, pardon, "Niciodata nu imi veti putea argumenta palme catre un copil." Deci, nu exista dialog, ci unii ii obliga pe altii, prin diverse metode, care tin de natura umana evoluata, sa accepte parerea lor.
My mistake.
Eu una sunt perfect de acord cu metodele expuse de voi.
Le aplic si eu. Nu vad ce e de discutat aici, sunt chestii normale si de bun simt.
Dupa cum spuneam, chiar si noi, cei din RO, au auzit de metodele astea de educatie si chiar le aplicam.
Daca o motivez pozitiv? DA!
Recompense afective si incurajari? LA GREU! Eu sunt o persoana calda si am ramas oarecum copilaroasa, strig de bucurie si bat din palme de cate ori face fiica-mea ceva bun. Sa nu mai vorbesc de faptul ca o "spal" zilnic cu atata pupat.
Daca aplic micile trucuri pomenite de tine? DA! Functioneaza? DA! In 99% din cazuri.
O pun la coltul rusinii? NU, pentru ca nu sta. Orice as face si de oricate ori am repetat, ca doar nu e fraiera. Nici ta-su nu era, nici eu nu eram. Poate cu unii merge, la noi nu a tinut.
Sunt de acord si cu faptul ca un copil trebuie indrumat, nu dresat. Opinie de bun simt, din nou.
Vreau si eu sa vad care mamica de aici vrea sa-si "dreseze" copilul. Dar unele dintre noi suntem constiente ca stabilirea unei ierarhii in familie si imprimarea respectului pentru parinti sunt importante.
NU prin maltratare (care nu e numai fizica), ci prin recunoasterea autoritatii!
Nu sunt de acord cu vehementa cu care este combatuta alternativa unei corectii OCAZIONALE - la noi nu cred ca se intampla mai mult de o data pe luna.
Da, "copii batuti" suna urat, da, dar nu inseamna "copii maltratati"! Chiar nu reusim sa intelegem chestia asta sau facem urechea toaca si o dam inainte cu a noastra?
Exemplul cu fetita cu mana rupta nu-si are locul aici. Este o exagerare pe care o resping. Daca doresti sa discuti subiectul maltratarii copiilor, poti deschide un topic separat.
Este limitata conceptia conform careia un copil care a mai luat cate o palmuta in copilarie intelege prin pedeapsa doar acea palmuta si daca il pedepseste invatatoarea altfel, etc, etc. Ca devine timid si timorat... Nu vreau sa va supar, chiar nu vreau, dar aceasta afirmatie ma face sa zambesc.
In numele naturii umane nobile si inteligente, ii consideram cam prosti pe copiii nostri... Eu una nu eram asa tampitica in copilarie, nici macar la 2 ani.
Copiii nostri au un orizont mai larg decat ne imaginam si inteleg mai mult de atat.
Este preferabil sa-i tinem la coltul rusinii, sa se macine acolo si sa dezvolte frustrari? Invatatoarea mea a procedat asa cu mine si tin minte si acum furia, durerea si frustrarea, ca astea au fost singurele rezultate. Din nou, vorbesc din experienta mea, nu a altora!
Pentru ca viata nu e usoara, nu-i asa, si copilul trebuie sa se obisnuiasca cu durerea psihica mai bine decat cu cea fizica, care trece si nu lasa urme atat de adanci...
Faptul ca trebuie sa stau in coltul rusinii DE BUNA VOIE - deci nu ma tine nimeni acolo, nu sunt constransa fizic, trebuie sa-mi impun singura aceasta rusine si frustrare - mi se pare o cruzime mai mare.
Repet opinia lui Ocebine, copilul nu trebuie dresat. Trebuie sa i se imprime sentimentul autoritatii, nu cel ca este strivit psihic de parinte.
Este rusine ca suntem, in esenta, animale? Nu. Si, guess what, prin natura sa, ierarhizarea este ceva animalic. Daca ai formatie de psiholog, intelegi ce spun.
Dar suntem mai mult decat niste simple animale si am descoperit metode mai rafinate de a ne disciplina copiii, in locul scuturatului de ceafa aplicat de lupoaica...
Ii dau o palma colegului cu care nu m-am inteles? Nu. Dar celui care m-a jignit si m-a injurat? Pe acela am eu grija sa-l pedepsesc mai rau de atat. Mai exista si maraitul, nu numai muscatul, totul e sa fii elocvent.
Aici au postat si mamici care nu prea se bucura de simpatie. Cele care au curajul sa spuna: "da, cand nu ma inteleg cu copilul nici cu vorba buna, nici cu pedepsele mai blande, il ating cu o palmuta". Asta suna a maltratare?
Multe dintre mamicile care aplica metoda nu sunt deloc persoane violente si acest lucru va fi evident in modul in care se inteleg cu odraslele mai tarziu!
Mie atitudinea asta imi suna a exagerare tipica culturii vestice care, a propos, e cam varza in materie de educatie, si NU ma refer aici la lipsa bataii.
Ma refer la problemele pe care le au adolescentii in tarile "civilizate" si care, sa recunoastem, le depasesc pe cele de aici (si aici exista droguri, bande de cartier, puberii fac sex, etc., dar nu in halul ala, frate).
Problemele astea rezulta si din metodele de educatie care li s-au aplicat acestor adolescenti pe vremea cand erau copii.
Cu sau fara bataie, parintii nu au stiut sa trezeasca in sufletul copiilor sentimentul de respect pentru "tatal si mama ta" (porunca din Biblie, btw, de care respectivii adolescenti nu prea au auzit).
Daca imi respect mama, fac si dupa capul meu, dar tin seama si de parerea ei.
Iarasi, vorbesc din experienta mea si a tuturor prietenilor mei, nu din teoria lui X si Y, mari psihologi care, la fel ca mama si tata, pot avea sau nu dreptate (de aceea trebuie sa mai treci chestiile astea si prin filtrul creierasului propriu, sa nu le inghiti de-a gata).
Cat despre chestia cu alintatul copilului numai in somn, evident ca e o tampenie. Nu pot sa cred ca, in opinia ta, parintii din Romania aplica inca asa ceva. Este extrema opusa celei pe care o adopta unii azi.
Nici parintii mei n-o aplicau - acum 30 de ani!
Am trait sa vad si faze de genul "sa nu-ti doresti copii" sau "vai de copilul tau" din partea persoanelor "tolerante" de pe acest topic. Ati auzit de faza cu barna si paiul din ochi? Dupa cum spuneam mai inainte, vad ca stiti sa maraiti... Si sa muscati, sunt sigura! Eu, cruela adepta a maltratarii copiilor, nu mi-am permis asemenea aprecieri la adresa nimanui. Violenta are multe forme...
Repet intrebarea pe care o pusesem intr-un mesaj anterior si care nu a primit raspuns decat de la o singura persoana, poate pentru ca e dificil de combatut...
"Ia amintiti-va, insa, cele care ati avut parinti buni, NU violenti: cand va mai atingeau, ce simteati? Frica sau respect fata de autoritatea parinteasca?"
Astept raspuns la ea acum. Sa fim realiste, fetelor, ca muste poate prinde toata lumea...
ocebine spune:
quote:
Originally posted by Emi si mami
Daca aplic micile trucuri pomenite de tine? DA! Functioneaza? DA! In 99% din cazuri
Deci un copil nu are voie sa aiba eroare nici macar 1% din cazuri? Trebuie ca totul sa functioneze perfect 100%? Regret sa te informez dar nici macar adultii nu au asa o eficienta la bunele maniere.
quote:
Este preferabil sa-i tinem la coltul rusinii, sa se macine acolo si sa dezvolte frustrari?
Este vorba de time-out in functie de virsta copilului (de obicei cam un minute pentru fiecare anisor) si nu este un colt...este pus si simplu un scaunel (cel putin la noi acasa). Este mai mult vorba de o perioada de 4-5 minute in care copilul se linisteste. Mai multa frustrare aduna un copil palmuit pentru neputinta decit o pauza mica de gindire.
quote:
Mie atitudinea asta imi suna a exagerare tipica culturii vestice care, a propos, e cam varza in materie de educatie, si NU ma refer aici la lipsa bataii.
Ma refer la problemele pe care le au adolescentii in tarile "civilizate" si care, sa recunoastem, le depasesc pe cele de aici (si aici exista droguri, bande de cartier, puberii fac sex, etc., dar nu in halul ala, frate).
Problemele astea rezulta si din metodele de educatie care li s-au aplicat acestor adolescenti pe vremea cand erau copii.
Nu stiu in ce materie te poti exprima despre problemele adolescentilor de aici dar te pot asigura ca exista in tarile vestice o multime de oameni civilizati (oroare...nu???) si depinde de stratificarea sociala. Am observat cum degenereaza imediat subiecte in rivalitatea "cei de acasa" cu "cei din afara" ca si cind ar avea vreo importanta. Cine vrea aude, cine nu....
quote:
Cu sau fara bataie, parintii nu au stiut sa trezeasca in sufletul copiilor sentimentul de respect pentru "tatal si mama ta" (porunca din Biblie, btw, de care respectivii adolescenti nu prea au auzit).
Daca imi respect mama, fac si dupa capul meu, dar tin seama si de parerea ei.
Am insuflat respect fata de parinti si bunici cu blindete si prin exemplu, nu cu nuiaua (sau palmuta). Respect pentru mine inseamna dragoste, apropriere, onestitate.
quote:
Repet intrebarea pe care o pusesem intr-un mesaj anterior si care nu a primit raspuns decat de la o singura persoana, poate pentru ca e dificil de combatut...
"Ia amintiti-va, insa, cele care ati avut parinti buni, NU violenti: cand va mai atingeau, ce simteati? Frica sau respect fata de autoritatea parinteasca?"
Am fost palmuita o singura data de catre tata cind aveam cam 9 ani. Am un cumplit sentiment de nedreptate, de furie si de amara dezamagire. Nu pot uita niciodata acel sentiment ingrozitor. Ulterior tata si-a cerut iertare pentru scaparea lui dar tot nu pot da uitarii.
Anamaria mama la Nick (7)& Alex (4)
People who say they sleep like a baby usually don't have one.
Emi si mami spune:
Pentru ce te-a palmuit? Cam tarzior la 9 ani...
Ai fost, asa cum sunt si copiii tai, un copil cuminte. Ai inteles de vorba buna. 100 pct pentru tine.
Ma asteptam la reactia ta la afirmatia despre adolescentii din vest. Este previzibila. Nu stii daca am sau nu calificarea necesara pentru a face aceasta afirmatie, deci te rog nu te hazarda.
Cum, exista si acolo oameni civilizati? Nu pot sa cred!
Cat despre chestia cu reusitele de 100%... E o rautate gratuita. Nu pot sa cred ca nu ai inteles ce am vrut sa spun.
Sa inteleg ca ai aplicat metoda TIME-OUT. Si asa cum mi-ar veni mie greu sa accept faptul ca palmuta e nociva pentru copilul meu, tot la fel de greu ti se pare si tie sa accepti ca ai fi putut gresi.
Nu exista durere mai mare pentru o mama decat aceea ca i-ar fi putut face rau copilului ei. Deci inteleg si aceasta reactie.
Imi cer scuze daca te-am suparat. Nu am intentionat s-o fac, mi-am aparat punctul meu de vedere. Civilizat, as spune eu.
Iti ceri si tu scuze pentru atitudinea avuta fata de Nane? Ca sa readucem subiectul asta la tonul pe care ar trebui sa-l aiba.
casandra spune:
Eu am incasat-o de mai multe ori in copilarie, in special de la tatal meu. Faptul asta nu m-a apropiat de tata, nici nu m-a cumintit, atata doar ca aveam mare grija sa nu afle tata de toate boacanele pe care le faceram. Sa spun ca l-am respectat pe tata? L-am respectat, ii vorbeam politicos, dar nu mi l-am dorit niciodata in apropiere. Intotdeauna am pastrat distanta.
Fetita despre care s-a deschis subiectul cred ca incearca sa castige atentia tatalui, multa vreme absent din viata ei. Si mai cred ca testeaza terenul, sa vada cat i se permite. Tatal cred ca vrea sa compenseze absenta prin o foarte mare ingaduinta. Fiind absent, nici nu a avut posibilitatea sa "devina" tata, sa isi cunoasca pruncul. Nici fata nu a putut sa isi cunoasca tatal. Sunt legaturi care nu s-au putut forma si nu se vor creea instantaneu, doar pentru ca tatal locuieste acum cu fetita. Trebuie timp si rabdare. Tatal si mama, mai mult mama, pentru ca legatura mama-fiica este formata deja, trebuie sa ii vorbeasca fetitei, sa incerce sa o "descoasa", sa o faca sa isi exprime sentimentele. Fetita, probabil, e geloasa acum si pentru faptul ca mama nu mai este doar a ei. Sentimentele ei nu trebuiesc minimalizate, sau luate in deradere, sau negate.
"Time out" inseamna indepartarea recopmpensei (prezenta/atentia celorlalti). Copilul trebuie sa stea in time-out pana se linisteste, si o perioada (1-2 minute) in care sa fie linistit, pentru a dobandi auto-control, a invata sa se autodisciplineze.